Situaţia politică a Transilvaniei în ultimele trei decenii ale secolului al XVI-lea

După moartea lui Ioan Sigismund (martie 1571), clasa dominantă din Transilvania, împărţită în două tabere politice, se pregătea de alegerea succesorului. Candidatul partidei imperiale era Gaşpar Bekes, care, sub domnia lui Ioan Sigismund, îndeplinise un rol diplomatic important la curtea habsburgică, precum şi în încheierea tratatului de la Speyer (1570); din această cauză, el se bucura de încrederea şi sprijinul Curţii din Viena. Cele mai importante cetăţi ale Transilvaniei (Făgăraşul, Gurghiul, Hustul etc.), se aflau – prin donaţia lui Ioan Sigismund – în mâinile lui. După încheierea tratatului de la Speyer, pe când trăia încă Ioan Sigismund, căpitanii cetăţilor din …

Read More »

Istoria geto-dacă în a doua perioadă (circa 300-100 î.Hr.)

Inegalitatea regională din perioadele anterioare a fost mult atenuată după apariţia influenţelor celtice. Totuşi se observa un primat al regiunilor de la Dunărea de jos în epoca de dezvoltare a culturii geto-dace, ceea ce ne îndreptăţeşte să deducem că forţa politică a uniunii de triburi din această zonă s-a menţinut şi după Dromichaites, deşi în izvoarele istorice n-o mai găsim menţionată prin informaţii precise. Grupul galat de la Tylis, care se adaptase repede la civilizaţia elenistică trebuie să fi respectat echilibrul creat la Dunăre în vremea lui Lisimah, căzând la înţelegere cu geţii şi căutând să apere cetăţile pontice împotriva …

Read More »

Probleme şi izvoare privind orânduirea capitalistă

Revoluţia de la 1848 a constituit unul din principalele obiective ale cercetărilor istorice din România. În răstimp de peste un veac, a apărut un mare număr de lucrări memorialistice, culegeri de documente, studii monografice, articole. Astfel, cu prilejul semicentenarului revoluţiei, a fost pregătită o amplă colecţie de documente Anul 1848 în Principatele Române (vol. I-VI) (1898-1910) şi mai multe studii monografice, dintre care mai important al lui C. Colescu-Vartic, 1848. Zile revoluţionare (1898). În lucrarea sa în două volume Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani din urmă, (1890) George Bariţiu a reuşit să dea o bogată …

Read More »

Circulaţia monetară în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Într-o vreme în care nu se mai bate monedă înlăuntrul ţării, este firesc ca moneda care se găseşte în cea mai mare cantitate pe piaţa celor două ţări să arate principala direcţie de export a mărfurilor lor. În ceea ce priveşte Ţara Românească, încă din prima jumătate a veacului al XVI-lea, mijlocul principal de circulaţie a mărfurilor îl constituie moneda otomană, care, în cea de-a doua jumătate, tinde să înlocuiască cu totul celelalte monede străine, aflate înainte pe piaţă. Moneda cea mai des amintită în tranzacţiile comerciale, interne şi externe, ca şi în tarifele vamale, danii, dări, gloabe, este asprul …

Read More »

Mişcarea republicană din martie 1871 din România

Apariţia scrisorii către Auerbach a provocat uimirea şi indignarea opiniei publice şi a majorităţii Adunării. În urma unei interpelări violente a lui Nicolae Blaremberg, s-a adoptat totuşi o moţiune propusă de Mihail Kogălniceanu, în care Adunarea declara devotament faţă de tron şi „neclintita hotărâre de a rămâne ataşată Constituţiei…”. Deocamdată provocarea lui Carol nu reuşise. El însă n-a abdicat, căci nu avea această intenţie, deşi apariţia scrisorii provocase numeroase noi manifestări ostile lui. Aşa cum arată în memoriile sale, el n-a plecat nu de teama „că ţara s-ar duce de râpă”, ci pentru a salva afacerea Strousberg, în care se …

Read More »

Dezvoltarea societăţii şi a raporturilor internaţionale în Europa răsăriteană şi de sud-est în secolele X-XIII

