Dezvoltarea presei craiovene de la „Mozaicul” la „Revista olteană”

Craiova  reprezenta, către  jumătatea  secolului  al XIX-lea, un centru destul de puternic al  presei româneşti. Faptul că în 1838, deci numai la 9 ani de la „Curierul românesc” al lui Ion Heliade Rădulescu, apărea la Craiova primul periodic – „Mozaicul” – datorită lui Constantin Lecca, indică un luminos început în ce priveşte roiul diriguitor pe care l-au avut dascălii craioveni în viaţa culturală a oraşului. În deceniile următoare, mulţi profesori craioveni au putut fi întâlniţi ca fondatori ori colaboratori ai revistelor literare, dovedind în studiile, traducerile şi în lucrările lor originale, un nivel intelectual care situează publicaţiile respective pe treptele …

Read More »

Mişcarea muncitorească între 1908-1910. Reconstituirea PSDR

Începând cu a doua jumătate a anului 1907, clasa muncitoare din România a desfăşurat o activitate susţinută pe linia organizării. Creşterea numerică a sindicatelor, extinderea şi consolidarea cercurilor „România muncitoare” atestă prezenţa tot mai activă a proletariatului în viaţa socială şi politică a ţării. Întrunirile şi demonstraţiile muncitoreşti ocazionate de sărbătorirea zilei de 1 Mai antrenează un număr crescând de muncitori. La rândul ei, mişcarea grevistă obligă patronatul să acorde noi concesii muncitorilor. La sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie 1907 a avut loc la Galaţi cea de-a doua Conferinţă pe ţară a sindicatelor şi cercurilor socialiste, la care …

Read More »

Căderea Ţării Româneşti sub dominaţia otomană (1521-1545)

Moartea lui Neagoe Basarab (septembrie 1521) a constituit prilejul unor puternice frământări interne. Lupta pentru domnie a început să capete un aspect deosebit; conflictelor dintre partidele boiereşti ce căutau, unele să menţină, altele să înscăuneze un domn favorabil intereselor lor, li se adaugă contradicţiile din interiorul aceloraşi partide, ce îmbrăcau deopotrivă un pronunţat caracter teritorial. Muntenia şi Oltenia îşi dispută puterea. Ele nu mai acţionează însă tot timpul ca unităţi politice; în cadrul lor se întâlnesc adesea forţe ce se desolidarizează de lupta întregii provincii şi care luptă pentru a-şi impune propriul lor candidat: e cazul Mehedinţilor, pentru Oltenia, al …

Read More »

Poziţia lui Tudor Vladimirescu în timpul Revoluţiei din 1821

Impresia de inconsecvenţă a conducătorului revoluţiei în lupta antifeudală provine din constatarea că el, ridicând masele împotriva fanarioţilor şi a marii boierimi, a căutat în acelaşi timp să colaboreze cu boierii şi a chemat pe patrioţii din orice clasă în Adunarea norodului. Când luăm în considerare însă caracterele specifice ale marii boierimi pământene şi condiţiile istorice, putem remarca adecvarea conduitei lui Tudor Vladimirescu la realităţile social-politice, pe care acţiunea sa revoluţionară năzuia să le modifice. Dezlănţuirea unui război necondiţionat cu întreaga mare boierime ar fi fost o eroare. De vreme ce protipendada autohtonă formula revendicări nu cu totul retrograde, ci …

Read More »

Literatura în ţările române în perioada destrămării feudalismului

În perioada care se încheie în preajma revoluţiei burgheze din 1848, literatura în ţările române şi-a adus contribuţia ei remarcabilă la făurirea ideologiei naţionale şi la lupta pentru emanciparea socială. Precedată de opera cu caracter anticipator a lui Ion Budai-Deleanu, din nefericire rămasă necunoscută contemporanilor, activitatea scriitorilor români din Ţara Românească şi Moldova, începând cu cel de-al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, se remarcă prin combativitate şi promovarea unei tematici generoase şi îndrăzneţe totodată. Această fază, care nici ea nu e lipsită de manifestări ale unor concepţii învechite, a fost însă precedată de un răstimp care-şi ia începutul în …

