Nunta ţărănească, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Nunta ţărănească, de Vasile Alecsandri, este un vodevil.

Revenit în ţară după moartea Elenei Negri, la începutul verii 1847, Alecsandri îşi află alinarea durerii în dragostea şi compasiunea pe care i-o arată prietenii săi Costache Negruzzi, Alecu Russo, Matei Millo şi Alexandru Cantacuzino. Preocupările şi activitatea acestora pe plan politic şi cultural nu-i erau străine, astfel încât participarea scriitorului la pregătirea mişcării revoluţionare ce va izbucni în anul următor era de aşteptat. El nu va rămâne deoparte nici atunci când îi va vedea pe toţi sprijinind cu avânt patriotic activitatea teatrului din Iaşi, care simţea acut lipsa de piese naţionale.

Prima lui contribuţie după întoarcerea în ţară este O nuntă ţărănească - tablou naţional într-un act, pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, a cărui premieră are loc la 3 februarie 1848, în cadrul unuia dintre cele trei spectacole de binefacere pe care trupa de la Iaşi le dădea în folosul săracilor. Piesa lui Alecsandri este jucată de „persoane din societate”: „Doamnele erau frumoase în costume de ţărănci, Millo, actorul, era aşa de caraghios în rolul unui profesor grec, hora, reprezentată pentru prima dată pe scenă, arăta aşa de graţioasă, încât piesa a reuşit mai presus de toate speranţele mele” - relata autorul împrejurările în scrisoarea citată adresată lui Jean Honore Ubicini (conferă Scrisori. Înseninări).

Noutatea şi îndrăzneala acestei creaţii dramatice constau în prezentarea pe scenă a ţăranilor - e drept, într-un mod idilic - cu intenţia de a atrage atenţia claselor de sus asupra maselor populare, de a le face să se simtă solidare cu ele în pragul revoluţiei ce se pregătea (conferă G.C. Nicolescu). Charles Drouhet identifică în piesă elemente din comedia în 3 acte în versuri, datând din 1768, a lui Favart, intitulată Les Moisson-neurs.

Vasile Alecsandri

O nuntă ţărănească a plăcut foarte mult publicului, iar la 9 martie 1848 se juca din nou, de data aceasta „pe un vulcan”, cum avea să se exprime Alecsandri, căci „în culise clocotea o revoluţie” (care şi izbucneşte la Iaşi peste trei săptămâni, la 28 martie, fiind însă imediat înăbuşită).

A fost publicată pentru prima dată abia peste 3 ani, pentru că, după cum se ştie, participanţii la mişcarea eşuată au fost nevoiţi să ia calea exilului. Printre ei se afla şi Alecsandri, care va petrece doi ani de exil la Paris. Piesa va vedea, aşadar, lumina tiparului în 1850, în broşură, la Tipografia „Buciumului român” din Iaşi (seria „Teatrului românesc”, nr. 1).

Editorul Teodor Codrescu informa pe cititori că fusese reprezentată în folosul săracilor, în 3 februarie 1848, de câteva persoane din societatea ieşeană. În acelaşi an, piesa se publica şi în foiletonul „Zimbrului”, nr. 26-30, septembrie-octombrie 1850. În nr. 35-38 din 3-14 mai 1852, „Gazeta Transilvaniei” reproducea şi ea Nunta ţărănească, după foiletonul „Zimbrului”.

Piesa figurează, de asemenea, în volumul Teatru românesc. Repertoriul dramatic, I, 1852. Fragmente vor apărea şi în volumele: Potpuri literar, 1854 (scena III) şi Vioara teatrului românesc, 1857 (cupletele: Mândre prepeliţe, Ce necaz pe mine, S-a dus vremea cea frumoasă, Atunci varga pe spinare, Ai se chinta). Figurând în lista repertoriului său dramatic pe care dorea să-l tipărească în volum încă din 1865 (conferă scris, din 30 octombrie 1865 către Pantazi Ghica - în Vasile Alecsandri, Corespondenţă), Alecsandri include Nunta ţărănească în volumul II al ediţiei de Opere complete, 1875.

În manuscrisul Bibliotecii Academiei Române nr. 3.504 (manuscrisul Matei Millo), pe fila 18v se află modelul sau o versiune scenică a cupletului Atunci varga pe spinare: „Studentu / Bată-l focu grec / Cum mă năcăjeşte / toată ziua mare / ca să mă înveţe / Grecu păsăreşte / tipto, tiptis, tipti.”

Manuscrisul nr. 3.504 este datat la sfârşit: 1848, mai 21.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …