Paleoliticul mijlociu (circa 120.000-100.000 de ani) pe teritoriul României

Paleoliticul mijlociu începe a se dezvolta în cursul ultimei interglaciaţiuni şi cu deosebire în primul stadiu al ultimei glaciaţiuni, depăşindu-l uneori. Glaciaţiunea Wurm, cu deosebire, a avut o puternică înrâurire asupra dezvoltării de mai târziu a omenirii, prin impunerea unor noi forme de muncă şi viaţă. Omul paleoliticului mijlociu este Homo primigenius (omul prim-născut) sau omul de tip Neandertal, numit astfel după locul descoperirii din 1856, Neanderthal în Germania. El este adevăratul urmaş al hominizilor: scund, îndesat, cu capul mare, având o capacitate craniană de 1.200-1.600 cmc, cu fruntea teşită, faţă largă, arcadele supraorbitare proeminente, orbite mari rotunde, falca de …

Read More »

Cultura „amforelor sferice”

Descoperirile făcute între 1955-1958 în Moldova, ca cele de la Piatra Neamţ, Dolheştii Mari (lângă Fălticeni) şi din alte părţi, au documentat pătrunderea dinspre nord-est, în răstimpul dintre etapa Horodiştea-Folteşti I şi etapa imediat următoare (Folteşti II – Stoicani II) a unei populaţii de păstori seminomazi, veniţi dinspre Volhinia şi Podolia (regiunile de vest ale Ucraina) care au adus forme noi de cultură materială, aparţinând complexului numit „cu amfore sferice” cunoscut şi sub denumirea de „morminte cu cutie de piatră” (ciste), o denumire care nu corespunde întru totul realităţii. Cultura caracterizată prin morminte de acest fel sau în groapă simplă …

Read More »

Expansiunea regatului macedonean

În situaţia acestora, evenimente petrecute către jumătatea secolului al IV-lea aveau să determine schimbări importante, de natură să influenţeze în chip hotărâtor dezvoltarea lor viitoare. Este vorba de dislocarea triburilor scitice din părţile de nord ale Mării Negre, sub ameninţarea înaintării dinspre est a sarmaţilor, urmată de încercarea unora din aceste triburi de a-şi găsi adăpost pe malul drept al Dunării de jos. Condusă de o căpetenie cu numele Ateas şi, pe cât se poate judeca, însumând un mare număr de nomazi trecuţi peste fluviu cu familiile şi avutul lor întreg, cea dintâi încercare a sciţilor de a se aşeza …

Read More »

Schismă şi prigoană în Anglia

Această ruptură ar fi fost mai puţin brutală dacă Henric al VIII-lea n-ar fi avut şi alţi consilieri decât pe Thomas More şi Cranmer. More, bărbat cu o înaltă conştiinţă, n-ar fi acceptat decât o reformă înţeleaptă şi moderată; Cranmer, prea slab pentru a fi rău, ar fi negociat şi ar tot fi amânat. Thomas Cromwell fu cel care jucă rolul lui Narcis al acestui Neron, rolul lui Iago al acestui Othello. Era un bărbat scund, lat în spate, urât, aspru, cu obrazul porcin, ochii pe jumătate închişi, gura răutăcioasă. Începuse ca negustor de lână şi călcător de postav la …

Read More »

Caimacamul Ştefan Vogoride

Grăitoare pentru împrejurările de la 1821 este şi conduita eteristului Ştefan Vogoride (ilustrând faptul că eteriştii şi fanarioţii nu constituiau categorii opuse, în Principate). El ocupase funcţii înalte în Moldova, sub domnia lui Scarlat Callimachi (1812-1819). În februarie 1821, vine la Bucureşti (împreună cu Constantin Negri şi Iancu Samurcaş), ca locţiitor al aceluiaşi Scarlat Callimachi, succesorul la tron al lui Alexandru Suţu. Apoi, când turcii au trecut la reprimarea insurecţiei eteriste, Vogoride, reuşind să-şi ascundă calitatea de eterist, a fost numit de Poartă guvernator provizoriu (caimacam) în Moldova. Administraţia sa (din iulie 1821 până în iulie 1822) s-a caracterizat prin …

Read More »

