Teofil Buşecan

Teofil Buşecan (24 ianuarie 1927, Baia Mare – 2 martie 1985, Bucureşti) – prozator şi dramaturg. Absolvent al Facultăţii de Litere din Cluj în 1950, Buşecan devine lector universitar la aceeaşi facultate, obţinând titlul de doctor în filologie în 1952. Publică, începând din 1950, în presa locală („Lupta Ardealului”, „Făclia”, „Tribuna”). Redactor-şef adjunct la ziarul „Munca” din Bucureşti, colaborează la „Contemporanul”, „Revista literară”, „Teatru” şi „Romanian News”. Debutează ca prozator în 1953 cu nuvela Mina din vale, inspirată din viaţa minerilor în perioada construcţiei socialiste, iar ca dramaturg în 1957, cu piesa Nopţile tăcerii. Preocuparea autorului pentru problematica satului, evidentă …

Read More »

Alexandru Busuioceanu

Alexandru Busuioceanu (10 iunie 1896, Slatina, judeţul Olt – 24 martie 1961, Madrid) – poet, eseist şi critic literar. Este fiul Alexandrinei şi al lui Alexandru Busuioceanu. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1920), doctor în istoria artelor (1925) al aceleiaşi Universităţi, cu o teză intitulată Un ciclu de fresce din secolul al XI-lea: San Urbano alia Caffarella, Busuioceanu face studii de specialitate la Viena, Roma şi Berlin (1920-1925). Docent şi apoi conferenţiar universitar până în 1940 la Bucureşti, consilier al Colecţiilor de Artă Regale Româneşti, director al revistei „Lumina nouă” (1915-1916), alături de Constantin …

Read More »

Aureliu Busuioc

Aureliu Busuioc (26 octombrie 1928, Codreanca, judeţul Orhei, Basarabia) – poet, prozator şi dramaturg. Este fiul Olgăi (născută Zaporojanu) şi al lui Alexandru Busuioc. Urmează Liceul „Alecu Russo” din Chişinău, între 1938 şi 1944, iar bacalaureatul îl trece, în 1948, la Liceul „Constantin Diaconovici-Loga” din Timişoara. După un an, timp în care a fost elev la Şcoala Militară de Ofiţeri din Sibiu, este trimis de oficialităţi la Chişinău, împreună cu părinţii. În 1951 şi 1952, studiază la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. A fost redactor-şef la „Tinerimea Moldovei” şi la „Chipăruş”, apoi membru în comitetul de conducere al Uniunii …

Read More »

Nicolae Burlănescu-Alin

Nicolae Burlănescu-Alin (14 august 1869, Burlani, judeţul Gorj – 20 septembrie 1912, Bisericani, judeţul Neamţ) – poet şi dramaturg. Şi-a petrecut copilăria în satul Burlani, baştină părinţilor săi, Elisaveta şi Nicolae Burlan, cizmar. Cu o întrerupere de 3 ani, când intră în armată (primind gradul de sergent), face liceul la Craiova (1892). Se înscrie, în Bucureşti, la Facultatea de Litere şi la Drept, luându-şi licenţa în 1900. A fost institutor şi director de şcoală la Zimnicea (1892-1894), copist-caligraf la Ministerul de Interne (unde ajunge şef de birou), corist la Opera din Bucureşti, judecător la Hârşova, iar după ce, în 1901, …

Read More »

Alexandru Burlacu

Alexandru Burlacu (8 iunie 1954, Chitai, regiunea Odesa, Ucraina) – istoric şi critic literar. Este fiul Mariei (născută Râjală) şi al lui Gheorghe Burlacu, ţărani. După absolvirea Şcolii Normale din Cahul (1969-1973), studiază la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Chişinău (1973-1977). Din 1977 activează în cadrul Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Între 1980 şi 1983 urmează doctorantura cu susţinerea tezei Fenomenul simbolizării în poezia moldovenească contemporană (1986). Este şef al Catedrei de literatura română la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău (1995). A colaborat, semnând uneori şi Alexandru Dunăreanu, la „Nistru”, „Basarabia”, …

