Epoca elenistică. Teritoriile oraşelor greceşti din Dobrogea. Administrarea şi explorarea lor. Relaţiile cu populaţia getă băştinaşă

Din ultimii ani ai acestui veac şi din prima jumătate a celui de-al III-lea datează de altminteri primele ştiri referitoare la existenţa unor teritorii orăşeneşti la Callatis şi Tomis, precum şi primele mărturii documentare despre locul agriculturii în economia celor două cetăţi. Pe temeiul acestora, se poate face presupunerea ca, indiferent de împrejurările care le-au dat naştere, teritoriile au slujit oraşelor în chestiune nu numai ca baze de întreţinere, dar şi ca surse de câştig, în măsura în care prisosul de grâne şi de alte produse trebuie să fi. constituit pentru fiecare din ele primul – dacă nu principalul – …

Read More »

Călătorii români acasă şi în lume

Pentru istoria românilor, scrierile sau însemnările de tot felul lăsate de străini sau de români, au o valoare documentară deosebită. Din ele putem afla informaţii importante despre evoluţia ţărilor române într-o anumită perioadă, despre dezvoltarea societăţii româneşti sub aspect politic, economic, social, cultural şi spiritual. De asemenea, putem să constatăm din aceste însemnări modul cum percep românii dintr-o anume regiune geografică pe cei care locuiesc în alte regiuni, modul cum îi privesc românii pe străini şi ce impresie au străinii despre români, despre originea, istoria, credinţele şi obiceiurile lor. În decursul timpului, numeroşi au fost românii care, în calitate de …

Read More »

ONU şi organismele sale. Tratatele de pace

Naşterea Organizaţiei Naţiunilor Unite Exact aşa cum „Cele 14 puncte” ale lui Wilson trasaseră criteriile primului război mondial, Carta Atlanticului stabilea criteriile celui de al doilea. Încă din 1941 englezii şi americanii au propus crearea unui sistem de securitate generală mult mai eficace decât Societatea Naţiunilor. Modificat, adaptat, acest proiect a devenit în 1942 Declaraţia Naţiunilor Unite. Până în octombrie 1944, I.V. Stalin şi-a manifestat ostilitatea faţă de acest proiect, deoarece defuncta Societate a Naţiunilor admisese abia în 1934 intrarea URSS în organizaţie şi a expulzat-o prompt în 1939, în urma agresiunii împotriva Finlandei. Negocierile pentru înfiinţarea acestei organizaţii internaţionale …

Read More »

Caracterul mişcării revoluţionare din martie 1848 în Moldova şi cauzele înfrângerii ei

Mişcarea din martie 1848 din Iaşi urmărea să înlăture de la conducere boierimea conservatoare, sprijinitoare a domniei tiranice a lui Mihail Sturdza, pentru a se putea dezvolta apoi lupta revoluţionară pentru înlăturarea orânduirii feudale. Dizolvarea Adunării obşteşti, aleasă prin fraudă şi silnicie, ar fi dus în condiţiile înfrângerii lui Mihail Sturdza la alegerea unei noi Adunări, cu o majoritate compusă din grupările liberale. Desfiinţarea cenzurii ar fi dezarmat cârmuirea boierească, ale cărei abuzuri odată dezvăluite poporului ar fi compromis-o cu totul, iar înfiinţarea gărzilor naţionale putea pune la dispoziţia luptei revoluţionare o forţă armată de câteva ori mai mare decât …

Read More »

Trecerea la a doua epocă a fierului şi periodizarea acesteia pe teritoriul României

Progresele societăţii geto-dace, bazate pe o evoluţie internă începută în vremuri mai vechi, datorează în mare parte accelerarea lor din a doua epocă a fierului influenţei factorilor exteriori. În afară de factorul elenic, cel mai vechi şi cel mai important, şi în afară de factorul scitic, manifestat în Dacia destul de slab în cursul epocii a doua a fierului în continuarea acţiunii sale anterioare, au intervenit pe rând în acest proces factorul celtic şi factorul roman. De fapt, aceşti ultimi factori nu au făcut decât să consolideze acţiunea celui dintâi, căci cultura Latene-ului occidental, purtată în răsărit de celţi, avea …

Read More »

