Monumentele arhitectonice din oraşele greco-romane din Dobrogea

Ruinele monumentale descoperite în oraşele pontice dovedesc, pe de altă parte, că şi în aceste vechi centre greceşti s-au ridicat în epoca romana numeroase edificii, cel mai adesea de caracter public, care reflectă situaţia lor economică mult mai prosperă în cursul secolelor I-III d.Hr. În ciuda faptului că monumentele din această vreme au fost în parte sau chiar în întregime înlocuite de alte monumente din epoca romană târzie, ne putem totuşi da seama prin studiul numeroaselor fragmente arhitectonice descoperite în săpături, atât de proporţiile edificiilor, cât şi de grija deosebită cu care ele au fost executate.

Astfel, la Histria au fost utilizate ca material de construcţie în zidul cel mare al cetăţii nu mai puţin de şapte arhitrave de mari proporţii, lucrate în marmură sau în calcar, purtând dedicaţii către împăraţii romani din secolul II d.Hr. Numeroase alte fragmente arhitectonice dovedesc o bogată activitate constructivă în cursul secolelor I-III. Planul, ca şi sistemul de construcţie al unora din aceste edificii, trădează fie vechile tradiţii elenistice, fie noile tradiţii romane.

Numeroase căpiţele, în special corintice, lucrate din marmură albă din insulele egeice, îngăduie de asemenea să ne dăm seama de renaşterea artei constructive la Histria, care se împodobeşte în această vreme cu clădiri ce pot fi comparate cu cele din alte oraşe provinciale ale imperiului. Trebuie amintite în acest sens câteva bănci de teatru, foarte frumos lucrate, ornate fie cu un picior de leu, fie cu un vrej de plantă, precum şi unele fragmente arhitectonice, decorate potrivit gustului secolului II d.Hr. cu bucranii şi ghirlande de flori.

Săpăturile efectuate la Callatis au făcut dovada că şi acest centru pontic a cunoscut din punct de vedere artistic o nouă înflorire în epoca romană. În afară de numeroase fragmente arhitectonice, în special căpiţele corintice de marmură, demne de relevat sunt şi zidurile oraşului, refăcute cu multă grijă la începutul secolului III d.Hr.

Descoperirile făcute la Tomis arată însă că, în epoca romană, în acest oraş s-au ridicat cele mai însemnate monumente publice şi private, remarcabile atât prin proporţiile, cât şi prin fineţea execuţiei lor. Trebuie amintite în acest sens câteva fragmente din arhitrava unui templu, a cărui dedicaţie indică numele guvernatorului roman Q. Pompeius Falco din anul 116 d.Hr. O altă clădire de mari proporţii, probabil tot un templu, a fost ridicată pe la 162 d.Hr., în vremea guvernatorului M. Servilius Fabianus, aşa cum reiese din inscripţia scrisă cu splendide litere greceşti pe un bloc de arhitravă.

În sfârşit, tot la Constanţa, s-au descoperit câţiva pilaştri de marmură, înalţi de aproape 5 m, decoraţi cu un vrej de frunze de acant, care făceau parte dintr-un mare edificiu din secolul II d.Hr. Din cercetările arheologice reiese că şi locuinţele particulare erau frumos împodobite, atât din punctul de vedere al construcţiei, cât şi din acela al operelor de artă minoră (mozaicuri, statuete de bronz, figurine de teracotă etc.), care s-au descoperit în interiorul lor.

Lucrări de caracter public, mai ales cele privitoare la aprovizionarea cu apă, s-au făcut pe scară largă în epoca romană în toată Dobrogea. Cu ajutorul săpăturilor arheologice s-au putut studia până acum apeductul de la Tropaeum Traiani şi mai ales cele de la Histria. Vechea colonie milesiană şi-a putut organiza în epoca romană aprovizionarea cu apă de băut în condiţii ce nu se putuseră realiza până atunci.

În afară de un apeduct mai mic, construit din tuburi de terracotta, prin care se aducea apa din izvoarele vecine, alte două apeducte, construite fie din tuburi de piatră, fie chiar zidite ca un canal subteran, asigurau atât oraşul, cât şi aşezările rurale din apropiere, cu apă adusă de la circa 25 km. Avem de-a face cu o lucrare de mari proporţii, care denotă atât folosirea tehnicii romane, cât şi liniştea politică, fără de care o asemenea lucrare edilitară nu ar fi fost nici posibilă, nici eficace.

Caracteristice pentru epoca romană în Dobrogea sunt de asemenea instalaţiile de băi (thermae), dintre care cele mai bine studiate sunt cele de la Histria. Clădit la începutul secolului III, edificiul acestor băi se împarte în două părţi: cea dinspre nord cuprinde sălile de acces şi de distracţie ale publicului, cea dinspre sud camerele cu funcţiune termală propriu-zisă: o sală pentru haine (apodyterium), sala de aer cald (tepidarium), sala de apă caldă (caldarium) şi de apă rece (frigidarium). Un cuptor (praefurnium) încălzea aerul, ce pătrundea pe sub podeaua camerelor de aer cald prin tuburi speciale.

Instalarea unor băi publice era atât de caracteristică felului de viaţă roman, încât chiar şi în unele sate dobrogene este pomenită ridicarea unui edificiu cu acest scop. Astfel, locuitorii din satul Petra (azi Camena), mai la nord de Histria, şi-au refăcut, în secolul III, baia din satul lor „pentru sănătatea trupului” (cama salutis corporis sui).

Check Also

Întemeierea coloniilor greceşti din Dobrogea

Cu privire la întemeierea primelor trei colonii greceşti din Dobrogea – într-o epocă mai târzie …

Dobrogea în timpul stăpânirii romane

Prin poziţia sa geografică şi strategică, Dobrogea romană constituie un adevărat bastion, a cărui importanţă …

Distribuţia proprietăţii în Dobrogea romană

Aşa cum s-a amintit mai sus, în satele din Dobrogea romană au apărut un mare …

Noi oraşe romane în Dobrogea

Urmele arheologice şi epigrafice descoperite în cele mai multe dintre aceste localităţi dovedesc ca, pe …

Dobrogea în perioada prăbuşirii stăpânirii romano-bizantine (602-679)

Evenimentele din anul 602 însemnau pierderea provinciilor nordice ale imperiului, care au fost luate în …