Faust Brădescu

Faust Brădescu (14 aprilie 1914, Bucureşti – 2000, Bucureşti) – prozator, traducător şi publicist. Este fiul Mariei (născută Bechniţ) şi al lui Ion Brădescu, avocat. Urmează cursurile Liceului „Matei Basarab” şi ale Facultăţii de Drept din Bucureşti, apoi face studii la Paris, fiind diplomat la Ecole des Hautes Etudes Internationales, unde obţine, în timpul celui de-al doilea război mondial, titlul de doctor în drept internaţional şi filosofie politică. Înfiinţează în anii ’50, în Brazilia – unde se stabileşte ca refugiat politic -, editura şi revista de cultură „Dacia”. Între 1964 şi 1969, este profesor la Universitatea „Pro Deo” din Rio …

Read More »

Virgil Brădăţeanu

Virgil Brădăţeanu (4 martie 1927, Suceava) – teatrolog şi eseist. Este fiul Virginiei (născută Popovici), funcţionară, şi al lui Nicolae Brădăţeanu, inginer agronom. Urmează şcoala primară la Râmnicu Sărat, liceul la Rădăuţi (bacalaureat în 1946) şi studiile universitare la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti (licenţiat în 1950). Devine, imediat după absolvire – şi rămâne, timp de decenii, făcând o exemplară carieră universitară -, cadru didactic al institutului pe care îl urmase. Îşi ia doctoratul cu teza Constantin I. Nottara (1966). A ocupat, în diferite perioade, mai multe funcţii: decan al Facultăţii de Teatru şi Cinematografie, …

Read More »

Traian Bratu

Traian Bratu (25 octombrie 1875, Răşinari, judeţul Sibiu – 21 iulie 1940, Bucureşti) – critic şi istoric literar. Este fiul Stancăi şi al lui Ion Bratu, ţărani. Urmează la Sibiu Liceul Maghiar de Stat şi va absolvi la Bucureşti Facultatea de Litere şi Filosofie. Până în 1902, a fost profesor suplinitor de germană la Râmnicu Vâlcea, apoi la Liceul Naţional din Iaşi (unde a predat până în 1916). Între 1902 şi 1907 s-a specializat în limba şi literatura germană la Universitatea din Berlin, trecându-şi doctoratul în 1907 cu teza Fouques Lyrik. Este numit, în acelaşi an, conferenţiar suplinitor de limba …

Read More »

Savin Bratu

Savin Bratu (15 mai 1925, Roman, judeţul Neamţ – 4 martie 1977, Bucureşti) – critic şi teoretician literar. Este fiul Perlei şi al lui Filip Baraş, angajat al Teatrului Naţional din Iaşi. Bratu (al cărui nume la naştere este Raul) a absolvit Liceul Naţional din Iaşi, tot aici începând Facultatea de Litere, pe care o termină la Bucureşti (1950), unde devine apoi cadru didactic. Debutase în „Moldova liberă”, din Iaşi (1945), colaborând apoi la reviste ca „Naţiunea”, „Revista literară”, „Gazeta literară”, „Tânărul scriitor”, „Viaţa românească” şi „Contemporanul”. Editorial, debutează cu broşura Cum participă tineretul sovietic la întrecerile socialiste (1949), continuând …

Read More »

Liviu Bratoloveanu

Liviu Bratoloveanu (8 august 1912, Turnu Severin – 13 iulie 1983, Bucureşti) – poet şi prozator. Este fiul Zoei şi al lui Gheorghe Bratoloveanu. Bratoloveanu, numit la naştere Vasile Gheorghe, are o copilărie zbuciumată. Tatălui său, comerciant, consilier municipal o vreme, îi merge rău, iar familia se destramă temporar. Bratoloveanu părăseşte şcoala elementară de comerţ pe care o urma şi îşi însoţeşte mama la Bucureşti. În 1927, revine la Turnu Severin şi îşi reia studiile. În acelaşi an, debutează cu o proză scurtă în „Dimineaţa copiilor”. Aici, ca şi în „Universul copiilor”, „Revista copiilor”, „Veselia” etc., îi mai apar snoave …

Read More »

Radu Brateş

Radu Brateş (pseudonimul literar al lui Gheorghe I. Biriş) (16 martie 1913, Ciufud, azi Izvoarele, judeţul Alba – 11 iulie 1973, Blaj, judeţul Alba) – poet, publicist şi istoric literar. Este fiul Anei şi al lui Ioan Biriş, ţărani. A urmat şcoala primară în satul natal şi Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. A debutat cu versuri, sub pseudonimul G.B. Târnăveanu, în „Unirea poporului” (Blaj, 1928). Student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1930-1934), a frecventat cenaclul literar al lui Victor Papilian şi a lucrat la Muzeul Limbii Române. Profesor la liceul din Blaj unde învăţase (1935-1948) …

Read More »

Ioan Alexandru Bran-Lemeny

Ioan Alexandru Bran-Lemeny (16 septembrie 1886, Braşov – 2 aprilie 1954, Braşov) – poet şi gazetar. Bunicul, avocatul Ioan Bran-Pop de Lemeny, fusese revoluţionar paşoptist şi tribun al romanilor transilvăneni, iar tatăl, Nicolae de Lemeny, doctor în drept, studiase la Viena. Mama, Minerva Bran-Lemeny (născută Caravia), provenea dintr-o familie de comercianţi brăileni. Bran-Lemeny urmează Liceul „Andrei Şaguna” şi Liceul german „Honterus” din Braşov, apoi face studii juridice la Budapesta şi Cluj. Doi ani audiază cursuri de filosofie la Viena. Din 1911, practică avocatura în oraşul natal. În 1908 debutase în literatură cu o poezie apărută în „Gazeta Transilvaniei”. Articolul Din …

Read More »

Valeriu Branişte

Valeriu Branişte (10 ianuarie 1869, Cincu, judeţul Braşov – 1 ianuarie 1928, Lugoj, judeţul Timiş) – gazetar şi memorialist. Este fiul Mariei (născută Vlad) şi al lui Moise Branişte, prim-pretor. Branişte, după ce a absolvit cu calificative excepţionale Liceul de Stat din Sibiu, se înscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, pe care o frecventează între 1887 şi 1891, obţinând diploma de licenţiat în filologie română, literatură maghiară şi filologie germană. În 1891 îşi susţine şi teza de doctorat, despre poezia lui Andrei Mureşanu. Din toamna aceluiaşi an, funcţionează ca profesor la Gimnaziul greco-ortodox din Braşov, post pe care îl …

Read More »

Gheorghe Brancovici

Gheorghe Brancovici (1645, Ineu, judeţul Arad – 19 decembrie 1711, Cheb, azi Eger, Cehia) – cronicar şi traducător. Brancovici, care îşi crease o falsă genealogie de urmaş al vechilor despoţi sârbi, era unul dintre numeroşii copii ai Mariei şi ai lui Ioan Racz, descendenţii unor vechi luptători antiotomani, colonizaţi în comitatele româneşti. Fire ambiţioasă de aventurier îndrăzneţ şi duplicitar, bun poliglot (cunoştea sârba, maghiara, turca, germana, latina şi slavona), Brancovici se lansează într-o complicată carieră politico-diplomatică, avându-l, mult timp, drept mentor şi eminenţă cenuşie – în planurile de eliberare a popoarelor balcanice de sub stăpânirea turcească şi de creare a …

Read More »

Petru Bran

Petru Bran (21 ianuarie 1821, Tohat, judeţul Maramureş – 10 octombrie 1877, Budapesta) – publicist şi autor de versuri. Era unul dintre cei doisprezece copii ai preotului Ioan Bran. Între 1832 şi 1838, a urmat liceul la Baia Mare, apoi filosofia la Cluj şi teologia la Blaj. Hirotonit preot în 1844, a slujit în satele Chilioara, Hidig şi, ca protopop, în Craidorolţ. Din 1857, este protopop în Satu Mare. Pasionat bibliofil, însuşindu-şi o întinsă cultură clasică, a câştigat repede stima concetăţenilor, mai ales datorită energiei pe care a dovedit-o în lupta pentru înfiinţarea celei dintâi catedre de limba română la …

Read More »