Bătălia de la Rovine (10 octombrie 1394)

În 1393, sultanul Baiazid I (1389-1402) a cucerit taratul bulgar de Târnovo, precum şi oraşul Silistra, care pe atunci aparţinea Ţării Româneşti. Ca răspuns, oastea voievodului Mircea (1386-l418) a efectuat un raid asupra taberei armatei otomane de la Karinovasî (Karnobat), de la sud de Munţii Balcani, în iarna 1393-1394, în cooperare cu unii emiri turci care se opuneau lui Baiazid I. Războiul declanşat de sultan contra lui Mircea a urmărit pedepsirea acestui atac din 1393 şi consolidarea poziţiilor la Dunărea de Jos. Armata otomană condusă personal de către Baiazid I număra 40.000 de oameni. La agresiune au participat şi principii …

Read More »

Bătălia de la Râmnicu Sărat (8 iulie 1481)

Bătălia de la Râmnicu Sărat s-a înscris în cadrul eforturilor depuse de Ştefan cel Mare pentru impunerea unui domn fidel pe tronul Ţării Româneşti, care să-i fie solidar în cadrul lungului conflict cu Poarta Otomană, declanşat în vara anului 1473. În luna noiembrie 1477, Ştefan cel Mare a organizat o expediţie în Ţara Românească, l-a înfrânt pe Laiotă Basarab, fostul său protejat şi l-a instalat pe tron pe Basarab cel Tânăr-Ţepeluş. Acesta nu a putut urma linia politică a domnului de la Suceava, datorită situaţiei deosebite a Ţării Româneşti şi a opoziţiei clasei politice muntene şi a trecut de partea …

Read More »

Bătălia de la Rahova (7/19 – 9/21 noiembrie 1877)

Necesitatea de a acoperi flancul drept al trupelor române, înainte de încercuirea completă a Plevnei a impus constituirea, începând din 11/23 septembrie 1877, a unui detaşament pus sub comanda colonelului Gheorghe Slăniceanu, care a operat iniţial între Vid şi Isker. În compunerea lui au intrat pentru început unităţi ale Diviziei 3, dispuse pentru asigurarea flancului şi Regimentului 2 dorobanţi, de la Corpul de observaţie. La sfârşitul lunii septembrie, structura s-a modificat, el primind în subordine regimentele 2, 8, 9 călăraşi, 10 dorobanţi, câte un batalion din regimentele 1, 4, 15 dorobanţi, două baterii de artilerie, o companie de geniu. Primind …

Read More »

Bătălia de la Ploieşti (23-30 august 1944)

După Bucureşti şi zona înconjurătoare, la Ploieşti şi în zona petroliferă s-a desfăşurat o altă mare confruntare româno-germană, imediat după trecerea României de partea Naţiunilor Unite. Urmărind să păstreze „cu orice preţ” bazinul petrolifer românesc (care pe lângă sonde, rafinării şi depozite de combustibil includea şi şoseaua şi calea ferată Bucureşti-Braşov spre trecătoarea Predeal, comunicaţie de importanţă strategică) şi să îndeplinească ordinul emis de Hitler în noaptea de 23 spre 24 august 1944, comandamentul german din zonă şi-a concentrat forţele (circa 29.000 de militari) în grupări compacte cu care a încercat să ocupe oraşul Ploieşti şi celelalte puncte de interes …

Read More »

Bătălia de la Plevna (30 august / 11 septembrie – 28 noiembrie / 10 decembrie 1877)

Reizbucnirea „crizei orientale” în anul 1875 a creat condiţii pentru împlinirea unui deziderat major al României – accederea la statutul de independenţă. Urmare a unor dezbateri aprinse şi a unei activităţi diplomatice intense, ce a presupus şi semnarea unei convenţii cu Rusia pentru trecerea trupelor sale la sud de Dunăre (4/16 aprilie 1877), Parlamentul a votat, la 9/21 iunie 1877, independenţa ţării, act consfinţit a doua zi de domnitorul Carol. Ea se cerea confirmată pe câmpul de luptă, lucru dificil de realizat având în vedere faptul că Rusia a refuzat net concursul armatei române, declarând că a mobilizat forţe suficiente …

