Versul liber

Versul este un rând dintr-o poezie, în organizarea căruia sunt respectate anumite reguli (rimă, ritm, măsură, cezură). În poezia tradiţională apar aceleaşi finaluri de vers (rimele), aceleaşi picioare metrice, aceleaşi poziţii ale accentelor, aceeaşi măsură metrică (versuri cu lungimi egale). În versul liber regulile cu privire la rimă, ritm şi măsură sunt aplicate după voie. Anticipat de Grigore Alexandrescu în fabulele sale, versul liber este cultivat de poeţii simbolişti, care contestă monotonia ritmică a poeziei tradiţionale. Ceea ce urmăresc ei este renunţarea nu la ritmul în sine, ci la ritmul rezultat din aplicarea consecventă a unor formule metrice repetitive. Experienţa …

Read More »

Estetica urâtului

Volumul arghezian Flori de mucigai (1931) se bazează cu precădere pe conceptul de „estetică a urâtului”, enunţat în poezia Testament: „Din bube, mucegaiuri şi noroi / Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”. Tudor Arghezi introduce o nouă categorie estetică – „urâtul”, aşa cum procedase în literatura franceză poetul Charles Baudelaire, prin volumul Florile răului (1857). Găsind frumuseţea în zonele abjecţiei, în lumea mahalalelor şi a închisorii, Arghezi se înrudeşte cu Baudelaire, cel care prezintă lumea decăzută de la periferia Parisului (vagabonzi, cerşetori, prostituate). Poet modern, Arghezi extinde „estetica urâtului” şi asupra limbajului, prin folosirea unor termeni argotici şi a unui lexic …

Read More »

Eseu structurat

Eseul structura este un tip de compunere şcolară, în care se tratează o temă formulată explicit în cerinţă, având în vedere o serie de repere (cerinţe prestabilite). Evaluarea are în vedere atât modul de tratare a tuturor ideilor menţionate în formularea cerinţelor, cât şi organizarea ideilor în scris, capacitatea de analiză şi de interpretare a ideilor etc.

Read More »

Eseu nestructurat

Eseul nestructurat (liber) este un tip de compunere şcolară care se apropie de eseul literar. Cerinţa indică doar tema ce trebuie tratată, dar selecţia aspectelor de urmărit, organizarea şi dispunerea ideilor, diferitele asocieri sau trimiteri la opere literare, artistice, filozofice etc. ţin de creativitatea elevului. Evaluarea eseului liber poate urmări impresia globală (originalitatea ideilor şi a exprimării), dar şi capacitatea de susţinere argumentată a unui punct de vedere.

Read More »

Elementele redactării unui eseu şcolar

În general, etapele redactării sunt comune diferitelor eseuri şcolare (analiză, comentariu, sinteză, paralelă, eseu structurat sau nestructurat): Pregătirea redactării Pregătirea redactării: lectura textului literar / a textelor literare abordat(e), citirea şi înţelegerea cerinţei, documentarea, alcătuirea planului compunerii. Realizarea lucrării Realizarea lucrării: abordarea tuturor aspectelor de conţinut menţionate / implicate de formularea cerinţei; respectarea regulilor de redactare: organizarea ideilor în scris; utilizarea limbii literare; abilităţile de analiză şi de argumentare; originalitatea; respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie; aşezarea textului în pagină etc. Verificarea lucrării Verificarea lucrării: presupune autoevaluarea (lectura, corectarea şi aprecierea propriei lucrări) şi evaluarea (de profesor, de examinator …

Read More »

Monolog interior

Monologul interior – formă a monologului (gr. monologos – vorbire de unul singur) este o modalitate specifică romanului sau nuvelei de analiză psihologică, în care un personaj face introspecţie asupra propriilor stări sufleteşti.

Read More »

Modernism poetic

Modernismul poetic este un concept specific perioadei interbelice care nu trebuie confundat cu modernitate. Conceptul presupune o atitudine de respingere a tradiţiei poetice, în esenţă, negarea tradiţiei. Modernismul poetic interbelic se conturează ca estetică prin teoretizări realizate în primul rând de Eugen Lovinescu, cel care va şi introduce conceptul în epocă. Modernism Modernism şi tradiţionalism devin astfel doi termeni care definesc o realitate artistică specifică perioadei interbelice, dar, într-un sens mai larg, specifică oricărei perioade de istorie literară.

Read More »

Perspectivă narativă

Perspectiva narativă (punct de vedere / focalizare / viziune) este perspectiva din care sunt proiectate evenimentele narate. Ea se află într-o relaţie de interdependenţă cu tipul naratorului şi cu felul naraţiunii, presupunând trei tipuri de raportare la personaj (conferă Tzvetan Todorov): viziune „dindărăt”, în care naratorul ştie totul despre personajul său; viziune „împreună cu”, unde naratorul ştie tot atât cât personajul, încât el nu poate da explicaţii cititorului decât dacă i le oferă personajul însuşi; viziune „din afară”, în care naratorul este doar martor, ştie mai puţin decât personajul. Primul tip este caracteristic prozei secolului al XIX-lea, celelalte două sunt …

Read More »

Teoria imitaţiei

„Civilizaţia noastră actuală s-a format prin importaţie integrală, fără refacerea treptelor de evoluţie ale civilizaţiei popoarelor dezvoltate pe cale de creştere organică. Se poate spune că la popoarele tinere imitaţia este prima formă a originalităţii. Nimeni nu recomandă, fireşte, principial, imitaţia; prin interdependenţa materială şi morală a vieţii moderne ea există însă ca fenomen incontestabil. Dacă ar rămâne sub forma ei brută, imitaţia n-ar fi un element de progres; progresul începe de la adaptarea ei la unitatea temperamentală a rasei, care o absoarbe şi o redă apoi sub o formă nouă cu caractere specifice. Numărul „invenţiilor” sau al „ideilor originale” …

Read More »

Paralelă literară

Paralela literară este un tip de compunere în care se consemnează şi se comentează, prin comparare, asemănările şi deosebirile dintre două opere literare, personaje, fenomene literare, cu scopul sublinierii prin comparaţie a trăsăturilor specifice acestora.

Read More »