Păsărica, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Păsărica, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă, aşa cum indică poetul însuşi, la Iaşi, în 1843. A fost publicată pentru prima oară în revista „Bucovina” nr. 1 din 14/26 februarie 1849.

Păsărica este aproape o fabulă, în orice caz o poezie alegorică. Publicarea ei abia în 1849, şi încă într-o revistă ce nu apărea în Moldova, confirmă acest lucru. Cenzura lui Mihail Sturza n-ar fi îngăduit publicarea unor versuri în mod evident potrivnice deopotrivă protectoratului ţarist şi domnitorului foarte slugarnic şi venal - şarpele din poezia noastră. În ce priveşte atitudinea faţă de ţarismul rus, ea este explicabilă, mai ales în rândul maselor largi şi în cercurile avansate ca idei din acea vreme.

V.I. Lenin scria de altfel în legătură cu politica ţarismului din anii în care se situează poezia lui Alecsandri: „Cu o jumătate de secol în urmă, Rusia îşi câştigase definitiv reputaţia de jandarm internaţional. În cursul secolului trecut, autocraţia ţaristă a făcut eforturi însemnate pentru sprijinirea oricărei reacţiuni din Europa şi chiar pentru înăbuşirea directă, pe calea armelor, a mişcărilor revoluţionare din ţările vecine. E de ajuns să ne amintim de campania întreprinsă de Nicolae I în Ungaria şi de numeroasele răfuieli cu Polonia, pentru a ne da seama de ce conducătorii proletariatului socialist internaţional, începând din deceniul al 5-lea al secolului trecut, au arătat în repetate rânduri muncitorilor şi democraţiei din Europa că ţarismul este principalul bastion al reacţiunii din întreaga lume civilizată” (V.I. Lenin: Opere complete, vol. XIX, ediţia II, Bucureşti, 1963).

Vasile Alecsandri

Păsărica

- Albă păsărică,

Ce stai singurică

Lângă cuibul tău?

Nu-i ziua senină,

Sau nu curge lină

Apa la pârău?

De ce plângi cu jale?

Vezi sorile tale

Cum se veselesc.

Prin luncile-umbroase

Vezi cât de voioase

Zbor şi ciripesc!

Cu durere, spune,

Ce dor greu supune

Inimioara ta,

De stai singurică,

Dragă păsărică,

Şi nu poţi cânta?

- Frate,-n depărtare

O pajură mare

Se-nalţă mereu.

Gheara-i se lungeşte,

Ochiu-i se ţinteşte

Tot spre cuibul meu.

Apa-i lină, frate,

Frunza lin se bate

În codru-nflorit.

Dar cuibu-mi jos cade

Că de mult îl roade

Un şerpe cumplit!

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …