Noi orientări în politica externă a României după 1989

Prăbuşirea sistemului comunist în 1989-1990, destrămarea URSS şi dispariţia sferei ei de influenţă au pus capăt sistemului bipolar dominat de URSS şi Statele Unite, două superputeri militare şi, în acelaşi timp, două rivale pe plan ideologic. Rolul de mare putere îl joacă acum Statele Unite, care se implică activ alături de ONU. În rezolvarea marilor crize politico-diplomatice.

După revoluţia din decembrie 1989, România se află în căutarea unui drum propriu de dezvoltare şi în planul relaţiilor internaţionale. Cadrul geopolitic din sud-estul Europei s-a schimbat radical. În sud-vest, federaţia iugoslavă s-a destrămat şi a cunoscut un război sângeros. La nord şi la răsărit, pe ruinele URSS au apărut Ucraina şi Republica Moldova. Apariţia unui nou stat în care se vorbeşte limba română a fost salutată de cercurile politice din Bucureşti şi recunoscută la 27 august 1991. România susţine pe plan internaţional Republica Moldova şi întreţine cu aceasta relaţii privilegiate.

Aspirând la un nou loc în concertul european de forţe, România a susţinut cu tărie după 1989 apartenenţa sa la comunitatea ţărilor europene. În februarie 1993, România a semnat un acord de asociere la Comunitatea Europeană. Aceasta a deschis la Bucureşti o reprezentanţă permanentă. Primul pas necesar integrării în structurile europene a fost acceptarea României în 1993 ca membru al Consiliului Europei.

Exprimând dorinţa sinceră a unei orientări noi în politica sa externă, în 1993 România şi-a manifestat interesul pentru a deveni membru deplin al Alianţei nord-atlantice. În anii 1997 (Madrid) şi 1999 (Washington) a reuşit să fie nominalizată ca un potenţial membru începând cu valul al doilea, după acceptarea Poloniei, Cehiei şi Ungariei. Ca o dovadă a ataşamentului la valorile lumii democratice, România a fost primul stat care a aderat la Parteneriatul pentru Pace.

În vara anului 1999, în urma reuniunii de la Helsinki, România a fost invitată să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană. În vederea creării unui climat de securitate şi cooperare în Europa, România s-a pronunţat pentru acorduri bilaterale care să reglementeze problemele legate de statutul minorităţilor şi respectarea integrităţii teritoriale. Astfel, au fost încheiate tratate de bază cu Ucraina, Ungaria, Bulgaria şi Moldova. Se află în curs de desfăşurare negocierile pentru semnarea tratatului cu Rusia.

În pragul mileniului trei, încercarea României de a se apropia de Europa Occidentală se află în plină desfăşurare şi ea va decide soarta unei ţări aşezate între o Rusie din ce în ce mai imprevizibilă şi Occidentul care este foarte prudent.

Check Also

Instituţiile şi drepturile cetăţeneşti în România

Justiţia şi apărarea drepturilor cetăţeneşti Una din caracteristicile de bază ale unui sistem democratic este …

Cristalizarea relaţiilor feudale pe teritoriul României în prima jumătate a secolului al XIII-lea

Învingând piedicile dinlăuntru şi dinafară, societatea românească se dezvoltă lent, dar neîncetat, atât din punct …

Monarhia, centru de putere în România

Ferdinand I – un monarh constituţional În perioada interbelică, la fel ca în timpul lui …

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …

Minorităţile naţionale în România secolului XX

După constituirea României Mari, pe teritoriul ei alături de populaţia românească majoritară, trăia o mai …