Proclamarea independenţei României (9 mai 1877)

Încă la 25 aprilie / 7 mai, „Românul” cerea proclamarea independenţei. A doua zi, 26 aprilie / 8 mai, artileria română răspundea la Calafat bombardamentului turcesc, trăgând asupra Vidinului. Se ajunsese la starea de război cu Turcia. În masele largi, agitaţia pentru independenţă se intensificase. «Nu vă faceţi idee – scria în această vreme din Bucureşti Farcy, corespondentul ziarului parizian „Le Constitutionnel” – de indignarea care domneşte în Bucureşti contra turcilor. Lumea e hotărâtă la cele mai mari sacrificii pentru a cuceri independenţa». Chiar în rândurile deputaţilor şi senatorilor, curentul pentru proclamarea imediată a independenţei şi a stării de război …

Read More »

Teatrul şi muzica în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Printre instituţiile de cultură încurajate de spiritul nou al păturilor înaintate, care-şi va găsi un punct de sprijin într-însa, este şi teatrul. Dezvoltarea sa,, însă, până în preajma anului revoluţionar 1848, nu se face fără piedici şi fără ameninţări cosmopolite. Primele reprezentaţii teatrale în Ţara Românească par să dateze dinainte de 1790, când teatrul italian găsea admiratori printre domnii fanarioţi din Bucureşti. La începutul veacului următor, trupe germane, ruse şi chiar polone dau reprezentaţii în capitala Moldovei sau a Ţării Româneşti. În curând teatrul grec va lua fiinţă, din Iniţiativa domniţei Ralu Caragea, care pune să se reprezinte la palat, …

Read More »

Formaţiunile politice de la Dunăre în secolul al X-lea

Izvoarele narative şi mărturiile arheologice atestă în diferite locuri din Transilvania, Moldova, Muntenia şi Dobrogea existenţa populaţiei româneşti predominante în raport cu elementele eterogene. Noile descoperiri arheologice aduc un aport preţios la cunoaşterea populaţiei române în Muntenia, Moldova şi Dobrogea, confirmând şi întregind informaţiile izvoarelor narative. La Dridu, pe Ialomiţa, s-a descoperit o aşezare din secolul al X-lea, locuită de o populaţie stabilă, de crescători de vite şi agricultori, a cărei cultură nu este în totul identică cu a slavilor şi a altor populaţii aşezate în acea vreme în aceste părţi (ceramica roşie, de tradiţie romano-bizantină, şi ceramica cenuşie, de …

Read More »

Tratatele de la San Stefano şi Berlin (1878)

La 19 februarie / 3 martie 1878 a fost semnat la San Stefano tratatul de pace dintre Rusia şi Turcia. Tratatul prevedea recunoaşterea independenţei Serbiei, Muntenegrului şi României, precum şi autonomia Bulgariei. Pentru o parte din despăgubirile de război pe care trebuia să le plătească puterii învingătoare, Turcia ceda Rusiei Dobrogea, pe care aceasta îşi rezervase dreptul de a o schimba „cu partea Basarabiei detaşată la 1856”. Puterile apusene, şi în special Anglia şi Austro-Ungaria, s-au ridicat însă împotriva prevederilor tratatului de la San Stefano. Austro-Ungaria era împotriva tratatului deoarece ţinea neapărat să anexeze Bosnia şi Herţegovina iar Anglia, pentru …

Read More »

Lupta revoluţionară din 1848 în Europa

Lupta revoluţionară izbucnită în 1848 în ţările române face parte integrantă din revoluţia generală care a zguduit din temelii aproape întreaga Europă. În prima jumătate a anului 1848, flacăra revoluţiei s-a întins de la Oceanul Atlantic până la Dunărea de Jos; revoluţia a izbucnit la Palermo şi Paris, la Viena şi Berlin, la Pesta şi Praga, la Cracovia şi Bucureşti. Acolo unde iobăgia nu era desfiinţată şi unde se creaseră condiţii pentru o revoluţie burgheză, masele ţărăneşti s-au ridicat pentru a scăpa de servituţile feudale, pentru pământ şi libertate. Valul revoluţiei a pătruns până în guberniile de vest ale Rusiei, …

Read More »

