Ofensiva împotriva turcilor şi amestecul lui Mircea cel Bătrân în frământările interne ale Imperiului Otoman

După victoria din 1396-1397, Baiazid ajunsese să stăpânească un imperiu a cărui întindere o depăşea de câteva ori pe cea avută sub înaintaşii săi. Pentru guvernarea unui asemenea imperiu erau necesare mijloace înaintate, pe care sultanii, datorită înapoierii în care se găsea societatea turcească, nu le aveau. Pentru acest motiv, la sfârşitul secolului al XIV-lea, clasa conducătoare otomană a făcut eforturi deosebite pentru aflarea căilor celor mai potrivite de organizare a noului imperiu. În ce îi privea pe feudalii turci, ei ar fi dorit să joace rolul pe care îl aveau în Europa marii baroni, să-şi întărească drepturile de stăpânire …

Read More »

Numărul satelor şi locuitorilor din Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Ca urmare a dezvoltării economice, populaţia creşte în aceasta vreme. Numeroase sate noi apar în regiunile cu relief muntos: Munţii Apuseni, Zarand, Maramureş, în părţile muntoase ale unor comitate, în Hunedoara, Caraş, Bihor, Sălaj, Secuime. Cea mai frecventă modalitate de a întemeia noi aşezări, prin mutarea unor locuitori în regiuni cu populaţie mai rară, sau prin defrişarea pădurilor, a fost aceea de a acorda cnezilor români, greavilor saşi şi obştilor secuieşti încuviinţarea de a întemeia sate după dreptul cnezial (jus keneziatus), grevial (jus grebionatus) şi secuiesc. În întreg veacul al XIV-lea, numeroase documente atestă fenomenul întemeierii de sate de către …

Read More »

Bătălia de la Nicopole din 1396. Reînscăunarea lui Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii

În vara anului 1396, se realizează expediţia cruciată împotriva turcilor pe care Sigismund o plănuise cu câţiva ani în urmă. Peste zece mii de nobili, veniţi din Burgundia, Anglia, Germania, în tabăra de la Timişoara, făuresc planuri îndrăzneţe de cucerire a întregului imperiu turcesc. Din Transilvania coboară de asemenea oşti, cu misiunea de a ajuta cruciata, dar şi de a întări poziţiile lui Mircea cel Bătrân, pe al cărui sprijin Sigismund se bizuia destul de mult. Se ajunge la unele ciocniri cu oastea lui Vlad, care însă n-au rezultate decisive. Vlad continuă să stăpânească cea mai mare parte a ţării, …

Read More »

Regimul nobiliar în Ţara Românească în primele decenii ale secolului al XVII-lea

Consolidarea regimului nobiliar sub domnia lui Radu Mihnea (1611-1616) Trăsăturile caracteristice ale istoriei Ţării Româneşti în epoca ce a urmat după restabilirea dominaţiei otomane sunt asemănătoare cu cele din istoria Moldovei în aceeaşi vreme. Un număr relativ restrâns de familii de mari stăpâni de moşii cârmuieşte sub domni care se schimbă la intervale scurte. Ca şi în Moldova, dată fiind apăsarea tot mai grea a ţărănimii, stăpânirea boierilor mari întâmpină o dârză împotrivire; aici boierii se sprijină pe ajutorul din Transilvania, în vremea domniilor lui Gabriel Bethlen şi a lui Gheorghe Rakoczi I. În Ţara Românească, participarea boierimii greceşti la …

Read More »

„Fenomenul Piteşti”

În martie 1949, la Piteşti se aflau o mie de studenţi. Proveneau de la toate facultăţile din ţară, de diverse profiluri şi în diverşi ani de studiu, aşa că cei mai tineri aveau 18-19 ani, iar cei mai vârstnici 24-25. Printre ei se regăseau legionari, naţional-ţărănişti, liberali, sionişti sau apolitici. Se aflau aici pentru vinovăţii inventate de regimul comunist: uneltire contra ordinii sociale sau omisiune de denunţ. Experimentul aplicat aici avea ca scop final exterminarea potenţialului intelectual al ţării, care putea reprezenta o posibilă elită contestatară a sistemului comunist din România. În acel an, regimul a decis aplicarea, prin intermediul …

Read More »

Transilvania în a doua jumătate a secolului al XV-lea

Moartea lui Iancu de Hunedoara, la câteva zile după victoria de la Belgrad, a prilejuit o puternică revenire a tendinţelor anarhice ale marilor feudali; pe de altă parte, pericolul turcesc – deşi stăvilit la Belgrad – rămânea încă de temut. La aceasta se vor adăuga curând încercările Imperiului romano-german şi ale Poloniei de a se amesteca în viaţa internă a Ungariei, îndeosebi după moartea regelui Ladislau al V-lea Postumul, în noiembrie 1457. Pe plan intern, marea nobilime se ridică din nou, în scopul de a-şi asigura dominaţia ei exclusivă, combătând partida condusă de urmaşii lui Iancu de Hunedoara, care reprezenta …

Read More »

Începuturile luptei revoluţionare din 1848 în Transilvania

Frământările din rândurile burgheziei, muncitorimii şi ţărănimii au izbucnit în martie 1848 ca adevărate manifestaţii revoluţionare. În oraşele mai mari, Arad, Timişoara, Oradea, Cluj, Târgu Mureş, Braşov etc., au avut loc manifestaţii de stradă. În fruntea manifestaţiilor revoluţionare erau intelectuali înaintaţi, urmaţi de studenţi, meseriaşi, calfe şi muncitori. Ţărănimea a intensificat protestele sale împotriva apăsării feudale. Presa dădea mereu ştiri despre succesele mişcării revoluţionare, care cuprindea o parte tot mai mare a Europei, salutând cu entuziasm ideile revoluţiei. Publicaţiile româneşti – „Gazeta de Transilvania” şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, din Braşov, redactate de George Bariţiu, şi „Organul luminării”, …

Read More »

Situaţia social-economică a Transilvaniei în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

În aprecierea situaţiei economice a Transilvaniei în secolul al XVII-lea este neapărat necesar să se ţină seama de împrejurările generale ale istoriei acestei ţări. O primă constatare ce se desprinde din datele oferite de izvoarele contemporane este aceea că economia Transilvaniei a cunoscut un ritm relativ lent de dezvoltare, datorită agravării obligaţiilor feudale ale ţărănimii, care duce la pauperizarea masei producătorilor direcţi. Între factorii care au influenţat viaţa economică a Transilvaniei trebuie luate în considerare, pe de o parte, luptele dintre facţiunile nobiliare, iar pe de altă parte războaiele purtate pe teritoriul Transilvaniei între Imperiul Otoman şi cel habsburgic. În …

Read More »

Campania din 1601 şi asasinarea lui Mihai Viteazul

Trecând prin Beiuş, Oradea, Debreţin, Bratislava, Mihai ajungea la 12 ianuarie 1601 la Viena. Era hotărât să convingă curtea imperială de dreptatea cauzei sale. Forţele care aduseseră pierderea Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti, Basta şi magnaţii din Transilvania, continuau campania de discreditare, împotriva acestor minciuni şi pentru a obţine ajutorul de care avea nevoie ca să continue războiul antiotoman, Mihai alcătuieşte două importante memorii: către împăratul Rudolf al II-lea şi către ducele Toscanei. Aceste memorii conţin o trecere în revistă a faptelor sale de arme, justificarea acţiunilor sale politice şi militare, analiza răspunderilor pentru evenimentele din toamna anului 1600, şi …

Read More »

Ţara Românească în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (1842-1848)

Obşteasca Adunare Extraordinară, convocată pentru 20 decembrie 1842, conform Regulamentului organic, pentru a alege noul domn, se compunea din 50 de boieri mari, 73 de boieri de rangul al doilea, 36 de rangul al treilea, delegaţi de judeţe, şi 27 de reprezentanţi ai oraşelor, care, împreună cu cei 3 episcopi şi cu mitropolitul, alcătuiau 190 de deputaţi; dintre aceştia, 159 aparţineau clasei boiereşti. Adunarea nu reprezenta deci decât marea boierime, boierimea avută de rangul al doilea şi al treilea, precum şi pătura cea mai înstărită a negustorilor şi patronilor de ateliere. Imensa majoritate a populaţiei, adică masele muncitoare de la …

Read More »