Read More »

Arta în timpul feudalismului în Dobrogea

Tradiţiile romano-bizantine în domeniul construcţiilor, puternice încă în veacurile IV-VI în Dobrogea şi pe malul stâng al Dunării, au fost părăsite odată cu încetarea stăpânirii Imperiului bizantin şi cu ruralizarea ultimelor centre care mai cunoscuseră o viaţă orăşenească. Vreme de circa trei secole, a predominat, pe întreg teritoriul României, o arhitectură în pământ şi lemn. Dezvoltarea forţelor de producţie, care se vădeşte la sfârşitul acestei perioade şi care duce la închegarea noilor relaţii de tip feudal, a adus cu sine şi nevoi noi în sânul clasei feudale în formaţie şi mijloacele tehnice pentru satisfacerea lor. În aceste condiţii s-a făcut …

Read More »

Unirea de la 1918 şi avântul revoluţionar al craiovenilor

Încununare a aspiraţiilor seculare ale poporului român pentru eliberare naţională, rezultat al luptei duse de cele mai înaintate forţe social-politice ale vremii în cadrul cărora rolul hotărâtor l-au avut masele populare – Unirea de la 1918 a reprezentat o adevărată piatră de hotar în dezvoltarea României moderne. În această succintă şi densă apreciere era cuprinsă marea semnificaţie a desăvârşirii unităţii naţionale. Întreaga ţară, în 1918, a cunoscut împlinirile cuvenite după veacuri şi veacuri de lupte, văzând în întregirea ţării, marele act de dreptate naţională, pentru un popor care a dat Europei hotarul mereu viu, între mereu mai multe cimitire, pentru …

Read More »

Bogdan II, tatăl lui Ştefan cel Mare

De multă vreme Bogdan II lipsea din Moldova. Adăpostul său în zilele de schimbări repezi şi primejdioase fusese Ţara Românească, unde Vlad Dracul ţinea pe o nepoată a fugarului. Aici el se însura luând pe Oltea, al cărei nume nu e aşa de obişnuit în vechime; această Oltea căpătă, credem, în călugărie, după moartea soţului ei, un alt nume, sub care o pomeneşte fiu-său în 1466, când ea nu mai era în viaţă: Maria. Fratele ei se chema Vlaicu, şi, când Ştefan, singurul rod al acestei căsătorii, ajunse şi el domn al Moldovei, acest „unchi” se învrednici a fi pârcălab …

Read More »

Transilvania între 1849 şi 1867

Istoriografia română, maghiară şi săsească s-au ocupat îndeaproape de perioada cuprinsă între 1849 şi 1867, epocă istorică plină de contradicţii şi frământări. Unii dintre istoricii şi memorialiştii burghezi români şi mai ales saşi au idealizat absolutismul. Ioan Puşcariu susţine că era absolutistă ar fi fost binevoitoare faţă de masele populare. Noua organizare administrativă impusă de regimul habsburgic după înăbuşirea revoluţiei din 1848-1849 a fost, susţine el, „o adevărată binefacere pentru popor”. Arătând că desfiinţarea iobăgiei se făcuse legal în 1848 „de frica mişcării generale de emancipare a claselor împilate care cuprinsese toată Europa”, A.D. Xenopol afirmă însă că aplicarea ei …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din martie 1848 în Moldova

În desfăşurarea mişcării revoluţionare din Moldova se disting doua etape: prima etapa cuprinde mişcarea din martie 1848 şi lichidarea ei, urmată de a doua etapă, în care s-au dezvoltat şi s-au precizat ţelurile revoluţionare, s-a organizat din nou lupta, fiind atrase în mişcare şi masele ţărăneşti. Mişcarea revoluţionară moldoveana trebuia să înceapă concomitent cu cea din Ţara Românească. Îndată după izbucnirea revoluţiei de la Viena, ţinând seama de situaţia revoluţionară creată în Principate, Nicolae Bălcescu a apreciat că momentul izbucnirii revoluţiei în Ţara Românească şi Moldova se apropia şi, împreună cu ceilalţi fruntaşi ai mişcării pentru progres din Ţara Românească …

Read More »