Extinderea dominaţiei statului kievian la Dunărea de Jos

Dominaţia pecenegă asupra unor regiuni de pe teritoriul României a slăbit pe măsura apariţiei unor noi factori pe arena relaţiilor internaţionale din sud-estul Europei. Dintre aceştia, rolul cel mai important l-a avut statul kievian, sub a cărui dominaţie s-a aflat un timp o parte a teritoriului României. Pe la sfârşitul secolului al IX-lea, fără a înlătura prezenţa pecenegilor din stepele ponto-dunărene, oştile kieviene au ajuns până la ţărmul Mării Negre, încă de pe atunci, cetele cnejilor ruşi, îmbarcate în monoxile uşoare, coborau pe cursul Niprului şi apoi de-a lungul coastelor mării, pe la gurile Dunării, ajungând până la Constantinopol. Ele …

Read More »

NATO după Războiul Rece

Sfârşitul războiului rece şi al bipolarismului (1955-1962) Începând din 1953, numeroasele schimbări din viaţa internaţională au contribuit la atenuarea tensiunilor specifice „războiului rece”. Moartea lui Iosif Stalin a marcat începutul „dezgheţului”, iar doctrina coexistenţei paşnice lansată de Nikita Hruşciov a amplificat acest proces. În răstimpul 1955-1962, bipolarismul, criteriul după care a funcţionat războiul rece, a dispărut. Patru sunt motivele principale: Începând din 1951, în Europa Occidentală s-a constituit o serie de organisme comunitare cu funcţii economice care continuau primul pas spre integrarea europeană în problema de apărare, crearea NATO. În 1955, prin Tratatul de la Viena, semnat de Anglia, Franţa …

Read More »

Caracterul mişcărilor populare din Moldova (1574-1593)

Trebuie precizat însă că acest caracter popular îşi avea limitele sale, că el consta mai ales în adeziunea spontană a poporului, care spera că o nouă domnie putea aduce o atenuare a asupririi, şi nicidecum că „pretendenţii” intenţionau să instaureze un regim în care să fie înlăturate privilegiile feudale. Limitele acestor domnii „populare” sunt indicate de politica internă a acestor domni vremelnici, care nu considerau că e posibil să guverneze fără boieri, de unde tendinţa lor fie de a se sprijini pe unii dintre ei (bineînţeles, boieri mici sau mijlocii, boierimea mare fiind adversara ireductibilă a unor astfel de domnii), …

Read More »

Uniunea pontică a lui Mitriade şi pătrunderea romană în Dobrogea

Cunoaşterea împrejurărilor istorice generale în mijlocul cărora documentele în chestiune au fost compuse contribuie să întărească această încheiere. Se poate spune, într-adevăr, că la fel cu lumea greacă metropolitană, – cufundată, începând din secolul al IV-lea, în marasmul sărăciei endemice şi a unor războaie necurmate, – zguduită de lupte de clasă de o înverşunare rareori atinsă, şi coloniile pontice vădesc în secolele III-II î.Hr. semnele trecerii la o perioadă istorică nouă, caracterizată prin includerea într-o unitate economică asemenea statelor elenistice din sudul şi răsăritul mediteranean. Ceea ce e cucerirea macedoneană pentru grecii din Grecia continentală şi insulară, e pentru cei …

Read More »

Dominaţia otomană asupra ţărilor române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Regimul economic al dominaţiei otomane Instaurarea dominaţiei otomane a avut consecinţe importante, economice şi politice, în ceea ce priveşte dezvoltarea ţărilor române. O mare parte a bogăţiilor naţionale luau drumul Constantinopolului, iar autonomia internă era sensibil ştirbită. Tributul sau haraciul. Darurile sau peşcheşurile Regimul economic al dominaţiei otomane s-a caracterizat în obligaţia de tribut sau haraciu, de daruri sau peşcheşuri şi de prestaţii în natură şi muncă. Principala obligaţie a tuturor ţărilor vasale Porţii, deci şi a ţărilor române, a fost tributul sau haraciul. De ţările vasale tributul era considerat ca un mijloc de răscumpărare a păcii, de turci ca …

