Participarea României la războiul antihitlerist

Eliberarea întregii ţări de sub ocupaţia germano-horthystă

După încheierea victorioasă a insurecţiei care a dus la eliberarea Munteniei, Dobrogei, Olteniei, Banatului, Crişanei şi părţii de sud a Transilvaniei, armata română, credincioasă voinţei poporului, a dus mai departe lupta pentru curăţirea întregului teritoriu al României de trupele hitleriste şi horthyste şi pentru zdrobirea definitivă a forţelor inamice. Cot la cot cu armata sovietică, forţele armate ale României au pus în slujba victoriei toată capacitatea lor de luptă, în cursul operaţiunilor grele împotriva duşmanului armata română a avut sprijinul neprecupeţit al întregului popor care, înţelegând gravitatea şi importanţa momentului istoric, a urmat apelul partidului comunist şi a oferit într-adevăr „totul pentru front, totul pentru victorie”.

Începând cu operaţiunile din timpul insurecţiei şi până la 9 mai 1945, efectivele militare angajate de România în războiul antihitlerist s-au ridicat la aproape 540.000 de oameni. În ceea ce priveşte efortul economic, după o evaluare aproximativă, contribuţia României la războiul contra Germaniei hitleriste se ridică la circa 700 milioane de dolari. Eforturile militare şi economice ale României destinate luptei împotriva hitlerismului au servit atât consolidării suveranităţii naţionale a poporului român cât şi cauzei generale a comunităţii internaţionale. La aceste considerente care au determinat România să participe cu toată forţa de care a dispus alături de statele aliate împotriva Germaniei hitleriste se adăuga însăşi conştiinţa soldaţilor români şi a întregului popor că luptă pentru desfăşurarea unui război drept, menit să aducă libertate popoarelor.

Primele operaţiuni militare ale trupelor româneşti în cadrul războiului regulat care trebuia să desăvârşească eliberarea teritoriului patriei de trupele hitleristo-horthyste s-au desfăşurat în Transilvania în prima jumătate a lunii septembrie 1944. În această fază a luptei armatele române au stăvilit ofensiva germano-maghiară şi au trecut la o contraofensivă puternică umăr la umăr cu unităţile armatei sovietice care soseau necontenit din interiorul ţării. Adevărate minuni de vitejie au săvârşit ostaşii români, mai ales cu prilejul luptelor desfăşurate în zona oraşelor Sfântu Gheorghe, Turda, Arad, Timişoara, Oraviţa etc. În urma acestor operaţiuni victorioase armatele române şi sovietice au ajuns, în primele zile ale lunii octombrie, la frontiera impusă României prin dictatul de la Viena.

Bătăliile următoare care aveau ca ţel tactic atingerea fluviului Tisa au dus la înfrângerea rezistenţei opuse de inamic pe teritoriul României. Ele s-au încheiat la 25 octombrie 1944 prin eliberarea ultimelor oraşe româneşti, Satu-Mare şi Cărei, de sub ocupaţia hitleristo-horthystă Spre satisfacţia poporului român, ziua de 25 octombrie a intrat în analele istoriei armatei populare a României ca o dată memorabilă, fiind proclamată „Ziua Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România”.

Luptele grele pentru eliberarea teritoriului României au arătat încă o dată spiritul de sacrificiu al ostaşilor români, eroismul şi capacitatea lor de a se jertfi pe altarul intereselor patriei. Ele au arătat în acelaşi timp abnegaţia şi curajul cu care populaţia civilă a ştiut să înfrunte primejdii, riscuri şi privaţiuni de tot felul pentru a putea fi de folos ostaşilor de pe front, contribuind astfel la asigurarea victoriei finale. În focul acestor bătălii pentru alungarea duşmanului s-a cimentat unitatea de nezdruncinat între popor şi armată.

Operaţiunile militare care au dus la eliberarea unui număr de 872 de localităţi de pe teritoriul României au fost încununate de succes prin jertfa de sânge a multor ostaşi, muncitori, ţărani, intelectuali, bărbaţi, femei şi copii. Ei au căzut eroic pe front sau în spatele frontului, apărând aceeaşi cauză, slujind interesele întregului popor. Aproape 70.000 de luptători soldaţi, ofiţeri şi civili, jertfindu-şi viaţa au pecetluit cu sângele lor victoria asupra duşmanului cotropitor.

Vitejia sublocotenentului Turturică Gheorghe, căzut eroic pe câmpul bătăliei de la Sf. Gheorghe, faptele eroice ale locotenent-colonelului Ion Buzoianu, comandantul regimentului 2 infanterie din Divizia „Tudor Vladimirescu”, căzut la Oradea, ale căpitanului Petre Romulus şi ale elevului Virgil Iovănuş din Arad, precum şi faptele de arme ale multor eroi care au murit cu gândul la patrie vor rămâne pentru totdeauna în conştiinţa poporului nostru. Neştearsă va rămâne, de asemenea, în amintirea poporului vitejia cu care elevii şcolilor de ofiţeri din Ineu şi Bacău, angajaţi alături de trupele sovietice în luptele grele din Valea Crişului Alb, au luptat împotriva duşmanului, mulţi dintre ei în frunte cu comandanţii lor, căpitanii Andrei Grigore şi Eugen Dobrilă, căzând pe câmpul de luptă.