Read More »

Dumitru N. Burileanu

Dumitru N. Burileanu (26 octombrie 1869, Turnu Severin – 10 noiembrie 1947, Bucureşti) – clasicist şi gazetar. Este fiul Anei şi al lui Nicolae Burileanu. A copilărit pe moşia părinţilor săi din fosta plasă Blahniţa, judeţul Mehedinţi. Elev încă la Liceul „Carol I” din Ploieşti, Burileanu publică, în 1888, Elemente din istoria literaturei romane primitive. Urmează în Paris, la Sorbona, Facultatea de Litere. Obţinând, cu ajutorul lui T. Maiorescu, o bursă pentru a se specializa şi a susţine un doctorat în limba şi literatura greacă, audiază cursurile lui J.P. Rousselot, Paul Decharme şi Maurice Croiset. În 1898 este chemat la …

Read More »

Aristide Burileanu

Aristide Burileanu (1910, Bucureşti) – eseist şi critic literar. A fost diplomat în Portugalia în perioada în care şi Mircea Eliade, Leontin Jean Constantinescu şi Victor Cădere se găseau acolo. Rămas în exil, a lucrat ca ziarist la postul de radio Europa Liberă, chiar de la înfiinţarea acestuia. După încheierea mandatului său la Munchen, se stabileşte la New York ca redactor al Institutului de documentare al Europei Libere, sub direcţia lui George Ciorănescu. Colaborează sporadic la presa românească din exil cu scurte eseuri, dintre care cel despre Craii de Curtea-Veche (în „România”, New York, octombrie 1961) merită a fi în …

Read More »

Aurel M. Buricea

Aurel M. Buricea (27 octombrie 1943, Ulmu, judeţul Brăila) – poet. A urmat şcoala generală la Ulmu (1950-1957) şi liceul la Galaţi, apoi la Brăila (bacalaureat în 1961). Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Galaţi (1966), lucrează timp de peste trei decenii ca profesor de matematică la şcoala din localitatea natală. În anii ’90 devine director al Editurii Danubiu. A debutat în revista „Argeş” (1968). Prezent în Caietul debutanţilor (1977), publică primul volum personal de versuri, Sarea neagră a nopţilor, în 1979, cartea având pe copertă un text de recomandare semnat de Fănuş Neagu. Lirica lui Buricea constituie, …

Read More »

Iacob Burghiu

Iacob Burghiu (3 mai 1941, Zăicani, raionul Edineţ, Republica Moldova) – prozator. Este fiul Eudochiei (născută Voinarovschi-Chiaburu) şi al lui Iacob Burghiu, ţărani. A evoluat ca actor pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi (1958-1960) şi pe aceea a Teatrului „Luceafărul” din Chişinău (1960-1964). A absolvit apoi Facultatea de Regie a Institutului de Cinematografie din Moscova (1969). A fost prim-viceministru al culturii din Republica Moldova (1991-1994) şi prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, director al Centrului de Studii Literare şi Muzeografie „Mihail Kogălniceanu” (din 1995). În literatură, Burghiu a debutat cu o culegere de nuvele, Soare în cârjă …

Read More »

Lucian Bureriu

Lucian Bureriu (22 noiembrie 1942, Lugoj, judeţul Timiş) – poet şi prozator. Fiu al Carolinei (născută Planinger) şi al lui Romulus Bureriu, funcţionar, Bureriu urmează liceul la Lugoj (absolvit în 1960) şi Facultatea de Filologie, secţia română-germană, a Universităţii din Timişoara (1960-1965). Funcţionează ca profesor în satul timişan Curtea (1965-1972), redactor la revista „Orizont” (1972-1990), învăţător în comuna Biled, din 1990. Colaborează la „Scrisul bănăţean”, „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul” etc. Între 1990 şi 1998, editează la Timişoara publicaţiile „Ecologistul” şi „Cuvânt românesc”. Debutează cu poezie în „Scrisul bănăţean” (1960) şi editorial cu volumul de versuri Afectivităţi conştiente (1968). În poezie, …

Read More »