„Domeniul regal” şi transformarea feudalităţii româneşti haţegane în secolele XIII-XV

Noţiunea juridică a „domeniului regal” s-a identificat în Ţara Haţegului cu „domeniul cetăţii regale” de la Haţeg. Acest „domeniu” s-a creat la un moment dat exprimând, ca latură patrimonial-juridică a unui sistem mai complex de relaţii, încorporarea ţinutului între hotarele în care se exercita efectiv autoritatea regatului medieval maghiar. Din punctul de vedere al coroanei, condiţia administrativ-juridică a Ţării Haţegului a evoluat de la starea de „pădure” (silva) la aceea de „ţară” (terra) şi apoi la aceea de comitat, transformat ulterior în district. O evoluţie riguros, identică am constatat-o în Maramureş, desemnat între 1199 şi 1271 ca fiind „loc de …

Read More »

Viaţa politică şi partidele burgheze din Craiova între cele două războaie mondiale

Viaţa social-politică poartă amprentele sistemului de guvernământ al ţării, cu trăsături mai pronunţate privind fărâmiţarea grupărilor burgheze, trecerea de la un partid la altul a „politicienilor” etc. Grupările politice burgheze craiovene erau dominate de bancheri, moşieri, militari superiori, mari comercianţi şi avocaţi, politicieni al căror obiectiv principal era promovarea, în funcţiile de la municipiu, judeţ şi în parlament, a simpatizanţilor fiecărei organizaţii sau dezidenţe politice. Dominarea vieţii politice locale a aparţinut grupării partidului poporului, liberalilor şi naţional-ţărăniştilor. Gruparea liberală a avut mult timp în fruntea ei pe cel mai mare bancher din Oltenia, Constantin Neamţu, directorul Băncii Comerţului, şi Em. …

Read More »

Agricultura în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Dezvoltarea treptată a diviziunii sociale a muncii între oraş şi sat, creşterea continuă şi în salt a relaţiilor noastre de schimb cu piaţa mondială după anul 1829, precum şi urcarea în acelaşi ritm a preţului produselor agricole, au avut ca urmare o mărire considerabilă a suprafeţelor cultivate, mai ales a celor cu grâu. În Ţara Românească, întinderea ogoarelor s-a mărit între 1831 şi 1833 cu o cincime, iar în Moldova cu o treime în deceniul al IV-lea, maximele fiind atinse, în majoritatea ţinuturilor, între anii 1846 şi 1848. Boierii sunt cei dintâi care profită de noua conjunctură, dar şi ţăranii, …

Read More »

Dezvoltarea economică în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Chipul în care a fost înfăţişată istoria regatului feudal maghiar în veacul al XIV-lea oferă unul din cele mai grăitoare exemple despre modul tendenţios, neştiinţific, în care istoriografia burgheză înţelegea dezvoltarea societăţii. Slujitoare credincioasă a politicii expansioniste şi a consolidării orânduirilor sociale bazate pe exploatare, istoriografia burgheză vedea în regii din dinastia de Anjou nişte „genii”, care au consolidat regatul maghiar şi au făcut din el un mare „imperiu”, cu sprijinul unor nobili „geniali” şi al bisericii catolice. Veacurile XIV şi XV erau socotite o „epocă de aur” pentru populaţia ţării. Această interpretare urmărea un scop cât se poate de …

Read More »

Năvălirea tătarilor în Dacia

Năvălirea în Ungaria Tătarii sunt cel de pe urmă neam de barbari ce încheie pentru Europa Răsăriteană lunga perioadă a năvălirilor. Ei locuiau la început regiunea aceea din Asia cunoscută sub numele de Mongolia, aşezată deasupra Chinei proprii, între Tibet, China şi Siberia. Este un podiş înalt, mărginit din toate părţile de munţi râpoşi şi repezi pe dinafară, aplecaţi înlăuntru şi pierzându-se pe nesimţite în întinsul deşert Gobi; o ţară de păşuni lipsită mai cu totul de păduri, a cărei bogăţie de căpetenie sunt animalele. Oamenii ce locuiesc acea întinsă regiune, când se întâlnesc, nu se întreabă cum le merge …

