Marea răscoală a ţăranilor din 1907

Marea răscoală din primăvara anului 1907 a constituit prin amploarea acţiunilor desfăşurate, prin durata şi intensitatea ei, ca şi prin aria de răspândire, cea mai impresionantă ridicare la luptă a ţărănimii din epoca modernă a României. Izbucnită la capătul unui neîntrerupt lanţ de mişcări ţărăneşti desfăşurate după 1888, răscoala din 1907 constituie corolarul firesc al frământărilor de veacuri ale ţărănimii pentru pământ şi libertate, împotriva asupririi şi nedreptăţii sociale. Având adânci rădăcini social-economice, răscoala îşi găseşte cauzele pe fundalul evoluţiei generale a României de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului nostru. Cauzele răscoalei. Perioada premergătoare răscoalei, îndeosebi anii …

Read More »

Popoarele migratoare pe teritoriul României

Perioada prefeudală e caracterizată, printre altele, şi de perindarea pe teritoriul României a unor populaţii migratoare. Cele mai multe din aceste valuri sunt repede trecătoare; numai slavii şi ungurii se aşează mai statornic în ţinuturile noastre nord-dunărene. Goţii Goţii de neam germanic, şi anume ramura lor de apus (vizigoţii) sunt cei dintâi care îşi fac apariţia pe teritoriul intracarpatic abandonat de Aurelian, lăsându-ne vestigii materiale, cum e, de pildă, cimitirul de la Sântana de Mureş şi, poate, tezaurul de la Şimleul Silvaniei. Descoperirile aparţinând goţilor, încadrate alături de vestigiile altor populaţii, în aşa-numita cultură Sântana de Mureş – Cerneahov, sunt …

Read More »

A patra bătălie de la Plevna şi capitularea grupării otomane

Succesele repurtate de trupele române şi ruse după instituirea blocadei Plevnei au făcut să dispară orice îndoieli în privinţa deznodământului confruntării avute cu gruparea otomană comandată de Osman paşa. Nu numai că rezistenţa ei se apropia, iremediabil, de sfârşit, dar, ca urmare a fortificării tuturor sectoarelor dispozitivului de încercuire, devenise practic imposibil ca forţele otomane să străpungă liniile aliate, indiferent în ce punct s-ar fi încercat aceasta. Moralul trupelor care participau la investire, de la masa de soldaţi până la corpul de comandă, s-a refăcut rapid. Starea de spirit ce s-a creat a determinat pe unii generali ruşi să încerce …

Read More »

Luptele lui Ştefan cel Mare cu tătarii şi ameninţările turceşti. Clădirea Mănăstirii Putna. Luptele lui Ştefan cu Radu cel Frumos şi Basarab Laiotă. Căsătoria cu Maria de Mangop

După războiul împotriva rudelor începu, fără zăbavă, un alt război dintre acelea care n-ar fi trebuit să fie, în altfel de împrejurări: războiul împotriva celuilalt domn român, a lui Radu cel Frumos. Pentru ce a fost început e uşor de înţeles. Prin lovitura izbutită din 1465 Ştefan cel Mare gonise Ţara Românească din stăpânirea gurilor Dunării. Până la 1469 Radu fu împiedicat de a răspunde, prin slăbiciunea sa, prin siguranţa că nimeni nu-i va veni într-ajutor. În sprijinul regelui ungur el nu mai putea pune temei de acum înainte, căci afacerile din Boemia şi Silezia îl cuprinsese cu desăvârşire pe …

Read More »

Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1850-1894)

Transilvania până la dualism (1849-1867) După înăbuşirea revoluţiei din 1848-1849, în Transilvania s-a reinstaurat regimul absolutist habsburgic, al cărui caracter reacţionar s-a întărit. Românii aflaţi sub dominaţia habsburgică au rămas despărţiţi între ei, prin separarea administrativă dintre provinciile în care locuiau (Principatul Transilvaniei, Banatul, „părţile ungurene” – adică Crişana şi Maramureşul şi Bucovina). Contradicţiile sociale din Transilvania se manifestă uneori ca lupte naţionale, întrucât majoritatea populaţiei – românii – era asuprită de o minoritate reprezentată în special de grofii maghiari. Masele româneşti erau supuse unui dublu jug – exploatării sociale şi asupririi naţionale. Agravarea situaţiei social-economice şi politice a maselor …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din 1848 în Moldova

Forţele revoluţionare În ajunul anului 1848, forţele de producţie şi raporturile capitaliste, ajunsese tot mai mult în conflict cu feudalismul, împingeau societatea din Moldova la înlăturarea orânduirii feudale şi la înlocuirea ei prin orânduirea burgheză. Intensificarea legăturilor economice dintre Moldova şi Ţara Românească a impus instituirea uniunii vamale a celor două ţări. Uniunea vamală, pusă în aplicare chiar în ianuarie 1848, a avut un important rol în procesul de creare a pieţii interne unice, bază economică a formării statului naţional român. Chiar Adunarea obştească a Moldovei, în anaforaua ei din 15/27 martie 1848 către domn, atrăgea atenţia că încheierea convenţiei …

Read More »

Cucerirea Rahovei

În perioada încercuirii grupării otomane comandate de Osman paşa – îndeosebi în cea de a doua fază a operaţiei -, în timp ce eforturile ofensive ale unităţilor ruse rămase disponibile s-au îndreptat mai cu seamă spre trecătorile Balcanilor, atenţia comandamentului român s-a concentrat, dimpotrivă, spre spaţiul cuprins între Plevna şi Dunăre, unde trupele otomane continuau să păstreze în mâinile lor unele localităţi puternic fortificate. Era necesar ca garnizoanele otomane din aceste localităţi să fie nimicite sau neutralizate, pentru a se preveni un atac inamic asupra căilor de comunicaţie ale armatei de investire şi, totodată, a se anihila orice posibilităţi de …

Read More »

Începutul Evului Mediu şi naşterea relaţiilor feudale pe teritoriul României

Conţinutul şi periodizarea epocii medii sau a orânduirii feudale Până aproape de zilele noastre, mai bine-zis până în dintre cele două războaie mondiale, majoritatea istoricilor numeau aceasta epoca istorică evul mediu. Creaţie a umanismului, noţiunea de ev mediu (medium aevum), a fost folosită de istoriografii secolelor al XVII-lea – al XIX-lea, în sensul de epocă intermediară, de mijloc, între cea veche şi cea nouă sau modernă. Evul mediu şi relaţiile feudale n-au apărut simultan peste tot unde această orânduire a fost cunoscută. Cercetările mai noi au ajuns la concluzia că începuturile evului mediu şi ale feudalismului sunt sesizabile încă în …

Read More »

Prima fază a procesului de formare a statului feudal Ţara Românească

Formaţiunile politice româneşti de la sud de Carpaţi au folosit, cu bune rezultate, orice împrejurare prielnică pentru dezvoltarea lor. Regatul feudal maghiar trecând prin mari greutăţi după distrugerile pricinuite de tătari, ameninţat necontenit de alte invazii ale acestora, de tulburări interne, care au dus la împărţirea ţării între regele Bela şi fiul său Ştefan, de răscoale ale cumanilor aşezaţi în Ungaria, nu-şi putea înfăptui politica de expansiune spre sud. Este probabil că, în neînţelegerile urmate de atacuri armate, dintre ţarul bulgar şi regele maghiar, voievozii români vor fi contribuit, în mod direct chiar, participând la lupte, la slăbirea regatului feudal …

Read More »

Viaţa culturală în Dacia romană

Odată cu cucerirea Daciei, cultura romană se răspândeşte intens în noua provincie, în formele specifice suprastructurii societăţii sclavagiste din secolul II d.Hr., superioară însă ca dezvoltare faţă de cele daco-getice. Fără îndoială că prin relaţiile economice, diplomatice, prizonieri şi fugari, unele elemente ale acestei culturi, ca şi folosirea limbii latine în legăturile dintre cele două popoare, trecuseră la nord de Dunăre, mai înainte de instalarea stăpânirii romane. Scrierea latină se cunoştea la curtea regilor daci, după cum arată inscripţia de pe vasul descoperit în cetatea dacică de la Grădiştea Muncelului. Burii trimit lui Traian, cunoscuta scrisoare de ameninţare redactată de …

Read More »