Mariana Bulat

Mariana Bulat (16 noiembrie 1943, Bucureşti) – poetă. Tatăl, Vsevolod Bulat Vanchevici, a fost inginer la Căile Ferate Române, iar mama, Elisabeta (născută Marinov), traducătoare. Bulat a absolvit, în 1966, Facultatea de Limba şi Literatura Română la Universitatea din Bucureşti. Debutează în anul 1968 în „Luceafărul” şi în „Astra”, colaborând apoi mai ales la „România literară”. Volumul de debut, Desueta nobleţe, apărut în 1975, celebrează ieşirea din adolescenţă şi relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purităţi. Primele drame existenţiale sunt dramele celor dintâi iubiri şi ale descoperirii incomunicabilităţii în dragoste. Tonul general este dat de convingerea …

Read More »

Eugenia Bulat

Eugenia Bulat (19 septembrie 1956, Sadova, raionul Ungheni, Republica Moldova) – poetă. Este fiica Anei (născută Aghenie) şi a lui Gheorghe Cioclu. A urmat Filologia la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chişinău (1982). Volumul La Putna mi-e drumul (1993) este un „reportaj” liric care evoluează de la pastel la odă, cu vizibile reminiscenţe eminesciene. Alte versuri (Poeme de pe Valea Plângerii, 1996) sunt dedicate martirilor deportărilor staliniste sau martirajului postperestroikist (Cântec de rugă pentru Dumitru Matcovschi). Opera literară La Putna mi-e drumul, Chişinău, 1993; Poeme de pe Valea Plângerii, Satu Mare, 1996; Si-la-bi-sind în tainele iubirii, Satu Mare, …

Read More »

Ioan M. Bujoreanu

Ioan M. Bujoreanu (3 august 1834, Bucureşti – 1 august 1899, Bucureşti) – prozator şi dramaturg. Este fiul Raliţei (sau Ralu, născută Lupoianul) şi al pitarului Mihalache Bujoreanul. Bujoreanu îşi face studiile în pensioane particulare şi la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti. Ocupă slujbe în administraţie, e judecător de tribunal la Ploieşti, avocat, redactor şi director la „Monitorul Oficial”. A editat câteva colecţii de texte juridice, printre care şi Colecţiune de legiuirile României vechi şi cele noui (1873-1885). Debutează cu piesa Fata subt epitrop, publicată în 1855, o comedie cu un conflict facil şi personaje inconsistente, dar cu un dialog …

Read More »

Gheorghe Bujoreanu

Gheorghe Bujoreanu (14 octombrie 1900, Ţuţcani, judeţul Vaslui – 28 mai 1990, Galaţi) – poet şi prozator. Absolvent, în 1921, al Şcolii Normale din Galaţi şi, în 1930, al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, Bujoreanu este un timp inspector în judeţele Ismail şi Cetatea Albă, apoi profesor la Bolgrad şi, din 1939 până la pensionare, la Galaţi. Debutează cu versuri în suplimentul ziarului „România nouă” (1921). Va colabora şi la „Licăriri”, „Luminişuri”, „Răsăritul”, „Freamătul literar”, „Ramuri”, „Albina”, „Familia noastră” (la care este redactor), „Convorbiri critice”, „Bugeacul”, „Revista Fundaţiilor Regale” şi „Orizonturi”. La Bolgrad îşi tipăreşte în 1936 volumul …

Read More »

Paul Bujor

Paul Bujor (20 iulie 1862, Bereşti, judeţul Galaţi – 15 iunie 1952, Bucureşti) – prozator. Fiu al lui Gavril Bujor, mărunt funcţionar comunal, Bujor este dat la şcoală la Bârlad, absolvind liceul în 1879. După ce îşi ia bacalaureatul la Bucureşti (1880), va urma Facultatea de Ştiinţe, în 1887 aflându-se pentru specializare la Paris. Teza de doctorat, pregătită sub îndrumarea biologului K. Vogt, e susţinută la Universitatea din Geneva, în 1891. Membru al grupării socialiste a studenţilor români de la Paris, reia la Geneva contactul cu cercurile socialiste, audiază câteva conferinţe ale lui G.V. Plehanov, ambianţa influenţându-i opţiunile sociale şi …

Read More »

