O înscriere bizară, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

O înscriere bizară, de Mateiu I. Caragiale, este un articol a cărui primă ediţie a fost publicată în „Presa”, nr. 109 din 14 iulie 1913, semnat cu iniţialele M.I.C. Un exemplar care a aparţinut autorului, se află la BNR (Fondul St. G., cota CXIX-2-20). Pe exemplar, Mateiu a purces la unele corecturi, ce se află şi în ediţia Perpessicius, unde, însă, se mai găsesc şi altele.

Presupunem, totuşi, că exemplarul la care se referea primul editor era acelaşi. Articolul veştejeşte adeziunea principelui George Valentin Bibescu la Partidul Naţional Liberal condus de Ion I.C. Brătianu. De fapt, între noul aderent şi şeful acestui partid existau oarecari legături de rudenie: Barbu Ştirbey, vărul primar al lui George Valentin Bibescu, era cumnat cu Ion I.C. Brătianu.

Mateiu I. Caragiale

Fragment

Acum când informaţia apărută în gazetele liberale, că prin­cipele George-Valentin Bibescu s-a înscris în Partidul Libe-ral-Naţional, se confirmă, multă lume, care la început nu voise a-i da crezare, socoteşte că are dreptul să se întrebe cu toată uimirea cu care se întâmpină faptele cu desăvârşire neaşteptate, ce cauze au putut determina pe tânărul prinţ să săvârşească aceasta bizară acţiune.

Se ştie că distinsul neofit - în persoana căruia Partidul Liberal face o achiziţie de care nu-l putem decât felicita - e fiul răposatului George Bibescu, deci nepot de fiu al principelui domnitor George Bibescu, acela care a fost răsturnat de pe tronul Valahiei de răzvrătirea de la 1848.

Este păcat că în lipsa altcuiva, nici unul din urmaşii lor - şi ei ar fi mai în măsură, având la îndemână actele şi corespon­denţa de familie - nu se gândeşte a face cunoscute publicu­lui, figurile şi activitatea celor patru fii, azi dispăruţi, ai lui Vodă-Bibescu, activitate bogată şi variată, figuri simpatice şi interesante prin însuşirile lor rare şi alese, ce i-au făcut să se distingă cu strălucire în cele mai înalte cercuri ale societăţii apusene în cari au jucat un rol foarte însemnat, unde au con­tractat legături de rudenie ilustre şi au lăsat o neştearsă amintire.

Felul cum Grigore Brâncoveanu, fiul cel mare al Domnito­rului, şi fraţii săi George, Nicolae şi Alexandru Bibescu au reprezentat ţara noastră în străinătate le-a făcut onoare şi a ridicat prestigiul numelui de român.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …