Cauzele şi caracterul Revoluţiei pandurilor din 1821

„Prin cuvântul greci, în cursul acestui articol, trebuie a înţelege numai pe cei din Constantinopol… cunoscuţi mai deobşte supt numirea de fanarioţi. Zdravănă naţie elenică de astăzi, pe care noi o iubim şi o respectăm, se deosibeşte de fanarioţi, pe care însăşi ea îi urăşte şi îi depărtează din sânul ei”. (Nicolae Bălcescu, Românii şi fanarioţii). „Ca grec, iubitor de patria mea, nu voi înceta a spune grecilor: Păziţi-vă de fanarioţi, nu printre dânşii veţi găsi un amic dezinteresat, mai puţin încă un conducător demn. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi pe moldoveni şi pe munteni, atât de mult încercaţi de …

Read More »

Marea mişcare populară din 1655 din Moldova şi Ţara Românească

Răscoala seimenilor din Ţara Românească Contradicţiile din orânduirea feudală, agravate de regimul nobiliar din Ţara Românească şi de apăsarea fiscala, au dus la izbucnirea răscoalei aşa-numite a seimenilor, care în realitate a fost o mişcare socială antifeudală. Seimenii, mercenari în mare parte sârbi şi bulgari, erau aşezaţi atât în oraşe, mai ales în Bucureşti şi Târgovişte, cât şi la sate, şi aveau legături de rudenie în sânul populaţiei săteşti şi orăşeneşti locale. Mişcarea lor s-a împletit nu numai cu ridicarea roşilor, darabanilor şi lefegiilor pământeni, dar şi cu o răscoală ţărănească şi orăşenească. Istoricii burghezi au văzut în „răscoala seimenilor” …

Read More »

Unirea Principatelor Române şi domnia lui Alexandru Ioan Cuza

Realizarea Unirii: condiţionări interne şi externe Convenţia de la Balta-Liman din primăvara anului 1849 a restabilit Regulamentele Organice şi dominaţia efectivă a Rusiei şi a Imperiului Otoman. Noii domni, numiţi pe 7 ani şi consideraţi înalţi funcţionari ai imperiului, au fost Barbu Ştirbei în Ţara Românească şi Grigore Al. Ghica în Moldova. Puterea suzerană şi cea protectoare le controlau activitatea, dorind să suprime răspândirea ideilor liberale şi naţionale şi să menţină stabilitatea politică. Ambii domni au încurajat dezvoltarea economică şi învăţământul şi au avut o bogată activitate reformatoare. Grigore Al. Ghica a îngăduit revoluţionarilor exilaţi în 1848 să revină în …

Read More »

Armata română în preajma Războiului de Independenţă

Evenimentele din 1876-1877 au confirmat întru totul poziţia patriotică a forţelor naţionale care, decenii de-a rândul, militaseră constant pentru a pregăti poporul român să fie în măsură a redobândi cu armele libertatea şi independenţa ţării. Sosise timpul ca oştirea, susţinută moral şi material de întreaga naţiune, să reînvie pe câmpul de lupta gloria strămoşească, să se dovedească demnă continuatoare a tradiţiilor milenare care au marcat unitatea de destin a poporului român şi armatei lui. Odată ce armele aveau să cuvânte, urma ca armata română să probeze în faţa naţiunii, ca şi a întregii lumi, validitatea eforturilor ce se făcuseră pentru …

Read More »

Izvoare ale istoriei României

Aşa cum pune în lumină metodologia marxist-leninistă a cercetării istorice, izvoarele sunt produse ale unui mediu social determinat. Aceasta face ca schimbările petrecute în sânul societăţii să atragă după sine apariţia unor noi categorii de izvoare, scăderea însemnătăţii unora dintre cele vechi şi, în genere, schimbarea continuă a raportului de valoare dintre diferitele categorii de izvoare. Constatările valabile pentru orice epocă istorică sunt confirmate şi de cercetarea izvoarelor istoriei ţărilor române din răstimpul celor două veacuri şi jumătate cărora le este consacrat volumul de faţă. Dacă pentru perioada feudalismului timpuriu izvoarele arheologice deţin un loc de prim ordin, ele îşi …

