Martha Bibescu

Martha Bibescu (15 ianuarie 1886, Bucureşti – 28 noiembrie 1973, Paris) – prozatoare, eseistă, memorialistă şi politiciană româncă stabilită în Franţa. Este fiica Smarandei Mavrocordat, descendentă din spiţă voievodală, şi a lui Ion Lahovary, om politic şi diplomat în timpul domniei lui Carol I. Şi-a petrecut, un timp, copilăria, la conacul părinţilor din Baloteşti, iar apoi în Franţa. Aici va primi o educaţie aleasă, continuată într-o mănăstire din Belgia. În 1905 se căsătoreşte cu George Valentin Bibescu, nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu, dobândind, prin această alianţă, titlul de principesă. Întreprinde o călătorie prin Persia şi Turcia, iar impresiile le va …

Read More »

Anton Bibescu

Anton Bibescu (15 iulie 1878, Paris – 2 septembrie 1951, Londra) – autor dramatic. Este nepot al domnitorului muntean Gheorghe Bibescu. A urmat literele şi dreptul la Paris, intrând, pe la 1900, în diplomaţie. A fost secretar al Legaţiei Române din capitala Franţei, consilier de legaţie la Londra, ministru plenipotenţiar al României la Washington şi Madrid. Prin poziţia sa socială a avut relaţii cu personalităţi de seamă ale vieţii culturale şi politice din Anglia, Franţa şi Statele Unite. Făcea dese popasuri în ţară (avea o moşie în Oltenia), fiind primit cu interes şi deferentă în cercurile artistice şi literare, ţinea …

Read More »

Ion Biberi

Ion Biberi (21 iulie 1904, Turnu Severin – 27 septembrie 1990, Bucureşti) – prozator, eseist şi critic literar. Mama lui Biberi era fiica unui emigrant francez, Pierre Gayraud, arhitect-antreprenor, venit în Principate către 1870 şi stabilit la Turnu Severin. Tatăl, căpitanul de marină Constantin Biberi, era fiu al lui Andrei Biberi, doctor în medicină, cu studii la Leipzig. Biberi învaţă la o şcoală catolică din oraşul natal, iar din 1915, la Liceul Militar din Craiova. După terminarea acestuia, frecventează clasa a VIII-a la Liceul „Traian” din Turnu Severin, iar din toamna lui 1922 devine student al Facultăţii de Medicină din …

Read More »

Ioan Bianu

Ioan Bianu (8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba – 13 februarie 1935, Bucureşti) – filolog, bibliograf şi istoric literar. Este fiul Anicăi (născută Popa) şi al lui Gligor Bianu, ţărani. Bianu absolvă gimnaziul de la Blaj, apoi urmează cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti (1876-1881). În următorii doi ani îşi continuă studiile la Milano şi Paris, cercetând totodată modul de organizare şi funcţionare a marilor biblioteci. Revenit în ţară, este profesor la Liceul „Sf. Sava”, apoi, din 1901, predă istoria literaturii române la facultatea pe care o urmase. Cea mai mare parte a vieţii şi-o consacră însă Academiei …

Read More »

Amita Bhose

Amita Bhose (9 februarie 1933, Calcutta, India – 24 octombrie 1992, Bucureşti) – eminescolog şi traducătoare indiană. Fiică a unui jurist indian, Sudhir Kumar Bhose, Bhose provine din două familii cu tradiţii intelectuale şi beneficiază de o educaţie aleasă. Studiază chimia, fizica şi matematica la Universitatea din Calcutta, obţinând o diplomă în 1953. Însoţindu-şi în România soţul care se specializa în geologia petrolului, urmează un curs de limba română la Universitatea din Bucureşti (1959-1961). Revenită în India, desfăşoară o activitate intensă, proiectul fiind promovarea literaturii române. Sub semnătura Amita Ray, publică interviuri, articole şi povestiri în mai multe reviste indiene …

Read More »

Gheorghe Bezviconi

Gheorghe Bezviconi (14 aprilie 1910, Jitomir, Bucovina, azi Ucraina – 30 aprilie 1966, Bucureşti) – istoric literar. Este fiul Sofiei (născută Pigulevski) şi al lui Gavriil Bezveconnîi, care se trăgea dintr-o veche familie de cazaci. Încă licean (avea 17 ani), debutează cu articole de istorie, scrise în limba rusă, apoi şi în franceză şi română. După moartea tatălui său (1937), Bezviconi, devenit între timp membru fondator al Societăţii Scriitorilor Basarabeni, pleacă la Bucureşti. Preţuit de N. Iorga, zelosul tânăr, care fusese cooptat ca membru corespondent al unor societăţi ştiinţifice din străinătate, este angajat, în 1938, la Institutul pentru Studiul Istoriei …

Read More »

Ştefan Bezdechi

Ştefan Bezdechi (24 aprilie 1888, Ploieşti – 25 martie 1958, Cluj) – clasicist şi traducător. Provine dintr-o familie de mici meseriaşi de origine aromână. Student al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, discipol al lui Vasile Pârvan, Bezdechi a studiat apoi la Berlin. A venit în contact cu vestiţi cercetători ai Antichităţii, ca Ulrich von Willamowitz-Moellendorff şi Eduard Norden. La intrarea României în primul război mondial, se refugiază în Danemarca. În 1919, este numit agregat stagiar pentru limba şi literatura greacă la Facultatea de Litere din Cluj. Treizeci de ani (1919-1951) va activa în catedră, devenind profesor …

Read More »

Marcu Beza

Marcu Beza (30 iunie 1882, Vlaho-Clisura, Macedonia – 30 mai 1949, Bucureşti) – prozator, poet, eseist, folclorist, critic literar şi diplomat. A urmat Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist şi publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut în anul 1903. A redactat revista „Grai bun” (1906-1907, 1909). Din 1909 a fost interpret la Legaţia Română din Londra; până în 1914, a studiat în paralel literele la Londra şi Oxford. În 1916, la intrarea României în război, se întoarce …

Read More »

Marin Beşteliu

Marin Beşteliu (7 iunie 1939, Podari, judeţul Dolj) – istoric şi critic literar. Este fiul Anei (născută Dârju) şi al lui Atanasie Beşteliu, ţăran înstărit. Beşteliu urmează Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, funcţionează ca profesor de liceu şi devine apoi profesor la Facultatea de Filologie a Universităţii din Craiova. Îşi susţine teza de doctorat în 1973, cu tema Elemente fantastice în romantismul românesc. A debutat în 1968, în revista „Ramuri”, cu un studiu asupra manuscrisului dramei neterminate Sfârşitul de Gib I. Mihăescu şi a continuat să publice intermitent studii şi articole în revistele „Ramuri”, „Cronica” …

Read More »

Ştefan Berciu

Ştefan Berciu (13 iulie 1928, Bucureşti – 13 ianuarie 2000, Bucureşti) – prozator şi dramaturg. Absolvent al Liceului comercial „Kreţulescu” din Bucureşti, în 1951 îşi ia licenţa la Facultatea de Finanţe şi Credit a Academiei de Ştiinţe Economice. Timp de două decenii (1947-1967) a activat în Miliţia Judiciară. În proză, Berciu debutează cu o culegere de nuvele, Cutia cu scrisori (1959). Genul în care se va specializa este acela al romanului poliţist, lucrat cu meşteşug, dar fără un simţ deosebit al verosimilului (Jos masca, domnule Dib, 1971; Insula spionilor, 1972; Întâlnire în Valea Morţii, 1974; Preţul tăcerii, 1974; Pichetul în …

Read More »