Participarea armatei române la luptele de pe teritoriul Ungariei şi Cehoslovaciei

După curăţirea întregului teritoriu al României de trupele inamice, armatele române şi sovietice s-au angajat intr-un şir de noi şi mari bătălii pentru zdrobirea definitivă a fascismului, în cursul unei puternice ofensive ostaşii români şi sovietici - au pornit la eliberarea teritoriului Ungariei. Peste 210.000 de soldaţi şi ofiţeri români au luptat vitejeşte în bătăliile care s-au dat la Budapesta, Debreţin, Miskolcz şi în alte zone ale frontului. Armata română, prin eroismul său, a luat cu asalt masivii muntoşi Bukk, Matra şi Hegyalya, a forţat râuri şi a distrus numeroase fortificaţii, eliberând astfel 1237 de localităţi de pe teritoriul Ungariei.

În a doua jumătate a lunii decembrie 1944, trupele române şi sovietice au depăşit graniţa de vest a Ungariei, pătrunzând pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a urmări în continuare armatele hitleriste care se retrăgeau înspăimântate şi cu rândurile rărite. Soldaţii români şi cehoslovaci, alături de ostaşii sovietici, şi-au vărsat sângele pentru eliberarea Cehoslovaciei, pentru înfrângerea definitivă a fascismului. Înfruntând gerul iernii şi greutăţile tot mai mari care se iveau în calea aprovizionării, trupele române, al căror efectiv angajat pe teritoriul cehoslovac se ridica la 248.000 de oameni, au dus lupte înverşunate, reuşind să străbată munţii Javorina, Tatra Mică, Metalicii Slovaci şi alte masive împădurite şi accidentate şi contribuind astfel la eliberarea Cehoslovaciei de ocupanţii hitlerişti.

Luptele împotriva armatelor hitleriste dislocate pe teritoriul Cehoslovaciei au durat până la 12 mai 1945. Astfel, din decembrie 1944 şi până în luna mai 1945, deci în răstimp de peste 5 luni, armata română a eliberat circa 1.700 de localităţi cehoslovace, dintre care 31 de oraşe. În afară de eliberarea acestor localităţi prin propriile sale forţe, armata română a mai participat, alături de trupele sovietice, la eliberarea oraşelor Zvolen, Banska-Bystrica, Kremnica şi altele. Contribuind la înfrângerea rezistenţei disperate a inamicului, prin crâncene bătălii în care şi-au dat viaţa peste 55.000 de soldaţi şi ofiţeri, armata română a ajuns la sfârşitul războiului până aproape de Praga.

În galeria eroilor care şi-au dat viaţa pentru eliberarea teritoriului Ungariei şi Cehoslovaciei, numele ostaşilor români: Eftimie Croitoru, căzut la forţarea Tisei, Elena Chiriţă, Anghelache Gheorghe, Moraru Ion, Constantin Godeanu, membru al CC al UTC, plecat voluntar pe front ca şi ale altor zeci de mii de tineri căzuţi în diferite zone de luptă, vor rămâne pentru totdeauna spre cinstirea popoarelor român, cehoslovac şi maghiar. În marşul ei împotriva fascismului, armata română, străbătând peste 1.000 km, eliberând 3.831 de localităţi şi provocând inamicului pierderi de peste 100.000 de oameni, prizonieri, morţi şi răniţi, s-a acoperit de glorie nepieritoare. Acestei lupte eroice i-au jertfit viaţa lor aproximativ 170.000 de ostaşi români.

Pentru eroismul lor ostaşii români au fost citaţi prin numeroase ordine de zi ale comandamentelor român şi sovietic şi au primit peste 300.000 de ordine şi medalii de război. În acelaşi timp, lupta eroică a ostaşilor români ca şi contribuţia întregului nostru popor la victoria împotriva Germaniei hitleriste şi-au găsit o largă recunoaştere în opinia publică internaţională. Sângele vărsat împreună de către ostaşii români şi sovietici pentru cauza eliberării popoarelor de sub jugul fascist a întărit prietenia româno-sovietică. Participarea României la războiul eliberator contra Germaniei hitleriste rămâne o pagină glorioasă în istoria poporului român.

Check Also

Drepturi şi libertăţi democratice în Constituţia României din 1923

Titlul II al Constituţiei, intitulat „Despre drepturile românilor”, cuprindea articolele 5-32 şi preciza drepturile şi …

Miniştri de externe ai României (1918-1940)

Ion I.C. Brătianu – 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919 şi 21 iunie – …

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, …

Sistemul concentraţionar în România

Sistemul concentraţionar al României comuniste a cuprins numeroase închisori şi lagăre de muncă precum cele …

Instaurarea şi organizarea regimului burghezo-moşieresc în România (1866)

Aplicarea reformei agrare din 1864 prin menţinerea unor însemnate rămăşiţe feudale, dintre care principala a …