Nicolae Barbu

Nicolae Barbu (15 decembrie 1921, Iaşi – 22 mai 1985, Iaşi) – gazetar, critic şi istoric teatral. Elev la Liceul Naţional din oraşul natal, Barbu se înscrie, după terminarea şcolii, la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii ieşene, luându-şi licenţa în 1946. Nu păşise pragul studenţiei când, prin 1941, începe să publice în presa locală. Va continua să fie prezent, cu articole şi diverse însemnări, şi în anii următori, după ce obţine o catedră în învăţământul preuniversitar (1946-1955). Cu tactul şi comprehensiunea ce îl caracterizau, înclinat spre studiu, ar fi putut să aibă o bună carieră de profesor. Dar …

Read More »

Nicolae Ion Barbu

Nicolae Ion Barbu (8 octombrie 1908, Urşi-Cârstăneşti, judeţul Vâlcea – 23 august 1993, Bucureşti) – clasicist. Sfârşeşte studiile liceale la Râmnicu Vâlcea în 1928, după care îşi ia licenţa în 1931 în filologie latină, iar doctoratul la Strasbourg, în 1933. În 1934 începe să predea la Universitatea din Bucureşti, fiind promovat ca profesor titular în 1954, şi ca şef de catedră în 1963; funcţionează aici până la pensionare. Membru a şase academii străine (Roma, Pescara, Salerno etc.), a trei societăţi de studii clasice (Rio de Janeiro, Berlin şi Varşovia) şi preşedinte al societăţii „Ovidianum”, este director ştiinţific al publicaţiei „Quaderni …

Read More »

Marian Barbu

Marian Barbu (29 septembrie 1939, sat Mileşti, comuna Şimnicu de Sus, judeţul Dolj) – prozator şi critic literar. Este fiul Elenei şi al lui Constantin Barbu, ţărani. A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova şi Facultatea de Limba şi Literatura Română (1959-1964) a Universităţii din Bucureşti. Funcţionează ca profesor la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” (1964-1999) din Craiova, iar între 1965 şi 1971 activează ca ziarist la cotidianul „Înainte”. După 1990, este şi redactor-şef al revistei „Meridian” (1990-1992), profesor la Universitatea „Mihai Viteazul” din Craiova. Colaborează la revistele „Argeş”, „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Ramuri”, „Analele Universităţii din Craiova”, „Literatorul”, „Caiete critice” …

Read More »

Ana Barbu

Ana Barbu (5 februarie 1936, Bulboaca, judeţul Chişinău, Basarabia) – prozatoare. A absolvit, la Bucureşti, Facultatea de Filologie, secţia limbă şi literatură română, în anul 1958. Lucrează iniţial în învăţământ, între anii 1966 şi 1971, este redactor la revista „Tomis” din Constanţa, apoi, din 1972 până în 1984, la Editura Eminescu, iar în perioada 1984-1993, la Editura Cartea Românească. A debutat cu schiţe în revista „Luceafărul”, al cărei premiu pentru proză l-a obţinut în 1963. Prima ei carte, Nunta de argint, apare în 1966. Proza scurtă publicată de Barbu reuneşte schiţe şi povestiri în care sunt analizate stări afective variate, …

Read More »

Cornel Barborică

Cornel Barborică (5 aprilie 1931, Turnu Severin) – slavist, comparatist şi traducător. Este fiul Elisabetei (născută Mardale), croitoreasă, şi al lui Gheorghe Barborică, cizmar. Absolvent al Liceului „Traian” din Turnu Severin (1949), urmează doi ani la Facultatea de Filologie din Bucureşti, apoi alţi cinci la Bratislava, luându-şi licenţa în limba şi literatura slovacă în 1955. Urcă toate treptele carierei universitare la Facultatea de Limbi şi Literaturi Slave a Universităţii bucureştene, al cărei decan este între 1972 şi 1976. Doctoratul şi-l susţine în 1971 cu o teză despre Karel Capek (1971). Excursul analitic, dens şi limpede, se suprapune peste o realitate …

Read More »

