Arta poetică (ars poetica) – concept operaţional

Arta poetică (ars poetica) este o operă literară în versuri în care autorul îşi exprimă crezul liric / propriile convingeri despre arta literară şi despre aspectele esenţiale ale acesteia. Autorul îşi exprimă în mod direct concepţia despre poezie (principiile de creaţie: elemente de laborator poetic, surse de inspiraţie, teme, modalităţi de creaţie şi de expresie; rolul social al poeziei) şi despre rolul poetului (relaţia poet – creaţie/inspiraţie; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea; rolul său social). Spre deosebire de poetică (un text teoretic în proză), arta poetică este o operă literară în versuri, un program (manifest) literar realizat cu …

Read More »

Literatura română în perioada paşoptistă. România între Occident şi Orient

Perioada paşoptistă (1830-1860) marchează în spaţiul românesc începutul epocii moderne, fiind caracterizată ca un timp al înnoirilor, al căutărilor şi al definirilor. Acum se intensifică preocupările oamenilor de cultură orientate, pe de o parte, către conturarea unui specific cultural naţional, articulat în valorile lui perene, iar pe de altă parte, către găsirea unor căi de dialog cu celelalte culturi europene, în spiritul deschiderilor specifice epocii. Cuvântul scris, care circulă din ce în ce mai mult, devine instrumentul principal de afirmare nu numai a unor principii şi valori naţionale, ci şi a unei sensibilităţi la nou şi la schimbare, în toate …

Read More »

Contribuţia istoriografiei la dezvoltarea limbii şi literaturii române

Contribuţia cronicarilor la dezvoltarea culturii române este în primul rând de ordin istoriografic. Ei au pus bazele unui proces de constituire a istoriografiei româneşti, la capătul căruia apar, în perioada paşoptistă, primii istorici în accepţia modernă a cuvântului: Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu. La fel de importantă este şi valoarea documentară a cronicilor, în ele găsindu-se cele mai bogate informaţii din istoria noastră medievală. În sfârşit, cronicile au transmis urmaşilor, în afara faptelor propriu-zise, câteva probleme esenţiale, cu largi implicaţii culturale şi politice. Una dintre ele, şi cea mai importantă, este cea referitoare la originea poporului român. Ea apare încă …

Read More »

Sistemul fonetic (fonematic) al limbii române

Fonemele vocale şi semivocale Vocalele sunt sunete care se rostesc fără ajutorul altor sunete: a, ă, â (î), e, i, o, u. Ele pot forma singure silabe. Vocala a este cea mai deschisă, i, î, şi u sunt închise, iar e, ă, o sunt mijlocii. După locul de articulare al limbii, vocalele se împart în anterioare (e, i), centrale (a, ă şi î) şi posterioare (o, u). În orice împrejurare, vocalele a, ă, î sunt plenisone (pot alcătui singure silabe) şi purtătoare de accent. Semivocalele se diferenţiază funcţional de vocale prin faptul că nu pot primi accent şi nu pot …

Read More »

Literatura română din străinătate

Istoria literaturilor naţionale europene nu prezintă imaginea unui sistem de cetăţi cu porţile suspendate. Toate literaturile naţionale, de pe toate continentele sunt expresia unor interferenţe mai mult sau mai puţin adânci, produse de procesele istorice regionale, antrenate de nenumărate cauze şi motivaţii. Între acestea, cazul personalităţilor care se dezvoltă în alte culturi decât ale neamurilor de origine, determinând uneori experienţe cu reverberaţii universale, lasă impresia unui fenomen de sine stătător. Dimensiunile acestui fenomen pentru istoria culturală a omenirii sunt încă în curs de documentare, în perspectiva sintezei universale a literaturii exilului. Desigur, un capitol distinct al acestui ispititor proiect îl …

Read More »