Read More »

Bătălia de la Oituz (26 iulie / 8 august – 9/22 august 1917)

Concomitent cu acţiunea de la sud de Carpaţi, inamicul a trecut la ofensivă şi pe valea Oituzului, pentru a străpunge apărarea trupelor româno-ruse de aici şi a face joncţiunea cu trupele comandate de Mackensen, ce avansau pe valea Siretului. Această misiune a fost încredinţată Grupului condus de generalul Friedrich von Gerock, care era situat la flancul drept al Armatei 1 austro-ungare, dislocată în Carpaţii Orientali. El era dispus între valea Dofteanei şi Ireşti, fiind împărţit în două grupări. Între valea Dofteanei şi Măgura Caşin se găsea Corpul 8 armată, compus din diviziile 70 honvezi, 117 infanterie germană şi 71 infanterie …

Read More »

Bătălia de la Odessa (5 august – 16 octombrie 1941)

În ansamblul desfăşurărilor militare la flancul sudic al frontului est-european, Odessa şi zona înconjurătoare, unde sovieticii dispuneau de peste 100.000 de militari, 1.000 de avioane şi de majoritatea flotei de război şi comerciale din Marea Neagră, în imediata zonă de securitate a României, a avut o importanţă strategică deosebită. Dispozitivul inamic cuprindea trei aliniamente fortificate, cu circa 250 km de şanţuri anticar, tranşee şi diferite poziţii de luptă, 45 km reţele de sârma ghimpată, cazemate şi peste 40.000 de mine antitanc. Împotrivirea infanteriei, precum si hotărârea înaltului comandament sovietic de a rezista cu orice preţ au făcut ca luptele desfăşurate …

Read More »

Bătălia de la Obertyn (22 august 1531)

Încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea, Pocuţia – o provincie din sudul regatului Poloniei, despărţită de Nistru de ţinutul nordic al Moldovei, care va fi cunoscut mai târziu cu numele de Bucovina -, a constituit un obiect de dispută. Contenciosul îşi avea originile din 1388, când regele Poloniei Vladislav II Jagello a împrumutat 3.000 de ruble de argint de la domnul Moldovei, Petru Muşat, folosind ca zălog Pocuţia. Banii nu au mai fost înapoiaţi niciodată şi Ştefan cel Mare a preluat în posesie Pocuţia (1502), dar succesorul său, Bogdan al III-lea (1504-1517), a cedat-o Poloniei. Petru Rareş a socotit …

Read More »

Bătălia de la Nicopole (25 septembrie 1396)

Progresele expansiunii otomane în Europa şi în special consolidarea controlului asupra Dunării de Jos prin cucerirea ţaratului de Vidin la începutul anului 1396 au provocat îngrijorarea statelor creştine, care au iniţiat o cruciadă, pusă sub conducerea regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Armata franco-burgundă număra circa 1.000 de cavaleri, cea a regelui Ungariei avea efective de circa 5.000 de oameni, cea a voievodului Transilvaniei circa 4.000, iar cea a lui Mircea cel Bătrân circa 1.000. Se mai adăugau alte trupe din Anglia, Polonia, Boemia, Spania şi Italia. Efectivul total a ajuns astfel la circa 12.000 de oameni. În Ţara Românească, oastea …

Read More »

Bătălia de la Mirăslău (8/18 septembrie 1600)

Stăpânirea lui Mihai Viteazul în Transilvania a fost privită, de la început, cu ostilitate de clasa politică de aici, în special de nobilimea maghiară. Acesteia nu îi convenea că un „valah” a ajuns în fruntea principatului, iar măsurile luate de Mihai au accentuat nemulţumirile. La rândul ei, Curtea din Praga a manifestat o atitudine duplicitară, încurajând răzvrătirea nobilimii ardelene cu gândul de a-l deposeda pe Mihai de posesia principatului. Imperialii nu au întrerupt, însă, tratativele cu domnul muntean, tratative care aveau scopul să reglementeze toate chestiunile legate de modul de conducere a Transilvaniei. La începutul lunii iulie 1600, Mihai Viteazul …

Read More »