O întâlnire, de Panait Istrati (comentariu literar, rezumat literar)

Manuscrisul acestei povestiri a fost descoperit în arhiva Romain Rolland.

Tradus în limba română, a fost publicat mai întâi de Alexandru Talex în „Manuscriptum”, nr. 4 din 1971.

Versiunea originală, inedită, în limba franceză, a apărut ulterior, în Cahiers Panait Istrati, nr. 14 din mai 1979 şi reluată în volumul Le Pelerin du coeur, Paris, 1984.

Este un manuscris neterminat.

Panait Istrati

Fragment

Din galeria cunoştinţelor mele, voi scoate şi voi prezenta acum un om.

Primăvara, 1917. Coboram de la Leysin la Lausanne, în căutare de lucru. Aveam atât de puţini bani încât, după două zile de alergătură zadarnică, mă văzui silit să renunţ la hotel pentru a-mi lungi economiile destinate hranei. Mă adresai unui sergent, cerându-i să-mi spună cum aş putea dormi fără plată, îmi indică, destul de băţos, un azil de noapte, situat sub un pod înalt. Seara, mă dusei acolo, să cer adăpost. Într-o sală lungă, prost luminată, se şi aflau douăzeci de oameni, aşezaţi în jurul unei mese dreptunghiulare. Vorbeau puţin şi pe şoptite. Majoritatea nu se cunoşteau. Cei mai mulţi discutau numai despre muncă. Erau şomeri. Unii dintre ei păreau nişte brute. Cred că erau obişnuiţii azilului. Nu se priveau în ochi.

O clipă după intrarea mea, un bărbat cu şorţ alb şi în capul gol, intendentul azilului, se opri din mers, întrebându-mă oarecum pe neaşteptate:

- Vrei să dormi aici?

Mi-a fost teamă şi un fel de ruşine. Cât pe-aci să-i răspund: „Nu!” Dar venisem acolo ca să mă culc. Murmurai:

- Da!

Mă părăsi îndată. Dar, puţin mai încolo, întoarse capul şi mă privi iarăşi din mers. Se părea că observase tulburarea mea. Şi, într-adevăr, nu mă înşelasem.

Om cumsecade! Nu te voi uita. Şi dacă oamenii îmi vor îngădui un locşor sub soare, voi cutreiera într-o zi lumea în lung şi-n lat, ca să te caut şi ca să-ţi strâng mâna.

Domnul M. reveni, puţin mai apoi, şi-mi ceru hârtiile. Îi dădui paşaportul. Plecă să-l încuie în biroul său, după ce îşi aruncă privirea asupra lui. Se înapoie şi-mi spuse zâmbind, dând uşor din umeri:

- Te vei duce mâine-dimineaţă să-l iei de la comisariat, care-i foarte aproape de aici. Apoi mă descusu şi vorbirăm îndelung. Văzui în asta, iarăşi, micul deget al Fiinţei invizibile, ingrată şi generoasă în acelaşi timp. Dar asta e o altă poveste.

Ni se aduse fiecăruia câte un castron de pământ, plin cu o zeamă, şi o lingură. Dar în timp ce ceilalţi îl goleau cu repeziciune, nu putui înghiţi mai mult de o lingură, în ciuda foamei. Era mălai fiert în apă, fără grăsime, fără zahăr şi fără sare. Mă simţeam stingherit. Gestul meu putea foarte bine jigni administraţia. Aş fi vrut din toată inima să sorb zeama aceea, cu riscul de a mă îmbolnăvi. Dar nu puteam înghiţi. Vecinul meu din dreapta îşi sugea mustăţile pline de mălai. Părea intrigat. Se uita la mine ca un viţel!

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …