Paraclisierul sau Florin şi Florica, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Paraclisierul sau Florin şi Florica, de Vasile Alecsandri, este un vodevil.

Comedia a fost scrisă la Mirceşti, probabil în iarna 1863-1864, cam în acelaşi timp cu cânticelele Chiriţa în voiaj, Barbu Lăutarul şi La Bucureşti. De altfel, Paraclisierul s-a şi reprezentat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în aceeaşi perioadă (februarie şi martie 1864) cu Chiriţa în voiaj şi Barbu Lăutarul (conferă şi G.C. Nicolescu).

Creată pentru un public nepretenţios, realitate de care Alecsandri era conştient, piesa are o intrigă uşoară, amuzantă, aducând însă pe scenă şi aspecte ale vieţii sociale contemporane, atât rele cât şi bune: parvenitismul, dar şi înscrierea în oastea naţională.

Charles Drouhet scoate în relief raporturile care există între această „operetă într-un act” a lui Alecsandri şi Les Marionettes ou Un jeu de la fortune de Edmond Picard, o piesă datând din 1806 şi figurând mereu în repertoriul Comediei Franceze în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Comedia se remarcă îndeosebi prin dibăcia construcţiei, care a dat naştere la mecanismul întregului repertoriu al lui Eugene Scribe. Alecsandri, spectator asiduu al Comediei Franceze când se afla la Paris, va fi cunoscut şi această piesă, ceea ce explică asemănarea dintre ideea dramatică a autorului francez şi cea a scriitorului nostru.

Vasile Alecsandri

Piesa a avut un succes deosebit în rândurile publicului din Cernăuţi, unde s-a jucat de trei ori în stagiunea 1864-1865 (A. Hurmuzachi, Teatrul naţiunal din Cernăuţi, în „Foaia Soţietăţii...”, nr. 1, 2, 3 din 1 martie 1865).

În trecere spre Paris, în decembrie 1866, Alecsandri împărtăşea soţiei sale, rămase acasă la Mirceşti, constatările măgulitoare pe care avea prilejul să le facă în acest oraş: „Aice - îi scria el - piesele mele de teatru au produs un efect extraordinar; toţi cântă cântecele din Florin şi Florica” (conferă Vasile Alecsandri, Scrisori).

Dealtfel, piesa îi fusese solicitată scriitorului de Alexandru Hurmuzachi încă de la începutul anului, pentru a o publica în „Foaia Soţietăţii...”, iar acesta îşi dăduse bucuros consimţământul: „Primesc cu mulţămire ca să se tipărească Florin şi Florica în «Foaia Bucovinei»” (conferă scris, datată: „Mirceşti, 20 mart. 1866” - în Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori).

A fost publicată în „Foaia Soţietăţii...”, nr. 4 din 1 aprilie 1866, apoi în Opere complete, 1875.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …