Formarea statelor medievale Transilvania şi Ţara Românească

De la „ducatele româno-slave” la voievodatul Transilvaniei, vasal regelui Ungariei Convieţuirea româno-slavă din secolele VIII-IX are loc în cadrul unor formaţiuni politice medievale timpurii. Asemenea state incipiente, şase ducate din jurul anului 900, sunt atestate în „regiunea daco-pannoniană” (I.A. Pop). Trei din ele, situate la est de Tisa, sunt cele mai cunoscute: ducatul lui Menumorut, între Tisa şi Porţile Meseşului (Munţii Apuseni), de la gura Someşului până în valea Mureşului inferior (cu centrul în Crişana de azi); ducatul lui Glad, mărginit de Tisa, Mureş, Carpaţi şi Dunăre (în Banatul de mai târziu); ducatul lui Gelu, de la Porţile Meseşului şi …

Read More »

Literatura orală populară în timpul feudalismului pe teritoriul României

Alături de literatura scrisă a clasei dominante, a existat în evul mediu timpuriu şi o producţie literară orală. Caracterul şi amploarea ei sunt însă foarte greu de stabilit, din pricina pierderilor şi transformărilor pe care le suferă în chip natural o literatură de acest gen. Literatura orală a circulat deopotrivă în sânul populaţiei româneşti, ca şi la cea maghiară şi săsească. Ea a cuprins două mari categorii, menite să exprime poziţia şi interesele celor două clase cu interese antagonice: literatura populară şi literatura feudală de curte. Producţii ale literaturii populare, cum sunt poveştile, au circulat fără îndoială şi în mediul …

Read More »

Transilvania în timpul dualismului austro-ungar (1867-1878)

Prin încheierea pactului dualist, în 1867 Transilvania a pierdut în scurtă vreme resturile autonomiei sale politice. Ea a fost alipită Ungariei împotriva voinţei majorităţii locuitorilor săi, situaţie în care a rămas până în 1918. Acest cadru politic nou a determinat o perioadă distinctă, de o jumătate de veac, în dezvoltarea istorică a Transilvaniei. Pactul dualist a fost încheiat de clasele dominante austriece şi maghiare. De o parte burghezia şi aristocraţia austriacă, de cealaltă parte moşierimea maghiară, susţinută de majoritatea marii burghezii maghiare, clasă încă destul de slab dezvoltată în Ungaria de atunci. Prin dualism, aceste clase au căutat să întărească …

Read More »

„Domnul” Tudor

La începutul acţiunii sale, din necesitate politică, Tudor Vladimirescu şi-a stăpânit ura împotriva boierilor şi a garantat persoana şi „averea rău agonisită a tiranilor boieri” angajaţi în mişcarea eteristă. Răsunetul chemării lui în masele populare, care au văzut în el un chivernisitor al lor „în treaba cererii dreptăţilor” şi nu-l numeau decât „domnul Tudor”, a făcut din el un şef revoluţionar. Fuga marilor boieri, în înţelegere cu care pornise să răscoale Oltenia, îl libera de orice angajament contractat faţă de ei, după cum dezavuarea ţarului şi neîmplinirea promisiunilor făcute ţării de Ipsilanti i-au redat libertatea de acţiune faţă de eterişti. …

Read More »

Cnezatele din Ţara Haţegului

Singura cale ce poate duce la încheieri valabile pentru reconstituirea structurii interne a societăţii haţegane şi implicit pentru cunoaşterea stratificărilor din sânul cnezimii româneşti, este aceea care porneşte din interior. În acest sens documentele ne încredinţează, pe de o parte, că nu toţi cnezii erau egali între ei, chiar dacă modul de reflectare al unor instituţii juridice din secolele XIV-XV poate lăsa impresia înşelătoare a unei „democraţii cneziale”. Pe de altă parte, reconstituirea pe hartă a „cnezatelor”, care pentru organele emitente de documente nu erau decât moşii stăpânite cu drept cnezial, evidenţiază deosebiri teritoriale foarte mari. Pornim de la aceste …

Read More »