Neorânduieli în biserica britanică

După invazii, biserica romană civilizase Anglia. Ea insuflase celor puternici un strop de moderaţie şi celor bogaţi un pic de milă. Apoi puterea şi bogăţia au corupt-o şi pe ea. Sfinţii trebuiseră s-o reformeze de câteva ori şi s-o readucă la virtuţile ctitorilor ei. Fiecare reformă fusese urmată de o nouă prăbuşire. Călugării din Châteaux, ca şi acei din Cluny, fraţii cerşetori, ca şi călugării, au căzut pradă tentaţiilor secolului. În acel sfârşit al secolului al XIV-lea, când o lume întreagă, care avusese măreţia ei, termina prin a se descompune, biserica părea unul dintre cele mai bolnave organe ale corpului …

Read More »

Influenţa domnilor fanarioţi asupra politicii otomane. Legăturile cu Rusia în secolul al XVIII-lea

Pacea de la Belgrad, transformată în 1747 într-o pace perpetuă, a asigurat Imperiului Otoman 30 de ani de linişte în afară (1739-1768) şi i-a redat încrederea în forţele sale. Conflictele care au abătut în acelaşi timp marile puteri de la chestiunile orientale – războaiele pentru succesiunea la tronul Poloniei şi Austriei, războiul de şapte ani, conflictul colonial şi maritim dintre Franţa şi Anglia – au procurat Turciei răgazul de care avea nevoie pentru asanarea finanţelor şi reorganizarea instituţiilor sale fundamentale. Rivalitatea anglo-franceză, care a dominat politica europeană între 1715 şi 1768, a avut repercusiuni şi asupra chestiunii orientale. Alianţa Franţei …

Read More »

Comerţul în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Piaţa internă Adâncirea diviziunii sociale a muncii, creşterea producţiei meşteşugurilor, a atelierelor de cooperaţie capitalista simplă şi a manufacturilor, ca şi a producţiei agricole destinate schimbului, dezvoltarea căilor de comunicaţie şi desfiinţarea vămilor interne au accelerat în perioada regulamentară procesul de lărgire a pieţei interne în ambele principate. Aceste ţări n-au putut însă profita imediat şi din plin de avantajele libertăţii comerţului şi deschiderii porturilor de la Dunăre, din cauza războiului, a ravagiilor ciumei şi holerei, a epizootiilor şi a foametei. Dar, de îndată ce acestea au trecut, economia s-a înviorat şi producţia agricolă a început să crească într-un ritm …

Read More »

Sensul reformei sociale a lui Constantin Mavrocordat

După aceste măsuri preliminare, rumânia a fost desfiinţată în Ţara Românească prin actul obşteştei adunări din 5 august 1746, care cuprindea 64 de semnături de boieri, clerici şi boiernaşi. Boierii declară că „acestu vechiu şi rău obiceiu al rumâniei, carele de la moşii şi strămoşii noştri până astăzi au rămas asupra capului nostru”, constituie o „pagubă” pentru sufletele creştine. Pe acest temei religios, care nu era cel adevărat, se hotărăşte desfiinţarea rumâniei. Ţăranii „fiind vânduţi cu moşiile lor den vremile ceale vechi la strămoşii noştri”, se hotărăşte ca moşiile „să rămâe la stăpânirea noastră” (a boierilor), ca un drept ereditar, …

Read More »

Extinderea dominaţiei statului kievian la Dunărea de Jos

Dominaţia pecenegă asupra unor regiuni de pe teritoriul României a slăbit pe măsura apariţiei unor noi factori pe arena relaţiilor internaţionale din sud-estul Europei. Dintre aceştia, rolul cel mai important l-a avut statul kievian, sub a cărui dominaţie s-a aflat un timp o parte a teritoriului României. Pe la sfârşitul secolului al IX-lea, fără a înlătura prezenţa pecenegilor din stepele ponto-dunărene, oştile kieviene au ajuns până la ţărmul Mării Negre, încă de pe atunci, cetele cnejilor ruşi, îmbarcate în monoxile uşoare, coborau pe cursul Niprului şi apoi de-a lungul coastelor mării, pe la gurile Dunării, ajungând până la Constantinopol. Ele …

Read More »