Aurel Buiciuc

Aurel Buiciuc (11 aprilie 1936, Roma, judeţul Botoşani) – editor şi traducător. Este fiul Aglaiei (născută Păduraru) şi al lui Haralamb Buiciuc, ţăran. După absolvirea Liceului Teoretic din Baia Mare (1956), urmează cursurile Institutului de Limbă şi Literatură Rusă „Maxim Gorki” din Bucureşti (1956-1960). Se specializează în limbile engleză şi spaniolă, urmând cursurile din cadrul Universităţii Populare (1964-1968), şi în ziaristică, în cadrul învăţământului postuniversitar al Academiei „Ştefan Gheorghiu” (1973-1974). Imediat după absolvirea facultăţii, începe să lucreze la Editura Univers, mai întâi ca redactor responsabil de carte, apoi ca redactor principal, coordonator de secţie în compartimentul de literaturi estice. În …

Read More »

Octavian Buhociu

Octavian Buhociu (20 octombrie 1919, Crăieşti, judeţul Galaţi – 11 septembrie 1978, Bochum, Germania) – folclorist şi etnograf. Fiu al unei familii de ţărani, Buhociu a făcut studii de litere şi filosofie la Universitatea din Bucureşti, luându-şi licenţa în litere (1947) şi în filosofie (1948), cu tezele Filosofia istorică a lui T.L. Maiorescu şi Teoria cunoaşterii la Lucian Blaga şi Mircea Florian, după care şi-a susţinut doctoratul în litere la Universitatea din Paris (1958) cu tezele Le Folklore roumain de printemps şi La Philosophie de l’histoire d’A.D. Xenopol, din comisia de examinare făcând parte Jean Boutiere, Mario Roques, Georges Dumezil, …

Read More »

Iuliu Bugnariu

Iuliu Bugnariu (3 noiembrie 1864, Hordou, azi George Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud – 21 iulie 1929, Bistriţa) – folclorist. A făcut studii secundare la Năsăud şi a fost învăţător la Hordou. A colaborat la „Arhiva someşană”, „Epoca”, „Foişoara pentru răspândirea cunoştinţelor folositoare şi a iubirei de carte în popor”, „Gazeta poporului”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista ilustrată”, „Tribuna” şi „Tribuna poporului”. Nepot de soră al lui George Coşbuc, Bugnariu tipăreşte, în două volume, Muza someşană (1892-1901), care are meritul de a pune în lumină, după colecţiile preponderent lirice ale lui Ioan Micu Moldovanu şi Vasile Onişor, epica versificată transilvăneană dintr-o regiune nu prea …

Read More »

Voicu Bugariu

Voicu Bugariu (6 iulie 1939, Vâlcele, judeţul Covasna) – prozator, critic şi istoric literar şi comentator politic. Urmează studiile liceale, finalizate în 1956, la Braşov. Va absolvi, în 1964, Facultatea de Filologie din Iaşi. După o scurtă perioadă în care este profesor la Rupea, va lucra la ziarul „Drum nou” (1965-1966) şi la revista „Astra” (din 1966). Debutul publicistic s-a produs în 1965, în „laşul literar”, iar cel editorial în 1967, sub pseudonimul Paul Antim, cu Lovituri din umbră. Va recurge la acelaşi pseudonim atunci când va publica volumele Dispariţia unui contabil (1977), Baldban şi statuia (1981) şi Un Casanova …

Read More »

Grigore Bugarin

Grigore Bugarin (2 iunie 1909, Ohabiţa, judeţul Caraş-Severin – 9 septembrie 1960, Timişoara) – poet. Este al zecelea copil al Mariei (născută Ursu) şi al lui Ion Bugarin, ţărani. Bugarin a urmat gimnaziul şi şcoala normală în Caransebeş. A fost învăţător, secretar al Revizoratului şcolar din Lugoj, funcţionar al Inspectoratului şcolar regional Timişoara. Descoperind încă din şcoală, prin Nichifor Crainic, poezia „şesurilor natale”, începe să scrie. Debutează în „Semenicul”, în 1930. Va colabora la numeroase publicaţii din Lugoj („Răsunetul”, „Acţiunea”, „Învăţătorul bănăţean”, „Conştiinţa naţională”), Timişoara („Vestul”, „Luceafărul”, „Fruncea”, „Colţ de ţară”, „Suflet nou”, „Cuvântul satelor”, „România de Vest”, „Dacia”, „Poporul …

Read More »