Read More »

Mihai Viteazul şi luptele sale

La toate graniţele exista posibilitatea unui atac străin cu sorţi de izbândă şi când nicăieri nu se vedea un zăgaz puternic care ar fi putut ţinea piept acestui val de putere omenească ce se legăna încoace şi încolo. Puterea turcească intrase în decădere; numai pe personalitatea sultanului care regula totul în mod absolut şi pe câteva vechi dispoziţii sănătoase din epoca de mărire se sprijinea taina norocului turcesc. Acum însă, în palatul împărătesc al marelui cuceritor al lumii, Soliman, porunceau firi omeneşti decăzute, beţivi ca Selim, mişei desfrânaţi ca Murad, veşnici copii ca Mohammed al III-lea. Ienicerii nu mai erau …

Read More »

Unirea Moldovei cu Ţara Românească şi formarea statului naţional român (1859-1862)

Convenţia de la Paris n-a ţinut seama de hotărârea Adunărilor ad-hoc, cea mai fierbinte dorinţa a poporului român: înfăptuirea Unirii celor două principate. Deşi chiar în primul articol al Convenţiei, cele două ţări erau numite „Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti”, ele au fost menţinute ca două state deosebite, având organe ale puterii de stat şi administrative separate. Prin articolul 49 al Convenţiei se stabilea câte o conducere provizorie în fiecare dintre cele două principate, numită comisie vremelnică sau căimăcămie, care avea două misiuni principale: să facă pregătirile necesare în vederea constituirii pe cale de alegeri a unor Adunări …

Read More »

Adunarea naţională de la Blaj din 3-5 / 15-17 mai 1848. Adunarea de la Lugoj

Adunarea naţională de la Blaj din 3-5 / 15-17 mai 1848 a fost cea mai puternică manifestare politică a maselor româneşti din Transilvania pentru desfiinţarea iobăgiei, pentru cucerirea garanţiilor unei vieţi naţionale libere. Burghezia română, ca niciodată înainte, s-a ridicat pentru a-şi asigura un rol de conducere în stat, bazându-se pe faptul că românii, poporul cel mai vechi al ţării, formau majoritatea populaţiei. Hotărârea de a se ţine această adunare se luase cu câteva săptămâni înainte, îngrijorat, guvernatorul Teleki a cerut celor doi episcopi, Andrei Şaguna şi Ioan Lemeni – capii celor două confesiuni româneşti, ortodoxă şi greco-catolică -, să …

Read More »

Desfăşurarea războiului ţărănesc din 1514 condus de Gheorghe Doja

Răscoala se răspândeşte cu iuţeală în toate direcţiile. Purtarea barbara a nobilimii face ca ţărănimea sa fie tot mai îndârjită în lupta ei împotriva nobilimii şi a clerului. Într-o poruncă a sa, Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, cerea „să fie prinşi şi arestaţi toţi cei ce se numesc cruciaţi… Cei prinşi să fie decapitaţi, jupuiţi de vii, fripţi şi ucişi şi distruşi în cele mai îngrozitoare chinuri”. În această vreme, cetele de răsculaţi conduse de Laurenţiu Meszaros se îndreptau spre nordul Transilvaniei, Crişana şi Maramureş, iar cele conduse de Grigore Doja, spre sud. Grosul oastei ţărăneşti de vreo 33.000 oameni, călări …

Read More »

România în timpul primului război mondial

Situaţia internaţională. Izbucnirea şi caracterul primului război mondial Primul război mondial a izbucnit la 15 iulie 1914, ca urmare a atacării Serbiei de către Austro-Ungaria. Pretextul invocat de agresor a fost atentatul de la Sarajevo, unde prinţul moştenitor Franz Ferdinand a fost ucis împreună cu soţia sa, de un patriot sârb. Îndată după izbucnirea conflictului austro-ungaro-sârb, Marile Puteri, fiecare în conformitate cu interesele dictate de sistemul de alianţă existent în acel moment în Europa, s-au considerat în stare de război. Rusia a decretat mobilizarea întregului său efectiv militar; Germania a declarat război Rusiei, a cotropit Belgia şi a atacat Franţa; …

Read More »