Read More »

Lupta ţărănimii şi a orăşenimii împotriva exploatării din Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Răspunsul ţărănimii la accentuarea exploatării nu putea fi decât intensificarea luptei împotriva exploatatorilor. Şi, după cum exploatarea în orânduirea feudală e un fenomen continuu, lupta de clasă are şi ea un caracter permanent, manifestându-se sub diferite forme. În veacul al XIV-lea şi în prima jumătate a celui următor, lupta de clasă a ţărănimii din Transilvania îmbracă toate formele, de la cea cu caracter economic – rezistenţa la îndeplinirea obligaţiilor feudale – până la forma superioară, răscoala. Una din cele mai răspândite forme ale luptei de clasă în această vreme a fost fuga. Documentele veacului al XIV-lea amintesc în nenumărate rânduri …

Read More »

Organizarea politico-administrativă în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Organizarea de stat a Moldovei şi Ţării Româneşti în secolul al XVIII-lea păstrează aceleaşi caractere din secolul anterior, cu unele particularităţi noi, determinate pe de o parte de dezvoltarea social-economică a celor două ţări, iar pe de alta de agravarea dominaţiei otomane. Domnia Deşi numiţi de către Poartă şi asimilaţi în ierarhia otomană paşilor cu două tuiuri, domnii fanarioţi erau primiţi la curtea sultanului cu acelaşi ceremonial ca şi cei din secolele trecute, iar înăuntrul ţării se bucurau de întreaga autoritate domnească. Date fiind noile raporturi dintre domnii ţărilor române şi Imperiul Otoman, conflictele dintre marea boierime locală şi domnie …

Read More »

Comerţul în Transilvania (1822-1847)

După criza din 1825, viaţa economică a Transilvaniei s-a înviorat. Legăturile comerciale cu Moldova şi Ţara Românească au luat o mai mare extindere după pacea de la Adrianopol, deşi amenajarea Porţilor de Fier, care a făcut din Dunăre principala arteră de comunicaţie între centrul şi răsăritul Europei, a lovit greu comerţul de tranzit prin Transilvania. Prima societate austriacă de navigaţie cu vapoare pe Dunăre şi-a desfăşurat traficul în 1840 cu 17, iar în 1848 cu 32 de vapoare, transportând aproape 2.000.000 de măji de marfă. Transportul ieftin pe apă a deschis o bună piaţă în principate pentru mărfurile engleze şi …

Read More »

Ţările române la începutul ultimului deceniu al secolului al XVI-lea

Regimul dominaţiei otomane la sfârşitul veacului al XVI-lea A doua jumătate a veacului al XVI-lea se caracterizează prin sporirea neîncetată a obligaţiilor faţă de Poartă. În 1593, numai haraciul Ţarii Româneşti ajungea la fabuloasa sumă de 155.000 de galbeni. Celelalte obligaţii economice crescuseră de asemenea proporţional. În acelaşi timp, administraţia indirectă de către Imperiul Otoman tindea să devină – din ce în ce mai mult – directă. Izvoarele narative interne şi rapoartele diplomatice trimise din Constantinopol se referă frecvent la prezenţa apăsătoare a dregătorilor şi a militarilor turci pe teritoriul românesc, unde desfăşurau o activitate de uzurpare a funcţiilor statului: …

Read More »

Începutul mişcării revoluţionare din 1821 în Oltenia

În noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu a plecat din Bucureşti cu o ceată de arnăuţi din garda domnească puşi la dispoziţia lui de Grigore Brâncoveanu, care era mare spătar, şi la 21 a fost la Târgu Jiu, unde a ridicat pe Dinicu Oteteleşanu, unul din ispravnicii judeţului Gorj. Prin el, Tudor şi-a asigurat aprovizionarea mănăstirii Tismana, din care şi-a făcut o bază de rezistenţă împotriva unui eventual atac turc. Duminică 23 ianuarie, Tudor era la Padeş, în plaiul Cloşanilor, unde-l aştepta vechilul său Dumitru Gârbea cu o sută de panduri. Prima etapă a acţiunii a fost …

Read More »