Participarea Transilvaniei la Războiul de 30 de ani

Domnia lui Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) a început sub auspicii nu prea favorabile. Nobilimea, împărţită în facţiuni, a socotit prilejul potrivit pentru a încerca redobândirea supremaţiei politice pierdute în timpul lui Bethlen. În aceeaşi vreme, nobilimea catolică din Ungaria superioară care se afla sub stăpânire habsburgică, servind interesele imperiale, a încercat să-şi întindă puterea şi asupra Transilvaniei.

Forţele lui Rakoczi, având şi ajutorul unor oşti comandate de viitorul domn al Ţării Româneşti, Matei Basarab, obţin o victorie la Rakamaz, urmată de o pace provizorie încheiată în 1631. Partida lui Rakoczi, întărită după această dată, a reuşit să facă faţă multiplelor greutăţi create în interior de adversitatea partidei conduse de ambiţiosul David Zolyomi, iar în afară, atât de planurile duşmănoase ale Habsburgilor, care urmăreau să se înstăpânească asupra Transilvaniei, cât şi de neîncrederea turcilor.

În aceste împrejurări, alianţa cu ţările române din sudul şi estul Carpaţilor era de cea mai mare importanţă pentru Transilvania. Victoria de la Salonta, obţinută de Gheorghe Rakoczi I împotriva trupelor turceşti care căutau să-l înlocuiască cu Ştefan Bethlen (10 octombrie 1636), a consolidat situaţia politică a principelui Transilvaniei.

Reconfirmat de Poartă, el poate acum să răspundă solicitărilor tot mai insistente ale coaliţiei antihabsburgice de a participa la noua fază a îndelungatului conflict cunoscut sub numele de Războiul de treizeci de ani. Prin ambasadorul său Bisterfeld, savantul profesor de la colegiul din Alba Iulia, Rakoczi condiţionează intrarea sa în coaliţie de obţinerea asentimentului Porţii, de un ajutor de 200.000 de scuzi şi 6.000 de soldaţi şi de participarea Transilvaniei la încheierea păcii.

Tratativele nu au avut pentru moment rezultatele aşteptate. Reluarea negocierilor în 1642 a dus la încheierea alianţei dintre Transilvania, Suedia şi Franţa, semnată la Alba Iulia în 16 noiembrie 1643, în condiţiile propuse de Rakoczi de a i se acorda un ajutor anual de 150.000 de ducaţi şi cheltuiala întreţinerii unui corp de oştire de 2.000 de oameni. Având şi consimţământul Porţii, la 19 februarie 1644, Rakoczi începe operaţiunile militare.

Armata Transilvaniei avea un efectiv de circa 30.000 de oameni, slab înarmaţi şi echipaţi, însă cu o bună înzestrare de artilerie. Armata habsburgică, atacată şi de suedezi, n-a putut opune o împotrivire prea mare, astfel încât în timp de cinci săptămâni a fost ocupată cea mai mare parte a Ungariei superioare. Obiectivul principal al armatei transilvănene, unirea cu armatele suedeze, n-a putut fi atins, deoarece în raportul de forţe dintre cele două tabere se petrecură unele schimbări neaşteptate.

Regele Danemarcei, Cristian al IV-lea, îngrijorat de succesele suedezilor, se lăsă atras de partea Habsburgilor, astfel că armata suedeză a fost nevoită să se retragă din Boemia, lăsând singură în faţa armatei habsburgice, mult mai numeroase, oastea transilvăneană. Incursiunile turceşti din iarna şi primăvara anului 1644 nu au însemnat un aport prea important în sprijinul transilvănenilor, şi de aceea, înfrânţi în luptele de pe valea râului Vag din aprilie 1644, ei au fost siliţi să se retragă. Dar la 5 mai, la Dregelypalânk, Ioan Kemeny cu o armată alcătuită din maghiari, secui, români şi turci, având şi ajutoare din Ţara Românească şi Moldova, a câştigat o bătălie importantă, punând pe fugă pe imperiali.

Încă din mai 1644, Habsburgii - îngrijoraţi, pe de o parte, de izbucnirea unor mişcări ţărăneşti în Slovacia şi dornici, pe de altă parte, să-şi degajeze forţele prinse pe acest front - căutau prilejul favorabil pentru încheierea cât mai grabnică a păcii. Cind, în 1645, s-a stabilit un contact între oastea ardeleană şi cea suedeză în apropierea oraşului Brno, Habsburgii s-au găsit din nou într-o situaţie critică. Cursul evenimentelor nu s-a putut schimba însă în mod radical în acest sector al frontului, deoarece în ajutorul Habsburgilor intervine regele Poloniei. Poarta, aflată în război cu Veneţia, pentru a-şi asigura neutralitatea Habsburgilor trimite la rindul ei lui Rakoczi porunca de a înceta ostilităţile.

În aceste împrejurări se încheie, la 29 august 1645, pacea de la Linz între imperiali şi transilvăneni, pe baza condiţiilor păcii de la Mikulovo din 1622: se acordă libertate religioasă populaţiei reformate din Ungaria superioară, atât din oraşe, cât şi de la sate; sunt lăsate în stăpânirea principelui Transilvaniei, pe tot timpul vieţii, 7 comitate din Partium şi Ungaria superioară, iar două comitate (Satu Mare şi Szabolcs) îi sunt lăsate cu drept de moştenire. De la beneficiile rezultate din participarea Transilvaniei la Războiul de treizeci de ani nu putea lipsi Poarta, care, invocând aprobarea acestei intervenţii şi incursiunile întreprinse, a cerut creşterea tributului cu 7.000 de ducaţi pentru cele şapte comitate obţinute prin tratatul de pace.

Sfârşitul Războiului de treizeci de ani a fost grăbit de mişcările revoluţionare care se manifestau pretutindeni în această vreme, de la Oceanul Atlantic până în Urali şi de la Marea Mediterană până la Marea Baltică. La încheierea păcii din Westfalia (1648), care a avut loc scurt timp după moartea lui Gheorghe Rakoczi I, Transilvania participă ca stat suveran, recunoscut ca atare de celelalte state europene. Participarea Transilvaniei la Războiul de treizeci de ani sporise prestigiul internaţional al acestei ţări şi al principelui ei.

Check Also

Primul război civil din Anglia

Venise timpul ca fiecare englez să opteze pentru una din tabere. Or, cea mai mare …

Procesul de fărâmiţare feudală în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi tendinţele de autonomie ale voievodatului transilvănean

Dezvoltarea economică Perioada din istoria Transilvaniei ce începe cu a doua jumătate a secolului al …

Desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania în a doua jumătate a anului 1848

Printr-o politică greşită a guvernului ungar, dar mai ales prin politica reacţionară a guberniului şi …

Mineritul în Transilvania în secolul al XVIII-lea

Încă din primii ani ai stăpânirii austriece asupra Transilvaniei, Curtea de la Viena a luat …

Literatura beletristică în Transilvania în secolul al XVII-lea

Literatura beletristică din Transilvania înregistrează ecourile târzii ale umanismului aflat în decadenţă. Golită tot mai …