Mişcările ţărăneşti din Munţii Apuseni (1822-1847)

În timp ce asupra sălii de dezbateri a dietei din Cluj plana neîncetat teama de o răscoală a iobagilor, nemulţumirea ţăranilor din Munţii Apuseni era pe punctul de a izbucni. Soarta iobagilor devenise mai grea nu numai în regiunea minieră. Înmulţirea populaţiei, ciuntirea sesiilor iobăgeşti, răpirea păşunilor şi pădurilor comune ale satelor au micşorat baza materială a ţăranilor. Fărâmiţarea sesiilor e tot mai accentuată şi numărul jderilor sporeşte. Cea mai grea povară, robota, se menţine mereu ridicată. Ţărănimea din Transilvania trebuia să suporte greutăţi mai mari şi din cauză că, în timp ce situaţia iobagilor din comitatele de vest – …

Read More »

Dieta Transilvaniei din 1790-1791

Dieta s-a ţinut la Cluj. Ea s-a deschis la 21 decembrie 1790 şi s-a închis la 9 august 1791, a ţinut deci aproape nouă luni. Caracterul ei era dinainte hotărât chiar de componenţa ei. Din cele 417 nume care o compun, 296 sunt de regalişti şi dregători diverşi (membrii guvernului, tablei regeşti şi alţii) şi numai 121 de reprezentanţi aleşi. Guvernul îşi asigura deci preponderenţa. Social: numărul reprezentanţilor nobilimii se ridica la peste 350, deci la vreo 85%, din care magnaţii cu titluri de baron, conte se cifrau la 161. Naţional: ungurii (cu secuii) reprezentau aproximativ 90%, saşii 10%. Românii …

Read More »

Viaţa în Dacia romană

Viaţa economică şi socială Datorită cuceririi, Dacia intră în orbita sistemului sclavagist clasic roman şi cunoaşte o intensă viaţă economică. Meşteşugurile, agricultura, comerţul se dezvoltă mai cu seamă în primele şase decenii după crearea provinciei, urmând apoi o perioadă de stagnare din pricina războaielor marcomanice. Din vremea împăratului Septimius Severus şi, cu deosebire, sub Severus Alexander provincia intră într-o nouă fază de avânt economic, care durează până pe la mijlocul secolului al III-lea, când criza generală a Imperiului roman îşi face simţite şi în Dacia efectele negative. Agricultura şi creşterea vitelor Agricultura rămâne ramura economică principală. Cele mai bune pământuri …

Read More »

Prima unificare a ţărilor române. Încercarea de reorganizare a statului feudal (1599-1600)

În cursul anilor 1599-1600, a avut loc unul din cele mai importante evenimente din istoria poporului nostru: prima unificare politică a teritoriului românesc. Aceasta se realizează la sfârşitul veacului al XVI-lea, în condiţiile unei conjuncturi internaţionale şi ale unor premise interne favorabile. Înlăturarea dominaţiei otomane la nord de Dunăre deschidea o problemă nouă în viaţa internaţională a vremii, problema ţărilor române. Fiecare din marile puteri apropiate, şi în primul rând Imperiul habsburgic şi Polonia, încerca să ia locul dominaţiei otomane asupra acestor ţări. Din această cauză se făuresc diverse îndreptăţiri juridice şi se pun în circulaţie proiecte de unire a …

Read More »

Tradiţionalismul şi identitatea naţională la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Distincţia dintre conservatorismul politic şi tradiţionalism Conservatorismul politic, după cum ştim, trimite la tradiţie, pentru a justifica evoluţionismul social-istoric, în general, conservarea proprietăţii, în special. El este deosebit însă de tradiţionalism, denumire dată de Max Weber unui alt conservatorism, cel natural. Caracteristică umană universală, tradiţionalismul este opus iniţial oricărui reformism. Este rezistenţa primară la orice înnoire. Psihologic, constă chiar în frica de schimbare. Parte a conştiinţei magice, individuale ori colective, el ţine de formele ancestrale ale vieţii. Comportamentul tradiţional nu e legat de conservatorismul politic nici în epoca modernă. Există persoane politice „progresiste” care, în probleme de viaţă, sunt tradiţionaliste. …

Read More »