Tiparul şi cartea în ţările române în timpul Evului Mediu

Între elementele care au jucat un rol important în difuzarea valorilor culturale, cartea a ocupat un loc aparte. Sub formă de manuscris sau sub formă tipărită, cartea a circulat în întreg spaţiul locuit de români, contribuind la menţinerea unităţii de cultură şi de civilizaţie, la dezvoltarea şi afirmarea conştiinţei de neam. Manuscrisul Până la apariţia tiparului, manuscrisele au reprezentat principala formă sub care a circulat cartea, iar meseria de copist era o ocupaţie larg răspândită în epocă. Manuscrisele erau totuşi foarte rare şi aveau de aceea o valoarea foarte ridicată; ca atare, ele erau încadrate în categoria obiectelor preţioase, aparţineau …

Read More »

Bibliotecile în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Difuzarea mai largă a culturii în secolul al XVII-lea poate vedea şi din informaţiile pe care începem să le avem despre unele biblioteci. Încă din epoca precedentă, mănăstirile cele mai importante erau înzestrate în această privinţă. În secolul al XVII-lea, aceste biblioteci au devenit şi mai bogate, şi mai numeroase. Avem astfel, între altele, biblioteca de la mănăstirea Barnovski din Iaşi, al cărei catalog din 1727 ni s-a păstrat, cele de la Sf. Sava din Bucureşti, de la Hurez sau de pe lângă mitropolii şi episcopii. Dar ceea ce apare nou în istoria culturală a secolului al XVII-lea sunt bibliotecile …

Read More »

Etnogeneza românească: semnificaţia sintezei

Integrarea sau „prima asimilare”: dacii învaţă limba latină, dar lasă moştenire cuvinte proprii Pe măsură ce civilizaţia romană pătrunde în toate domeniile de activitate dintr-o provincie, autohtonii învaţă limba latină şi „uită” treptat propriul idiom. La fel se întâmplă în Moesia, în Dacia Augusti Provincia, în structurile politice vecine, unde dacii continuă să vieţuiască în epoca romană. Miile de inscripţii latineşti – faţă de cele câteva zeci în greceşte şi alte foarte puţine, de ordinul unităţilor, în limba siro-palmireană (ultimele semnalate, mai ales, la Tibiscum) – dovedesc „preponderenţa absolută” a limbii oficiale. Într-adevăr, latina este limba administraţiei şi justiţiei, a …

Read More »

Ştiinţele în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Promovarea culturii, în spirit luminist, trebuia să aducă cu sine un interes tot mai viu pentru ştiinţele pozitive şi pentru cele medicale. Am văzut, pentru unele dintr-însele, cum au fost introduse ca materii de învăţământ, pentru care s-au tradus sau prelucrat manuale. Ne rămâne să înfăţişăm progresul înregistrat, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a celui următor, în ramurile amintite ale ştiinţei, pomenind câteva din numele mai de seamă care s-au distins prin cercetări şi publicaţii în aceste domenii. Medicina a dat nu numai pe cei mai vechi practicieni, dar şi pe cei care au publicat mai …

Read More »

Încercuirea Plevnei

Pierderile considerabile suferite de forţele aliate şi profunda decepţie pe care acestea o provocaseră au făcut ca şi cei mai aprigi susţinători din trecut ai unei cuceriri a Plevnei care să se realizeze printr-un atac general să nu mai creadă acum în posibilitatea organizării unei noi bătălii de acest gen. Pentru a depăşi conjunctura defavorabilă, la comandamentele rus şi român s-au emis şi confruntat diferite păreri asupra orientărilor posibile ale acţiunilor armate ulterioare; adoptarea unei decizii reclama, însă, să se convoace de urgenţă consiliul de război. Hotărârile consiliilor de război din 1/13 şi 2/14 septembrie 1877 La 1/13 septembrie, la …

Read More »

Situaţia social-economică a Moldovei şi Ţării Româneşti în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