Arta ecleziastică şi laică în ţările române în timpul Evului Mediu

Expresie a sintezei originale între elemente autohtone şi influenţe din afară, creaţia artistică românească s-a dezvoltat în strânsă legătură cu realităţile social-politice, militare şi culturale din întreg spaţiul românesc. Creaţiile cele mai originale au îmbogăţit tezaurul de valori ale artei universale. Influenţe şi stiluri artistice Subordonată cu precădere bisericii, dar dobândind pe măsura trecerii vremii tot mai mult un caracter laic, arta medievală românească a manifestat o profundă receptivitate şi deschidere către arta Europei. Moştenirii artistice bizantine i s-au adăugat, începând cu secolul al XIII-lea, influenţe gotice, iar câteva secole mai târziu influenţe renascentiste. Din sinteza tradiţiilor artistice autohtone cu …

Read More »

Lupta împotriva tătarilor şi formarea statului feudal Moldova

În dorinţa lor de a-şi crea condiţii prielnice dezvoltării autonome, feudalii locali de pe teritoriul de la est de Carpaţi căutau sa profite de orice prilej pentru a înlătura apăsătoarea dominaţie a tătarilor. Succesele dobândite de Basarab împotriva tătarilor – în urma cărora el întinde hotarele ţării până aproape de Chilia – au făcut să crească nădejdile căpeteniilor româneşti din Moldova de a se elibera de sub dominaţia mongolă. Curând, însă, pe la 1335, tătarii, sub Uzbec, reuşesc să pună stăpânire pe unele ţinuturi din sudul Moldovei. Aici, ca şi în regiunea Dobrogei de nord, în cursul luptelor care au …

Read More »

Organizarea armatei în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

După cum s-a văzut în volumul al II-lea, aservirea Ţării Româneşti şi a Moldovei de către Imperiul Otoman a avut urmări însemnate şi în organizarea lor militară: Poarta nu le-a mai permis întreţinerea unor efective numeroase, iar una dintre principalele atribuţii ale oştilor româneşti a devenit participarea la războaiele Porţii. Cu excepţia epocii lui Matei Basarab şi Vasile Lupu şi a urmaşilor lor imediaţi, armatele celor două ţări nu au mai purtat în această vreme războaie în afara propriilor lor graniţe decât atunci când însoţeau oştirile turceşti, pentru care îndeplineau îndeosebi – mai ales către sfârşitul secolului – diverse servicii …

Read More »

Situaţia politică a Transilvaniei în ultimele trei decenii ale secolului al XVI-lea

După moartea lui Ioan Sigismund (martie 1571), clasa dominantă din Transilvania, împărţită în două tabere politice, se pregătea de alegerea succesorului. Candidatul partidei imperiale era Gaşpar Bekes, care, sub domnia lui Ioan Sigismund, îndeplinise un rol diplomatic important la curtea habsburgică, precum şi în încheierea tratatului de la Speyer (1570); din această cauză, el se bucura de încrederea şi sprijinul Curţii din Viena. Cele mai importante cetăţi ale Transilvaniei (Făgăraşul, Gurghiul, Hustul etc.), se aflau – prin donaţia lui Ioan Sigismund – în mâinile lui. După încheierea tratatului de la Speyer, pe când trăia încă Ioan Sigismund, căpitanii cetăţilor din …

Read More »

Istoria geto-dacă în a doua perioadă (circa 300-100 î.Hr.)

Inegalitatea regională din perioadele anterioare a fost mult atenuată după apariţia influenţelor celtice. Totuşi se observa un primat al regiunilor de la Dunărea de jos în epoca de dezvoltare a culturii geto-dace, ceea ce ne îndreptăţeşte să deducem că forţa politică a uniunii de triburi din această zonă s-a menţinut şi după Dromichaites, deşi în izvoarele istorice n-o mai găsim menţionată prin informaţii precise. Grupul galat de la Tylis, care se adaptase repede la civilizaţia elenistică trebuie să fi respectat echilibrul creat la Dunăre în vremea lui Lisimah, căzând la înţelegere cu geţii şi căutând să apere cetăţile pontice împotriva …

Read More »