Read More »

Ohabele din Ţara Haţegului

O atenţie specială se cuvine repartizării ohabelor haţegane între cnezatele de vale. Este aproape de prisos să mai spunem că ohabele sau satele libere (villae liberae) sunt un fenomen specific doar mediului românesc, deci zonelor unde se exercitau stăpâniri de fapt cneziale. Nici o ohabă nu apare pe domenii nobiliare şi nici un sat de pe un asemenea domeniu nu este precizat ca fiind o villa libera. Cele 15 aşezări pe care documentele le precizează a fi ohabe sau care au păstrat acest termen în numele lor de sat, se repartizează între 9 cnezate de vale: 4 în cnezatul Râului …

Read More »

Cultele tradiţionale în Dobrogea romană

Alături de clădirile publice de caracter laic, n-au lipsit în Dobrogea romana edificiile de cult, înălţate mai ales în centrele urbane şi datând îndeosebi din secolele II-III d.Hr. La Tomis şi Histria fragmentele arhitectonice sunt foarte numeroase şi de o remarcabilă calitate. Dar presupuneri asemănătoare suntem îndreptăţiţi să facem şi despre Callatis şi Troesmis, sau chiar despre centre de mai mică importanţă ca Noviodunum, unde documente epigrafice explicite menţionează existenţa, unor temple închinate când zeilor din panteonul tradiţional, când unor divinităţi orientale ca Iuppiter Maximus Dolichenus ori Mithras. Vremea de care ne ocupăm se caracterizează într-adevăr prin părăsirea în largă …

Read More »

Realizarea României Mari (1916-1918)

Participarea României la primul război mondial (1916-1918) Tratatul de alianţă cu Antanta şi convenţia militară, semnate de Ion I.C. Brătianu în numele guvernului român şi de miniştrii marilor puteri din Antanta, la Bucureşti, în numele guvernelor pe care le reprezentau (4/17 august 1916), au asigurat cadrul juridic şi militar al participării României la primul război mondial. Tratatul recunoştea statului român drepturile asupra Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei garantându-i participarea la Conferinţa de pace în condiţii de egalitate cu aliaţii. Convenţia militară asigura România de efortul concertat al aliaţilor pe Frontul de Răsărit şi în Grecia sprijin care ar fi trebuit să …

Read More »

Alegerea şi învestirea domnilor la Constantinopol

Supremaţia turcească se arătă tot atât de limpede, dar cu urmări mult mai dăunătoare în chipul cum domnii fură de acum aleşi şi numiţi, căci după un timp relativ scurt procedeul se schimbase cu totul. La români, ca şi la vecinii şi odinioară tovarăşii lor de viaţă slavi, orice bărbat care putea dovedi că e de origine domnească, că se trage din vechea dinastie, avea dreptul să pretindă tronul ţării, care aparţinea familiei sale. Acelaşi drept îl aveau copiii legitimi şi nelegitimi, şi nu totdeauna cei dintâi se bucurau de mai multă trecere. Între numeroşii urmaşi ai unui voievod mort …

Read More »

Mijloacele de transport în România între 1864 şi 1878

În 1864 reţeaua de şosele era puţin întinsă şi nu se construise încă nici o cale ferată. Numai navigaţia pe Dunăre, făcută în bună parte cu vase străine, ajunsese la o mare dezvoltare, vasele împinse de forţa motrice a aburilor având un rol precumpănitor prin tonaj şi rapiditate. Dezvoltarea capitalistă a economiei ţării în urma reformei agrare din 1864 şi a reorganizării statului pe baze moderne impunea cu necesitate şi dezvoltarea intensă a mijloacelor de transport pe uscat, în special construirea unei reţele de căi ferate care să lege Capitala, centrul economic cel mai important al ţării, cu celelalte centre …

Read More »