Gheorghe Barbă

Gheorghe Barbă (14 noiembrie 1929, Ismail, Basarabia) – istoric literar. Este fiul Ninei şi al lui Calistrat Barbă, învăţători. Părinţii refugiindu-se peste Prut în anii ’40, Barbă urmează Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, apoi Facultatea de Limba şi Literatura Rusă din cadrul Institutului Pedagogic „Maxim Gorki” din Bucureşti, absolvind-o în 1953. A fost cadru didactic la Universitatea Bucureşti, luându-şi doctoratul în filologie cu teza Mihail Şolohov şi literatura română (1971). Debutează în publicistică în 1960. Colaborează la revistele „Romanoslavica”, „Studii de literatură universală”, „Analele Universităţii Bucureşti”, „Secolul 20”, „Rumânskaia literatura”, „România literară”, „Luceafărul”, „Novîi mir”, „Vestnic M.G.U.” etc. Publică articole, …

Read More »

Aurel Baranga

Aurel Baranga (20 iunie 1913, Bucureşti – 10 iunie 1979, Bucureşti) – dramaturg, poet, prozator, dramaturg şi publicist. Este fiul Paulinei şi al lui Jean Leibovici, funcţionar. Baranga are parte de o copilărie săracă în mahalaua bucureşteană a tabacilor. Urmează clasele primare la şcoala „A.T. Laurian” de lângă biserica Lucaci, continuă la Liceul „Matei Basarab” (între profesori, Perpessicius), absolvit în 1931, apoi intră la Facultatea de Medicină, terminată în 1938; până în 1944 va practica sporadic, deschizându-şi, din toamna lui 1941 (după mărturisirea autorului), un „mic cabinet medical de cartier”, la capătul Căii Dudeşti. După ce, la 13 ani, fusese …

Read More »

Ioan Barac

Ioan Barac (1776 sau 1777, Alămor, judeţul Sibiu – 12 iulie 1848, Braşov) – traducător şi versificator. Fiu de preot, îşi face studiile liceale la Aiud, iar pe cele superioare, juridice, la Cluj. Învăţător mai întâi la Avrig, apoi la Braşov (unde devine colegul, iar mai târziu ginerele filologului Radu Tempea), profesând un timp ca avocat, Barac ocupă, din 1805 până la moarte, funcţia de „magistratual translator” – traducător pentru limbile maghiară şi germană – la Primăria din Braşov. Încă din tinereţe şi-a manifestat preocuparea pentru studiul limbii şi literaturii maghiare, al limbilor germană şi latină, pentru poezie şi folclor, …

Read More »

Maria Banuş

Maria Banuş (10 aprilie 1914, Bucureşti – 14 iulie 1999, Bucureşti) – poetă, prozatoare, eseistă şi traducătoare. Este fiica Anettei (născută Marcus) şi a lui Max Banuş, funcţionar. A absolvit, în 1931, Institutul „Pompilian”, urmând apoi Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti (1934). Debutează în presă la vârsta de 14 ani, în „Bilete de papagal”, cu o poezie intitulată chiar 14 ani. Editorial, debutează cu volumul de poezii Ţara fetelor (1937), care aduce o notă de prospeţime tinerească în lirica momentului şi, în acelaşi timp, accente caracteristice pentru filonul ulterior al poeziei feminine …

Read More »

Constantin Banu

Constantin Banu (20 martie 1873, Bucureşti – 8 septembrie 1940, Roman, judeţul Neamţ) – gazetar şi autor de versuri şi proză. Este fiul Smarandei şi al lui Gheorghe Banu. Banu a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie (1895) şi Facultatea de Drept (1900), iar din 1898, a fost profesor la Liceul „Matei Basarab”, apoi la Seminarul „Nifon” din Bucureşti. Articolele politice din „Secolul XX” (1899 ş.u.), precum şi talentul oratoric îl impun atenţiei Partidului Liberal, pe ale cărui liste va fi ales deputat, apoi senator. Îndeplineşte funcţii importante în presa liberală – prim-redactor la „Voinţa naţională” (din 1903) şi director …

Read More »