Agricultura Peisajul agrar al Moldovei şi Ţării Româneşti din perioada destrămării feudalismului nu s-a schimbat în mod esenţial faţă de acela al perioadei anterioare. El oferă observatorilor şi călătorilor străini acelaşi contrast izbitor între fertilitatea extraordinară a solului şi mizeria neagră a locuitorilor. „În Ţara Românească, în locurile unde pădurea a fost defrişată şi pământul a fost cultivat, luncile cele mai frumoase, holdele cele mai bogate dovedesc că solul este aşa cum îl poţi vedea în brazda de curând răsturnată, un humus negru şi gras” Supuse unui regim ordonat şi cultivate raţional, „Moldova şi Ţara Românească… ar fi paradisul Europei”. …

Read More »

Eduard I şi celţii. Cucerirea Ţării Galilor. Înfrângerea din Scoţia. Eduard al II-lea

După cum Eduard I este primul dintre Plantageneţi care poartă un nume englezesc, tot astfel el este şi primul care încearcă să desăvârşească cucerirea Insulelor Britanice. A fost pregătit pentru această misiune încă din adolescenţă. În 1252 tatăl său îi dăduse Irlanda, comitatul de Chester (la fruntariile galice), pământurile regelui din Ţara Galilor, insulele anglo-normande şi Gasconia. Un dar mai puţin generos decât pare. De când celţii, respinşi de saxoni, se refugiaseră pe colinele din Ţara Galilor şi din Scoţia, îşi menţinuseră independenţa şi continuaseră certurile lor intestine. Regii saxoni sfârşiseră prin a adopta în privinţa lor metoda pasivă a …

Read More »

Originea şi istoria maghiarilor înainte de aşezarea lor în Câmpia Pannonică

Cercetările complexe privind istoria veche a poporului maghiar au permis să se stabilească în mod categoric originea sa fino-ugrică. Triburile fino-ugrice, din care s-au desprins triburile maghiare, au locuit din cele mai vechi timpuri – după părerea cea mai curentă – în regiunea munţilor Urali, pe cursul mijlociu al râului Volga şi pe râul Kama. Curând ei au intrat în contact cu diferite triburi turce, probabil cu bulgarii de pe Volga. Acest contact a influenţat limba şi tipul antropologic al maghiarilor, precum şi felul lor de viaţă. Nu se cunoaşte bine drumul pe care maghiarii l-au făcut din patria lor …

Read More »

Unirea Principatelor şi reformele lui Alexandru Ioan Cuza

În Transilvania înfrângerea revoluţiei a readus dominaţia regimului absolutist habsburgic, cu o centralizare strictă de la Viena, iar în celelalte state româneşti a readus dubla ocupaţie străină: turcă şi rusească. În aceste condiţii, mişcarea naţională este mutată de emigraţia postpaşoptistă în special în apusul Europei, unde românii încep să militeze pentru unirea principatelor. Unirea Principatelor Condiţiile interne nu erau favorabile unirii, mai ales după ce în 1849, prin convenţia încheiată între Rusia şi Turcia la Balta Liman, autonomia principatelor a fost restrânsă şi mai mult, cele două puteri retrăgând Adunărilor Obşteşti (înlocuite cu divanuri) dreptul de a-l alege pe domnitor, …

Read More »

Organizarea judecătorească în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

În decursul secolelor de cristalizare şi dezvoltare a relaţiilor feudale, s-a elaborat şi în Moldova şi Ţara Românească o serie de norme juridice, care corespundeau noilor relaţii, fiind menite să apere „ordinea” socială existentă şi interesele stăpânilor de pământ. Dreptul feudal, care reglementează relaţiile dintre oameni bazate pe exploatare, are un pronunţat caracter de clasă, ilustrat şi prin condiţiile inegale în care sunt apărate interesele feudalilor şi ale populaţiei dependente. În această privinţă este foarte grăitoare convenţia încheiată de domnul Moldovei cu polonii, în 1540, în care se prevede că „nu se va da credinţă podanului (ţăranului aservit) împotriva stăpânului …

Read More »