Societatea de pe teritoriul României s-a dezvoltat în strânsă legătură cu aceea din ţările vecine. În veacul al X-lea, pe întreg acest spaţiu geografic, dezvoltarea societăţii omeneşti se afla în stadiul formării statelor feudale, în a căror structură erau păstrate resturi ale „comunităţilor de marcă”. Încă înainte de veacul al X-lea, formarea unei aristocraţii militare – a cărei acţiune neîntreruptă uzurpa, treptat, pământul deţinut de obşti – a creat premisele aservirii ţărănimii şi alcătuirii domeniilor feudale. Procesul consolidării noilor raporturi de producţie avea ioc în condiţiile ascuţirii luptei între forţele social-politice existente, pentru creşterea sau micşorarea exploatării, într-o societate care …

Read More »

Viaţa cotidiană în România comunistă

Paradoxul comunizării României a constat în faptul că vechiul proletariat urban s-a dizolvat în marile mase de ţărani imigranţi aduse la oraş datorită unor profunde schimbări sociale. Pierderea pământului din cauza colectivizării a fost motivul principal al acestei schimbări. S-au adăugat cotele obligatorii, lipsa bunurilor de primă necesitate, deci un nivel de trai scăzut. Prin urmare, oraşul însemna o îmbunătăţire reală a vieţii cotidiene. Pe de altă parte, cu toată creşterea puterii de cumpărare, venitul muncitorului fusese în 1938 de 1,9 ori mai ridicat decât cel al muncitorului din 1963. Teoretic, populaţia consuma acum mai multă pâine albă, mânca mai …

Read More »

Ţările române în timpul domniei lui Mihai Viteazul

Situaţia internaţională la sfârşitul secolului al XVI-lea Arena internaţională a acestei vremi este dominată de tendinţele expansioniste ale celor trei mari state: otoman, habsburgic şi polonez. Imperiul otoman, cu toate că trecuse printr-o oarecare criză după moartea lui Soliman cel Mare (1566), mai dispunea încă de forţe pentru a-şi menţine dominaţia în sud-estul Europei sau chiar pentru a încerca noi cuceriri. Habsburgii, împiedicaţi în expansiunea lor spre vest de Franţa şi spre răsărit de Polonia, îşi vor îndrepta privirile cu tot mai multă insistenţă spre sud-est, unde veneau însă în conflict cu turcii. Polonia, la rândul ei, îndeosebi după înfăptuirea …

Read More »

România la începutul secolului al XX-lea

Situaţia economică Începutul secolului al XX-lea găsea România în plin proces de dezvoltare. Creşterea însemnată a industriei, accentuarea dezvoltării capitaliste a agriculturii, dezvoltarea mijloacelor de transport, extinderea comerţului intern şi extern şi, ca un corolar al acestora, crearea unor noi instituţii corespunzătoare unei asemenea evoluţii, atestă consolidarea statului modern român. Dezvoltarea progresivă a industriei capitaliste Măsurile cu caracter protecţionist adoptate în perioada anterioară justificaseră din plin raţiunea pentru care fuseseră elaborate. Ancheta industrială din 1901-1902 înregistrează faţă de perioada anterioară, un însemnat salt în ceea ce priveşte dezvoltarea industrială. În anul 1904 a fost elaborat un nou tarif vamal, care, …

Read More »

Apariţia şi formarea relaţiilor sclavagiste în Dacia. Perioada Burebista-Decebal (secolul I î.Hr. – 106 d.Hr.)

Situaţia generală Cele două secole următoare (secolele I î.Hr. şi I d.Hr.), constituind, din punct de vedere arheologic, perioadele a treia şi a patra din a doua epocă a fierului, se caracterizează, pe plan istoric, prin două mari schimbări ce se petrec în sânul societăţii geto-dace de pe teritoriul României. Prima schimbare e consecinţa unui proces intern, iar a doua e urmarea unui eveniment de ordin extern. Procesul intern constă în continua şi tot mai accentuata diferenţiere din sânul societăţii geto-dace, datorită dezvoltării accelerate a forţelor de producţie. Dezvoltarea continuă a acestor forţe duce la lichidarea treptată a vechilor relaţii …

Read More »