Alianţa Moldovei cu Rusia. Campania ţarului Petru I în Moldova

Victoriile ruşilor în războiul împotriva suedezilor au găsit un puternic răsunet la popoarele supuse Imperiului Otoman. La curtea ţarului, soseau numeroase solicitări de sprijin în lupta antiotomană. Poarta se grăbeşte să ia iniţiativa, spre a lovi Rusia înainte de încetarea războiului cu Suedia şi declanşează un atac al tătarilor. Atunci ţarul trecu şi el la acţiune, amintind în proclamaţia dată cu acest prilej, pe grecii, românii bulgarii şi sârbii care „gem, asupriţi sub jugul barbarilor”. Ridicarea acestor popoare ar fi înlesnit realizarea planurilor sale în regiunea Mării Negre. Dimitrie Cantemir credea că a sunat ceasul prăbuşirii Imperiului Otoman de aceea …

Read More »

Ţările române în perioada premergătoare Revoluţiei de la 1848

Principatele Române în perioada 1821-1827 Principatele române – Moldova şi Ţara Românească – au rămas sub ocupaţie otomană timp de un an, cu începere din mai 1821. Obligaţiile multiple ce decurgeau din întreţinerea armatei (hrana şi solda celor peste 20.000 de soldaţi turci, întreţinerea cailor, sarcinile legate de efectuarea diferitelor transporturi), agravate de jafurile şi distrugerile acesteia au fost suportate în cea mai mare măsură de stările de jos. Se adăugau abuzurile boierilor întorşi din refugiu, care, profitând de prezenţa trupelor de ocupaţie, încercau să restabilească vechile lor privilegii faţă de ţărani. În urma reducerii simţitoare a numărului vitelor de …

Read More »

Problema agrară şi Adunările ad-hoc din 1857

Adunările ad-hoc, datorită compoziţiei lor de clasă, n-au rezolvat problema agrară, deşi această chestiune era cheia tuturor transformărilor. Dacă boierimea era dispusă să renunţe la clacă, ea se opunea cu înverşunare să dea pământ ţărănimii. Faptul că puterile garante erau îngrijorate de primejdia izbucnirii unor frământări sociale favoriza uneltirile reacţiunii boiereşti interne, stânjenind, pe de altă parte, cuprinderea pe deplin a maselor ţărăneşti în mişcarea unionistă şi lansarea făţişă a unor lozinci corespunzătoare intereselor şi dorinţelor acesteia. După adoptarea firmanului pentru convocarea Adunărilor ad-hoc, majoritatea absolută de reprezentare dată moşierimii a pecetluit posibilitatea de rezolvare într-un sens mai apropiat de …

Read More »

Comerţul în Transilvania după Răscoala lui Horea

Continuând politica de autarchie economică inaugurată de Maria Tereza, Iosif al II-lea interzice prin patenta vamală din 1784 importul produselor străine, iar prin rescriptul din 1787 încurajează comerţul interior. Pentru promovarea acestei politici a fost oprit importul unor produse finite din Principatele Române: piei, ţesături de pânză, postav. Pe de altă parte s-a încurajat importul de produse agricole necesare industriei transilvane, ca cereale, lână, piei brute, potasă etc. Ca răspuns la măsurile austriecilor, Principatele Române au oprit uneori exportul materiilor prime în Transilvania, fapt care a avut o urmare negativă asupra dezvoltării manufacturilor ardelene, îndeosebi asupra industriei postavului şi a …

Read More »

Luptele de la sfârşitul anului 1848 şi din anul 1849. Apărarea teritoriului Munţilor Apuseni ca ţară românească în primăvara şi vara anului 1849

În a doua jumătate a lunii decembrie, situaţia s-a schimbat în mod radical, prin intrarea în acţiune a trupelor revoluţionare comandate de generalul Bem. Iosif Bem, vechi luptător pentru libertatea poporului polon, care se luptase şi la Viena, nu avea la început decât circa 8.000 de oameni slab înarmaţi, recrutaţi în grabă; totuşi el a dus o campanie victorioasă în Transilvania. El a ştiut să însufleţească oştirea, să-i dea conştiinţa că luptă pentru libertatea popoarelor. Un ajutor efectiv îl dau voluntarii veniţi din toate părţile Europei, în primul rând voluntarii austrieci (legiunea vieneză consta din 600 de oameni) şi cei …

