Nicolae Dunăreanu

Nicolae Dunăreanu (pseudonimul literar al lui Nicolae Ionescu) (29 august 1881, Galaţi - 17 octombrie 1973, Bucureşti) - prozator şi traducător. Pavel Perju, zis Dunăreanu, mecanic-şef în Marina Militară, de loc din judeţul Tutova, şi Emilia (născută Zender), de asemenea fiica unui mecanic de marină, sunt părinţii lui Dunăreanu. Urmează şcoala primară şi câteva clase de gimnaziu în oraşul natal, transferându-se apoi la Iaşi, unde va fi coleg de clasă cu Nicolae N. Beldiceanu, de care îl va lega o durabilă prietenie. Prin intermediul acestuia îl cunoaşte pe Mihail Sadoveanu.

Lipsa de mijloace materiale îl obligă să se retragă de la liceu. Pleacă la Bucureşti, prin 1900 locuieşte, pentru un timp, împreună cu Sadoveanu, începe să lucreze şi îşi va completa studiile liceale în particular. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din capitală şi, în 1903, trece examenul de licenţă. Concomitent, urmează cursurile unei şcoli „de tir şi gimnastică” şi pe cele ale Seminarului Pedagogic Universitar din Iaşi, devenind profesor de gimnastică. Profesor suplinitor mai întâi la gimnaziul din Huşi, Dunăreanu se mută la Dorohoi, apoi la Alexandria. Dar nu pierde contactul cu cercurile literare din Bucureşti, dând fuga, de câte ori avea prilejul, pentru se întâlni cu Mihail Sadoveanu, Alexandru Antemireanu, Ioan Adam, Ion Costin etc.

În 1909, funcţiona ca magistrat stagiar la Drânceni, însă va renunţa la o carieră spre care nu îl atrăgea nimic. O vreme s-a îmbarcat, potrivit propriilor mărturisiri, pe o navă comercială. Subjugat însă de farmecul Dunării şi, mai ales, de al Deltei, obţine un post de profesor la Tulcea, unde va locui, cu intermitenţe, până după primul război mondial. Tot aici, îl cunoaşte pe scriitorul rus V.G. Korolenko. Va fi rănit grav în timpul luptelor de la Mărăşeşti.

Din 1920, este pentru o perioadă de timp şeful serviciului activităţii extra-şcolare din Directoratul Instrucţiunii Publice al Basarabiei, după care se va stabili la Bucureşti. Cât a stat la Chişinău, a scos, împreună cu Liviu Marian, gazeta „Renaşterea Moldovei” (1920-1921) şi a fost redactor la „Soarele” (1921-1922). Tot cu Liviu Marian alcătuieşte crestomaţia Prozatorii noştri (I-II, 1921), tradusă concomitent şi în ruseşte.

Debutase, pe cât se pare, cu versuri în „Galaţii” lui Timoleon Nebunelli, înainte de 1900. Frecventând mediile artistice şi cafenelele bucureştene, Dunăreanu începe să colaboreze, cum făceau şi partenerii săi de discuţii, la gazetele şi revistele epocii. Proza lui, oarecum neobişnuită, este influenţată, probabil, de lecturi din opera unor scriitori ruşi citiţi, atunci, nu numai de el (Lev Tolstoi, V.G. Korolenko, Maxim Gorki), de asemenea de scrierile lui Victor Crăsescu sau Jean Bart (era comandantul tatălui său), la care, cu siguranţă, se adaugă înrâurirea, mereu vizibilă în alegerea temelor şi într-o anume atmosferă a naraţiunii, a literaturii lui Mihail Sadoveanu.

Schiţe, povestiri şi nuvele, dar şi versuri de factură sămănătoristă îi sunt tipărite în „Adevărul”, „Arta” (Iaşi), „Ancora” (Galaţi), „Sămănătorul”, „Făt-Frumos” (Bârlad), „Dobrogea jună”, „Convorbiri critice”, „Foaia ilustrată” (Budapesta), „Ramuri”, „Ecoul Tulcei”, „Minerva literară ilustrată”, „Lupta” (Tulcea), „Flacăra”, „Bucovina” (Cernăuţi), „Sburătorul”, „Şcoala Basarabiei” (Chişinău), „Universul literar şi artistic”, „Pagini basarabene”, „Curentul”, „Gazeta literară”, „Viaţa românească” şi încă multe din Arad, Blaj, Botoşani, Chişinău, Craiova şi Dorohoi.

Prima carte, Chinuiţii. Nuvele şi schiţe din viaţa de port, îi apare în 1907. Urmează Răsplata (1908), Nuvele şi schiţe (1909) şi altele, până la izbucnirea războiului. După 1920, absorbit poate de preocupările profesionale, scrie şi publică tot mai rar. Vremuri cernite (1920) însumează însemnări de călătorie şi impresii din Basarabia, iar în Nădejdi spulberate (1928) face o selecţie din nuvele şi amintiri mai vechi. A tradus, între 1908 şi 1928, din proza lui N.V. Gogol, A.P. Cehov şi V.G. Korolenko. La Bucureşti şi Craiova, teatrele naţionale au pus în scenă traducerile lui din Revizorul (1909) de N.V. Gogol, Cererea în căsătorie (1909) şi Aniversarea (1912) de A.P. Cehov.

Proza lui Dunăreanu este circumscrisă unui spaţiu bine determinat din punct de vedere geografic şi uman, acela al Dunării de Jos şi, în primul rând, al Deltei. În întâii ani ai secolului al XX-lea era un teritoriu pitoresc, chiar exotic, încă necunoscut, presărat de locuri pustii, canale, ghioluri, insule şi păduri, în care oamenii pătrundeau cu dificultate. Scriitorul l-a străbătut singur sau împreună cu prietenii de vânătoare - Mihail Sadoveanu, Alexandru Cazaban etc., intrând în contact direct cu oameni şi cu stări de lucru insolite. Viziunea lui este una realistă, directă, irigată de înţelegere, de simpatie, de o percepţie a frământărilor sufleteşti doar aparent lipsită de adâncime.

Unii dintre eroii nuvelelor din cărţi precum Chinuiţii sau Răsplata, un Ion Picioroagă, nefericitul adolescent Lavrentie sau hamalul Vulpe, sunt „oameni sărmani”, cu „nădejdile spulberate”, împovăraţi de destin, condamnaţi să fie înfrânţi. Indiferenţa celor din jur, relaţiile sociale văduvite de compasiune, de comunicare sau, în cazul cuplului Vania - Duniaşa (din nuvela Vania), povara prejudecăţilor religioase se dovedesc necruţătoare. Alţii, însinguraţi, aflaţi în pragul revoltei sau bântuiţi de violenţă, trăind în situaţii de cele mai multe ori fără ieşire, încearcă să se opună, dar obstacolele ridicate de cei din jurul lor ori de un mediu natural vrăjmaş - viclenia apelor Dunării, furtunile şi forţa copleşitoare a mării - sunt de netrecut. Toate acestea sunt relatate cu un remarcabil simţ al proporţiilor şi al culorii, uneori însă cu o zgârcenie a mijloacelor cam apăsată, într-un ritm al povestirii aproape întotdeauna supravegheat.

Prin nuvela Cantonul lui Macrea, Dunăreanu obţine o adevărată performanţă de construcţie tensionată şi de suspans. Descrierea canalelor tainice, a locurilor întunecate, ceţoase, a stufărişurilor nesfârşite, bântuite de sălbăticiuni, fără a prisosi, intervine de câte ori evoluţia textului o pretinde, sprijinită de amănuntul relevant. Iar modul de a vorbi al personajelor, dialogurile spontane, rezumându-se la esenţial, contribuie eficient la refacerea unei atmosfere cu totul particulare. Nu-i mai puţin adevărat că o discretă, dar prezentă uniformitate planează peste naraţiuni, provenită, poate, din sfera prea restrânsă a datelor de viaţă, a evenimentelor sau chiar a elementelor de peisaj selectate. De aici, şi o monotonie a procedeelor stilistice, o impresie de repetare, de autoritare care, fără îndoială, există, dar nu domină o literatură ce nu pare datată, nu se refuză lecturii.

Opera literară

  • Chinuiţii. Nuvele şi schiţe din viaţa de port, Bucureşti, 1907;
  • Răsplata, Bucureşti, 1908;
  • Nuvele şi schiţe, Bucureşti, 1909;
  • Din negura vieţii, Bucureşti, 1912;
  • Din împărăţia stufului, Bucureşti, 1914;
  • Vremuri cernite. Călătorind prin Basarabia, Chişinău, 1920;
  • Nădejdi spulberate, Chişinău, 1928;
  • Nuvele şi schiţe, Bucureşti, 1952;
  • Oameni şi fapte, prefaţă de Demostene Botez, Bucureşti, 1961;
  • Frumoasa Paulină, Bucureşti, 1972.

Antologii

  • Prozatorii noştri, I-II, Chişinău, 1921 (în colaborare cu Liviu Marian).

Traduceri

  • A.P. Cehov, Nuvele alese, Bucureşti, 1908; Nuvele, Bucureşti, 1910 (în colaborare cu A. Morozov);
  • N.V. Gogol, Poveste. Pentru ce s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nichifbrovici, Bucureşti, 1909; Revizorul, Bucureşti, 1909;
  • V.G. Korolenko, Visul lui Macar, Bucureşti, 1912.

Check Also

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …

Anghel Dumbrăveanu

Anghel Dumbrăveanu (21 noiembrie 1933, Dobroteasa, judeţul Olt) – poet, prozator şi traducător. Este fiul …