Războiul de 100 de ani

Războiul de 100 de ani (1337-1453) este un conflict militar intermitent dintre Anglia şi Franţa, având drept obiect drepturi teritoriale şi problema succesiunii la tronul Franţei. A început în 1337, când Edward III a invadat Flandra pentru a-şi impune pretenţiile asupra coroanei Franţei. Edward a obţinut o victorie răsunătoare în Bătălia de la Crecy (1346); după ce fiul său, Edward Prinţul Negru, a reuşit să-l captureze pe Ioan II în bătălia de la Poitiers (1356), francezii au fost nevoiţi să cedeze mari teritorii, prin Tratatele de la Bretigny şi Calais (1360). Ioan II a murit în captivitate, iar fiul său …

Read More »

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acţiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârşitul primului război mondial, când dispăreau de pe harta Europei Imperiul Ţarist şi cel Austro-Ungar. Unirea cu Regatul României a acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării pe plan internaţional a principiului autodeterminării şi a celui al naţionalităţilor. Aplicarea acestor principii de către români s-a realizat în mod diferenţiat de la o provincie la alta, în etape gândite realist şi realizate treptat de la autonomie la independenţă naţională şi apoi la unirea cu România. Basarabia Autonomia În …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din 1821

Nemulţumirea profundă a ţărănimii exploatate, manifestată în tot cursul secolului al XVIII-lea prin diferitele forme ale luptei de clasă – procese, nesupunerea la muncă, fuga în masă, răscoale locale – a izbucnit în 1821 într-o puternică mişcare îndreptată în acelaşi timp împotriva orânduirii feudale şi împotriva stăpânirii otomane. Cum regimul feudal era apărat de dominaţia otomană, adversarii săi mai conştienţi şi-au dat seama că, pentru a ataca direct şi cu succes feudalitatea şi pentru a emancipa producţia şi comerţul de îngrădirile sistemului feudal, era nevoie ca stăpânirea otomană să fie răsturnată. Mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu n-a fost numai o …

Read More »

A doua expediţie a lui Traian în Dacia (105-106 d.Hr.)

Podul de peste Dunăre Decebal numai cât se prefăcuse că se supune romanilor, văzându-se strâns prea de aproape. „Nu că doară el ar fi avut în gând a se ţinea de cele încheiate, ci numai pentru a scăpa din pierzania în care se afla”, făţărise o primire atât de necondiţionată a îndatoririlor impuse lui de Traian. De abia însă împăratul ajunsese în Roma şi îi vine ştirea că „Decebal face multe contra legăturii păcii, că primeşte iarăşi dezertori, reîntăreşte cetăţile, cercetează prin soli naţiile vecine, pedepseşte pe acelea ce nu primeau a fi în partea lui, luând bunăoară iazigilor o …

Read More »

Desfăşurarea Răscoalei lui Horea (1784)

După incidentul de la Câmpeni, ţăranii hotărâră cu toţii să plece la Alba Iulia, iar pentru plecare ţăranii să se adune a doua zi (1 noiembrie 1784) la Curechiu. Dar la Curechiu se petrecu un incident mai grav. Doi juzi ai nobililor (solgăbiraie), cu câţiva soldaţi şi cu un gornic, trimişi de vicecomitele Zarandului pe urmele ţăranilor care se adunaseră, noaptea încercară să-l prindă pe Crişan. Crişan, prevenit, fugi la timp; traseră asupra lui, dar nu-l nimeriră. În schimb focurile alarmară pe ţărani, care tăbărâră asupra lor, uciseră pe cei doi dregători şi pe gornic, iar pe soldaţi îi dezarmară, …

Read More »

Unirea Transilvaniei cu România. Încheierea procesului de formare a statului naţional unitar român

Situaţia Transilvaniei în anii primului război mondial Izbucnirea primului război mondial, pentru care una din răspunderile grele o poartă clasele dominante din Austro-Ungaria, a agravat la maximum contradicţiile naţionale, sociale şi politice din Transilvania. Scăderea producţiei industriale şi agricole, rechiziţionarea mijloacelor de transport, alimentare etc. necesare frontului, scumpirea rapidă a traiului zilnic, militarizarea întreprinderilor, introducerea legislaţiei excepţionale, de război, au înrăutăţit simţitor situaţia maselor populare. Unele măsuri luate la izbucnirea războiului şi înăsprite după intrarea României în război – cum ar fi restrângerea dreptului ţărănimii române de a cumpăra pământ, limitarea dreptului de vot, intensificarea încercărilor de deznaţionalizare pe oale …

Read More »

Marile bătălii ale primului război mondial

Începutul războiului Războiul s-a purtat pe toate continentele, pe ocean şi în colonii. Cele mai mari confruntări însă au avut loc în Europa, pe cele două fronturi principale: frontul de vest, unde s-au înfruntat trupele germane cu cele franco-engleze, şi frontul de est, unde Rusia se opunea trupelor reunite ale Germaniei şi ale Austro-Ungariei. Mai exista un front secundar balcanic, unde Serbia încerca să reziste atacurilor austro-ungare cărora li s-au adăugat cele turceşti şi bulgare. 1914-1915: De la războiul de mişcare la cel de poziţii Pe frontul de vest, încălcând neutralitatea Belgiei, trupele germane au atacat Franţa prin nord. Blitzkrieg-ul, …

Read More »

Principiile ortografiei limbii române

Principiul fonetic (fonologie) Principiul fonetic (fonologie) – în virtutea căruia, notarea corespunde realizării fonemelor în rostirea literară contemporană. Neconcordanţele între pronunţie şi scriere Neconcordanţele între pronunţie şi scriere sunt determinate de: → utilizarea unei singure litere pentru redarea în scris a două sau trei sunete vocală: bine semivocală: iarbă nesilabic: pomi (afonizat) gz: examen cs: excursie notează diftongul ie în cazul pronumelor personale: eu, el, ei, ele şi a formelor flexionare ale verbului a fi: eşti, este, eram, erai etc. → grupuri de două sau trei litere notează în scris un singur sunet: ch şi gh urmate de „e” sau „i” – …

Read More »

Universalitatea limbii şi literaturii române

În acest context de idei, limba şi literatura română sunt o componentă de mare valoare a culturii şi spiritualităţii româneşti, ele fiind, de fapt, o cronică orală şi scrisă în acelaşi timp, a devenirii acestui neam, cu rădăcini de milenii în istorie. În mozaicul universal ea se configurează ca o literatură romanică, având la bază limba latină. Să nu uităm, că limbă română este, conform studiilor de lingvistică comparată, româneşti şi străine, cea mai aproape de limba latină, după ea urmând portugheza, franceza, spaniola şi, de abia, pe ultimele locuri, italiana. Nu vom intra în amănuntele procesuale ale antropogenezei poporului …

Read More »

Repere teoretice ale artei poetice

Arta poetică este expresia artistică a concepţiei despre poezie şi despre misiunea poetului, diferenţiată în funcţie de subtilitatea şi de crezul artistic al creatorilor respectivi; având caracter programatic, poate cuprinde, discret, şi direcţiile pe care le va dezvolta creaţia in toto a unui poet sau poate prezenta „idealul etic şi estetic al acestuia”. Conceptul de „artă poetică” este foarte vechi, coborând în timp până la Aristotel. Cea mai cunoscută, ca punct de plecare, rămâne L’art poetique a lui Boileau, în care acesta susţine ideea cunoaşterii frumosului prin raţiune şi în care formulează norme, în literatura română, poeţii de referinţă şi-au …

Read More »