Read More »

Mişcarea eteristă în Moldova

Alexandru Ipsilanti a trecut Prutul, în uniformă de general rus, în seara zilei de 22 februarie 1821, însoţit de vreo 20 de persoane, printre care fraţii săi Gheorghe şi Nicolae şi cumnatul său Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, colonel în armata rusă şi aghiotant al generalului Bennigsen. Ei au fost întâmpinaţi de 200 de arnăuţi ai domnului şi însoţiţi până la Iaşi. Încă în noaptea aceea, Ipsilanti avu o întrevedere cu Mihai Şuţu, pe care-l încredinţa că o armată de 70.000 de soldaţi ruşi avea să-l urmeze. El ar fi avut intenţia de a desfiinţa printr-o proclamaţie toate privilegiile de clasă din cele …

Read More »

Viaţa politică în Moldova şi Ţara Românească (1774-1821)

După încheierea tratatului de la Kuciuk-Kainargi, Poarta încredinţa domnia Ţării Româneşti marelui dragoman Alexandru Ipsilanti (1774-1782), iar domnia Moldovei lui Grigore Ghica (1774-1777), pentru a-şi afirma astfel dreptul de a numi pe domni. Ambii domni şi-au început cârmuirea în ţări pustiite şi ruinate de război. Alexandru Ipsilanti şi-a dat imediat seama că opera de refacere avea să fie lungă şi grea, din pricina „lipsei de locuitori” Poarta însăşi îi recomandase să strângă la căminele lor pe cei risipiţi, pentru ca ţara să-şi poată împlini funcţia de grânar al imperiului. Experienţa perioadei precedente dovedise că mijlocul cel mai sigur de a …

Read More »

Forţele şi relaţiile de producţie în epoca bronzului pe teritoriul României

Ca şi în restul Europei, în ţara noastră epoca bronzului reprezintă de asemenea etapa în care, pe baza dezvoltării petrecute în epoca neolitică şi datorită metalurgiei bronzului, progresul realizat în câmpul forţelor de producţie îşi găseşte manifestarea cea mai caracteristică în folosirea unor anumite unelte şi arme lucrate în bronz. Aceste unelte şi arme sunt în primul rând toporul şi secera, pumnalul şi sabia – cu observaţia că toporul se prezintă sub două aspecte, cel al toporului de lucru şi cel al toporului de luptă. Noua materie primă a impus desigur forme noi pentru uneltele şi armele care erau cunoscute …

Read More »

Originea românilor din Pind şi din Carpaţi şi deosebirile dintre ei. Viaţa principală la Dunăre pe vremea barbarilor

În timpul groaznicului foc şi măcel care alcătuieşte pentru răsăritul european partea cea mai mare a evului mediu s-a vorbit numai rareori şi în treacăt de poporul care păstrase, deşi în formă schimbată, vechea limbă de cultură a romanilor. După lupta hotărâtoare, cuceritorii luau cuceriţilor, odată cu celelalte drepturi, şi pe acela de a fi pomeniţi. Aluzii uşoare la naţiunea romanică în formaţiune din răsărit le întâmpinăm în epoca mai veche numai ici şi colo, şi abia după ce se astâmpără valurile furtunoase ale lumii barbare vechiul element în aparenţă copleşit al locuitorilor băştinaşi se iveşte din nou, dar într-o …

Read More »

Boierimea şi marele domeniu feudal din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Clasa dominantă în Ţara Românească şi Moldova era alcătuită din boierii mari, posesori de întinse domenii, din clerul înalt şi din boierimea mica şi mijlocie. După formarea statelor de sine stătătoare Ţara Românească şi Moldova, proprietatea feudală – baza relaţiilor de producţie feudale – a crescut, s-a consolidat şi a căpătat un caracter ierarhic. Structura ierarhică a proprietăţii feudale constituia expresia repartizării ei şi a rentei, ca formă economică în care se realiza această proprietate în sânul clasei dominante; în acelaşi timp, ea dădea acestei clase putere asupra ţăranilor dependenţi, putere întărită prin constrângerea extraeconomică. Ierarhia funciară era, totodată, o …

Read More »