Suprarealism

Termen de provenienţă franceză, suprarealismul denumeşte cea mai vastă şi mai puternică mişcare de avangardă a secolului al XX-lea, productivă la început în literatură, curând şi în pictură, care a pătruns, cu timpul, în toate sferele artei şi s-a implicat şi în viaţa politico-socială. Termenul a apărut prima dată în subtitlul „dramei suprarealiste” Les Mamelles de Tiresias (1917) a lui Guillaume Apollinaire, dacă nu va fi fost – cum susţin unii – lansat anterior (1916) de Pierre-Albert Birot, redactorul efemerei reviste „Sic”. Declanşatorul curentului este, în orice caz, Andre Breton, medic psihiatru, format sub influenţa lui Sigmund Freud, şi poet …

Read More »

Strigătură

Strigătura este o specie a liricii folclorice care însoţeşte jocurile populare, unele petreceri săteşti sau familiale (nunta, cumetria), precum şi anumite forme de teatru popular, având o structură concisă, cel mai adesea de catren. Rostită, de obicei, în tactul muzicii, strigătura prezintă un ritm specific de emitere, menit să întărească acompaniamentul instrumental. Termenului consacrat îi corespund, în diferite zone etnofolclorice ale ţării, numeroase alte denumiri: chiotitură, chiuitură, ciot, descântec, iuitură, horire, strigare, ţipătură, ţipuritură. În unele zone, cum ar fi Bihorul, Ţara Oaşului, Bucovina, strigătura se cântă pe o melodie monotonă, arhaică. Clasificarea se face în funcţie de conţinutul afectiv, …

Read More »

Snoavă

Snoava este o specie a epicii populare, în proză, de obicei uniepisodică, având caracter satiric şi conţinut anecdotic. Pe lângă denumirile ei regionale (polojanie, jâtie, tacla, trufă, sozie, basm, păcăleală, pildă, palavră, isnoavă etc.), există termenii poveste şi glumă, larg răspândiţi în toate provinciile. În folcloristică s-a impus cuvântul snoavă (de origine veche slavă) şi alături de acesta, au fost adoptaţi termenii glumă şi anecdotă, pentru desemnarea unor categorii. Deşi specia pare să fi apărut mult mai târziu decât basmul şi legenda, prin fenomenul de poligeneză motive ale ei au fost depistate încă în operele literare ale Antichităţii. Circulând de …

Read More »

Sincronism

Concept fundamental al gândirii istorice, social-politice şi culturale a lui Eugen Lovinescu, sincronismul a fost elaborat într-una din operele de căpătâi ale criticului, Istoria civilizaţiei române moderne (I-III, 1924-1925). Premisele sunt însă mai vechi. Într-un amplu articol din 1915, consacrat lui Titu Maiorescu, se află o primă delimitare a tânărului critic faţă de înaintaşul său, al cărui continuator, de altfel, se considera, precum şi faţă de întreaga orientare a ideologiei junimiste. Recunoscând că Maiorescu era îndreptăţit să constate pătrunderea în societatea românească a unor împrumuturi occidentale inadecvate la prima vedere cu tradiţiile naţionale sau, mai exact, cu stadiul nostru de …

Read More »

Simbolism

Curent literar şi artistic constituit în Franţa către sfârşitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă, simbolismului i-a fost dat numele în 1886 de Jean Moreas. Mişcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacţie la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E.A. Poe, Gerard de Nerval) şi de poezia lui Charles Baudelaire, simbolismul exprimă starea de spirit a unei generaţii dezamăgite de orientarea unei culturi şi de rânduielile unei societăţi care, prin fetişizarea bunurilor materiale şi instituţionalizarea gândirii dominate de principii utilitariste, marginalizau valorile spiritului. Tinerii poeţi, promovaţi de …

Read More »

Sămănătorism

Curent ideologico-literar configurat în primul deceniu al secolului al XX-lea, sămănătorismul îşi trage numele de la revista „Sămănătorul”, care l-a promovat. Precedată, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, de periodice ca „Vieaţa”, „Vatra”, „Povestea vorbei”, „Curierul literar” etc., publicaţia, apărută la 2 decembrie 1901, îşi propunea să trezească în conştiinţe „cea mai adâncă evlavie pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus de măreţe ale străbunilor […], cea mai entuziastă iubire pentru patrie […], pentru frumuseţile acestui pământ”. Scriitorii erau îndemnaţi să „sufle colbul de pe cronici”, spre a face „să renască virtuţile bătrânilor de atunci în sufletele …

Read More »

Romantism

Romantismul este o mişcare artistică şi literară apărută la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale celui următor ca o reacţie împotriva clasicismului. A cuprins literatura, artele plastice, muzica, filosofia şi – după opinia mai multor comentatori – doctrinele politice, manifestându-se în mai multe ţări, cu precădere în cele europene şi în cele două Americi. Termenii „romantic” şi „romantism” nu s-au ivit în aceeaşi epocă în vocabularul limbilor din Europa: cel dintâi a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Franţa şi, mult timp, a însemnat „pitoresc”, accepţie cu care e folosit şi de Jean-Jacques Rousseau, în cea …

Read More »

Realism

Termen de origine latină (realis „real”), realismul devine în Evul Mediu concept filosofic, iar în secolul al XIX-lea, sub forma realisme (în limba franceză), şi concept estetic. În filosofia medievală, termenul denumeşte unul din cele două curente scolastice: realismul şi nominalismul. Primul curent susţinea, prin Anselm de Canterbury, Guillaume de Champeaux, Toma d’Aquino, că ideile generale (universalia) au existenţa obiectivă (universalia sunt realia); celălalt, reprezentat de Roscelin de Compiegne, Duns Scot, William Occam, atribuia universaliilor doar o existenţă nominală (universalia sunt nomina). Frecvent în publicistica franceză literară şi de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cuvântul fusese …

Read More »

Realism socialist

Orientare literar-ideologică adoptată în 1934 la primul Congres al scriitorilor sovietici şi impusă scriitorilor din ţările aflate în sfera de influenţă a URSS, realismul socialist are drept principiu conducător „zugrăvirea realităţii în dezvoltarea ei revoluţionară”. Preluând conceptul de realism întemeiat pe ideea aristotelică de mimesis, realismul socialist îşi propune crearea unei literaturi – şi a unei arte – veridice, orientate de concepţia despre lume şi viaţă a „avangardei clasei muncitoare”. O asemenea literatură a început să se scrie înainte de revoluţia din octombrie 1917, prima operă exemplară fiind considerat romanul Mama (1906) de Maxim Gorki. Reflectarea realităţii din perspectiva „socialismului …

Read More »

Proverb

Proverbul este o specie folclorică exprimând, adeseori metaforic şi uneori rimat, într-o propoziţie sau într-o frază, un adevăr cu valabilitate generală, impus prin tradiţie. Denumirea speciei este de provenienţă cultă (din latinescul proverbium şi francezul proverbe) şi a înlocuit mai vechiul parimie, de origine neogrecească. În popor se folosesc termenii cuvânt, pildă, vorbă, zicală şi zicătoare. Izvorât dintr-o experienţă colectivă îndelungată, proverbul a circulat la toate popoarele, din cele mai vechi timpuri. Pătrunzând foarte devreme în scris, s-a confundat cu maximele, sentinţele, pildele filosofilor şi scriitorilor din Antichitate, a fost difuzat prin texte juridice, religioase şi cărţi populare. Şi-a păstrat, …

Read More »