Lupta lui Vlad Ţepeş contra turcilor

Loviturile date de Ţepeş marii boierimi şi alcătuirea unei oştiri făceau parte din pregătirea politică în vederea luptei împotriva turcilor, la care domnul se gândea încă de la înscăunarea lui. În 1459, el încetează de a mai plăti turcilor tributul, declarând astfel pe faţă ruperea legăturilor cu Poarta. Un martor al vremii subliniază că Vlad a pornit lupta când i s-a părut că situaţia „Daciei” (adică a Ţării Româneşti) este sigură, şi anume la puţină vreme după ce a nimicit pe fruntaşii ţării, care ar fi luat parte la trădare cu prilejul schimbărilor de domnie. Refuzul de a plăti tribut …

Read More »

Arta în Moldova şi Ţara Românească în vremea feudalismului dezvoltat (secolul al XIV-lea – prima jumătate a secolului al XVI-lea)

Arta în perioada fărâmiţării feudale Reflectarea evoluţiei economice şi social-politice în arta Moldovei şi a Ţării Româneşti din prima perioada a feudalismului dezvoltat se poate urmări în aspecte concrete doar parţial, dat fiind că monumentele păstrate sunt relativ puţine, iar cercetările arheologice au fost iniţiate de-abia în ultimul deceniu. Arhitectura Ca urmare a consolidării sociale şi politice a Ţării Româneşti, se înmulţesc şi construcţiile din material mai trainic, mai pretenţios. Cel mai reprezentativ monument păstrat e biserica Sf. Nicolae domnesc din Curtea de Argeş, ridicată în jurul anului 1340, în orice caz înainte de grafitul din interior cu data 1352. …

Read More »

„Vlahiile” balcanice, Dobrogea şi Moldova

Bizanţul şi vlahii din Balcani Vlahii din Peninsula Balcanică sunt urmaşii vechii populaţii romanizate. Ei sunt menţionaţi în izvoare după ce, în 971, Bizanţul recucereşte întinsul spaţiu din dreapta Dunării inferioare. Cronicarul Kedrenos îi aminteşte pe „vlahii chervanagii” (cărăuşi) din apropierea lacului Prespa. La sfârşitul aceluiaşi deceniu, alt cronicar bizantin, anonim, arată că împăratul Vasile al II-lea acordă lui Niculiţă conducerea (un comandament – arhe) peste „vlahii din Elada” (în thema bizantină care include Thessalia şi Eubeea). După desfiinţarea primului Tarat Bulgar, acelaşi împărat bizantin dă în 1020 un edict prin care „vlahii din întreaga Bulgarie” sunt trecuţi sub ascultarea …

Read More »

Statele naţionale şi identitatea europeană în secolele XIX-XX

Secolul al XIX-lea a fost denumit „secolul naţionalităţilor” deoarece în acest secol a avut loc o puternică afirmare a ideologiilor naţionale şi a acţiunilor în vederea punerii lor în practică. În prima jumătatea a secolului al XIX-lea se afirmă cu precădere naţionalismul romantic, reprezentat de gânditori şi oameni politici precum Jules Michelet, Giusseppe Mazzini, Nicolae Bălcescu etc. Ei porneau de la ideea că nu se poate construi nimic durabil decât pornindu-se de la istorie. Lupta pentru eliberarea şi unitatea naţională a popoarelor aflate sub dominaţia unor state de altă naţionalitate şi religie este legitimată prin întrebuinţarea unei limbi comune şi …

Read More »

Jocul politic dublu al protipendadei în prima etapă a mişcării revoluţionare din 1821

Atitudinea boierimii faţă de revoluţia pandurilor a fost plină de echivocuri. Faptul nu-şi găseşte o explicaţie convingătoare în ipoteza (formulată de unii cercetători) că protipendada autohtonă se împărţea în două categorii de boieri, ce se situau pe poziţii economice şi politice delimitate net: majoritatea boierilor ar fi fost pentru menţinerea practicilor şi a servituţilor învechite feudale, pe când ceilalţi ar fi vrut să se acomodeze condiţiilor economice impuse de dezvoltarea noului mod de producţie, pentru că îşi dădeau seama că se pot îmbogăţi mai repede pe această cale; aceştia din urmă ar fi întrezărit unele avantaje în intensificarea circuitului marfă-bani. …

Read More »