Trăsăturile caracteristice ale literaturii de la 1848

Scriitorii epocii respective au câteva trăsături caracteristice comune: cei mai mulţi au început învăţătura cu dascăli particulari, în limba greacă, şi apoi au continuat studiile în Franţa; majoritatea au participat la Revoluţia de la 1848 şi apoi au fost obligaţi să ia calea exilului; fiind participanţi activi la viaţa social-politică, au scris opere literare cu un conţinut patriotic şi militant, exprimând idealurile luptei pentru emancipare socială şi naţională, pentru unitate naţională – năzuinţe de veacuri ale poporului român. Trăsăturile esenţiale ale literaturii promovate de prima generaţie de scriitori moderni pot fi sintetizate astfel: inspiraţia din trecutul istoric, din lupta pentru …

Read More »

Evoluţia poeziei în literatura română

Accepţii ale termenului Poezia este creaţia literară care exprimă ori sugerează o idee, o emoţie, un sentiment, o stare sufletească, apelând la imagini artistice, la cuvinte cu sens figurat, având – din punct de vedere formal – armonie şi ritm. Poezia poate aparţine genului epic, dacă are fir narativ şi exprimă ideile autorului indirect,prin intermediul personajelor său genului liric dacă exprimă în mod direct sentimentele, stările, ideile, atitudinile, concepţiile scriitorului, modul de expunere fiind descrierea. Liricul este b formă artistică, prin care poetul „se comunică”, aşa cum definea Tudor Vianu limbajul poetic al ideilor şi sentimentelor exprimate direct. Comunicarea în …

Read More »

Noţiunea de stil şi stilurile funcţionale ale limbii

Pe scurt Stilul sau limbajul reprezintă modul particular de exprimare pentru un individ sau pentru un grup social. Limba naţională cuprinde un mod oral de comunicare (limba vorbită) şi aspectul cult, exprimarea scrisă (limba literară). În cadrul limbii literare se manifestă mai multe stiluri specializate: stilul ştiinţific, stilul juridico-administrativ, stilul jurnalistic şi stilul beletristic. Pe larg Modul de exprimare specific unui individ sau unui grup se modelează şi se cristalizează în timp, în funcţie de cultura, de mentalităţile etnice, de condiţiile sociale; limba se află în directă legătură cu spaţiul de vieţuire, iar în procesul comunicării orale apar continuu modificări, …

Read More »

Limba populară, limba literară şi limba literaturii

Pe scurt Limba evoluează după două legi: norma lingvistică (cum se spune) şi norma literară (cum ar trebui să se spună). Limba pe care o vorbesc şi în care se înţeleg majoritatea românilor, supusă normei lingvistice, se numeşte limbă populară. Ea include numeroase limbaje individuale (colocviale) sau regionale. Limba literară, supusă normei literare, constituie aspectul cel mai desăvârşit al limbii întregului popor (Iorgu Iordan) şi se manifestă în comunicarea scrisă. Literatura foloseşte limba literară, dar şi elemente specifice limbii populare, mai precis, foloseşte toate aspectele limbii. Pe larg Formată, probabil, la sud şi la nord de Dunăre, limba noastră, deşi …

Read More »

Cultura şi literatura română veche

Începuturile culturii scrise pe teritoriul românesc După cum atestă documentele, paralel cu cultura populară de circulaţie orală, aspecte ale vieţii oamenilor pe teritoriul ţării noastre au fost consemnate din cele mai vechi timpuri şi în scris. Pentru aceasta, dacii au folosit alfabetul grecesc sau cel latinesc. Pe nişte blocuri de piatră, provenind de la o construcţie din epoca lui Burebista, scoase la lumină de săpăturile arheologice efectuate pe locul străvechii cetăţi dace Sarmisegetuza, au fost identificate rudimente de scriere cu litere greceşti. Nu de mult a fost descoperit la Ocniţa (judeţul Vâlcea) un fragment de inscripţie provenind din timpul împăratului …

Read More »