Monumente de artă din Dacia romană

La Sarmizegetusa, Apulum, Drobeta şi Romula s-au descoperit urmele unor monumentale băi publice (thermae), care prin mărimea şi împodobirea lor cu ornamente de marmură, mozaicuri şi picturi, rivalizau cu construcţiile similare din marile oraşe ale imperiului. Ele conţin încăperi destinate unei băi complete, cu aer cald, abur, apă caldă sau rece şi palestre pentru exerciţii gimnastice.

Pentru spectacole sângeroase au funcţionat în oraşele de seamă amfiteatre, dintre care cel mai mare şi binecunoscut a fost cel din capitala provinciei, cu o capacitate de cinci mii de spectatori. În afară de ruinele acestuia existente la Sarmizegetusa, o inscripţie menţionează un amfiteatru la Porolissum unde el a şi fost identificat arheologic în vara anului 1959. Luptele de amfiteatru se dădeau periodic, de către cei bogaţi, cu gladiatori adesea improvizaţi dintre sclavi şi prizonieri de război. Ca lucrări edilitare avem reţele de apeducte subterane construite cu tuburi de argilă, ce aduceau apă potabilă de la distanţe de câţiva kilometri (Romula, Sarmizegetusa şi Apulum etc.).

Singurul for săpat parţial în Dacia, cel de la Sarmizegetusa, se remarcă prin portice, statui, coloane şi clădiri monumentale ce-l încadrau, unele cu destinaţie de oficii administrative şi prăvălii. El pare a imita un for al lui Traian din Roma. Un loc de seamă în grupul construcţiilor publice îl deţineau numeroasele temple ridicate zeilor veneraţi în Dacia. Pentru multe oraşe existenţa acestora se reduce la indicaţii epigrafice.

Totuşi, cercetările arheologice de la Sarmizegetusa au determinat aci urmele a peste zece temple dedicate unor zei ca Mithras, Diana, Malagbel, Nemesis, Aesculap şi Hygia, Iuppiter Dolichenus, Dea Caelestis şi alţii. Sanctuarele închinate zeilor romani păstrează planul obişnuit al acestor temple, pe când zeii din Orient se bucură de lăcaşuri de cult, de o formă diferită, impusă de caracteristicele desfăşurării ceremoniilor (Mithras, Iuppiter Dolichenus etc.).

Din inscripţii putem vedea că aceste temple, precum şi alte construcţii publice, se fac adesea prin contribuţie bănească, frecvent impusă păturii îmbogăţite din provincie. De-a lungul căilor principale ce ies din oraşe se întâlnesc multe ruine de mausolee, adesea acoperite cu o movilă de pământ şi în care se înmormântau cei înstăriţi (Sarmizegetusa, Romula, Potaissa etc.).

În afara ariei de apărare a oraşelor, şi mai departe la ţară, singurele construcţii civile mai impunătoare sunt unele ferme (villae rusticae), folosite de elementele sclavagiste bogate, pentru exploatarea bogăţiilor agricole. Arhitectura acestor villae izbeşte prin confortul urban şi grija depusă de proprietari în a se înconjura cu ziduri, ceea ce dovedeşte nesiguranţa în caise trăiau în mijlocul populaţiei indigene exploatate (Hobiţa, lângă Sarmizegetusa).

În domeniul artei este necesar a se delimita ceea ce constituie opere de import şi ceea ce reprezintă o producţie locală. În producţia artistică, provincia noastră se remarcă prin multiplele şi variatele influenţe exercitate din lumea occidentală, din cea orientală, dar mai ales din cercul provinciilor limitrofe Daciei. Arta provincială din Dacia este dominată în primul rând de stilurile caracteristice provinciilor occidentale ale imperiului. Această amprentă poate fi urmărită mai ales în categoria monumentelor sculpturale, religioase, funerare sau votive, executate de către pietrarii locali.

Nu lipsesc însă nici influenţele din sudul Dunării, din cele două Moesii, din Tracia, Grecia sau Asia Mică. Ele sunt mai puternice în arhitectură şi în arta funerară şi vin în Dacia fie din Orient, prin colonişti şi soldaţi, fie prin intermediul ţinuturilor din sudul Dunării. Meşterii dispuneau de albume ce arată motive împrumutate din Italia, Noricum, Pannonia, Moesia şi Tracia. Pentru Dacia Superioară, stela funerară în formă de medalion ce închide portretul defuncţilor, constituie un monument caracteristic, împrumutat de la pietrarii din Noricum şi Pannonia.

În afară de albume, sculptorii din Dacia mai foloseau ca modele de inspiraţie, monedele şi basoreliefurile de dimensiuni mici, venite prin import. Modeştii pietrari din Dacia execută figuri destul de grosolane, dar au câteodată drept creaţie originală, introducerea unor particularităţi locale, în ceea ce priveşte îmbrăcămintea sau aspectul fizic al autohtonilor. La Căşei, Apulum şi Lipova s-au descoperit pietre de mormânt pe ale căror sculpturi costumele defuncţilor sunt înfăţişate piese de îmbrăcăminte folosite de localnici.

Aportul artistic al Moesiei în arta provincială din Dacia a fost puternic, mai cu seamă în regiunile sudice ale ei. Sarcofagiile de piatră din Oltenia, cu capacul în formă de acoperiş de templu, decorate cu capul meduzei, acrotere şi alte elemente funerare, vin direct din carierele Moesiei sau sunt imitate. În restul Daciei însă, ele sunt confecţionate de meşteri locali. Scena banchetului funebru de pe pietrele de mormânt, tăbliţele votive ale cavalerilor danubieni şi altele, se inspiră după modele din sudul Dunării.

Arta mozaicului ne este cunoscută prin câteva descoperiri făcute la Sarmizegetusa şi Apulum. Două dintre mozaicurile găsite în capitala Daciei înfăţişau scene din ciclul troian, ca „Judecata lui Paris” şi „Priam îngenunchiat în faţa lui Achile”, pentru a obţine trupul neînsufleţit al lui Hector. Se pare că aceşti meşteri mozaicari foloseau modele aduse din Orient. Plastica în lut deţinea un loc important în arta locală.

În general, se toarnă în lut mici figurine de zei sau ornamente, copiate cu ajutorul tiparelor, după prototipuri din metal aduse prin import. Se remarcă totuşi şi unele încercări de a se realiza portrete locale, cum sunt două măşti din teracotă descoperite la Jidava şi Orlea sau statuetele cu un personaj şezând pe tron, alături de o divinitate feminină, existente în muzeele de la Alba Iulia şi Cluj.

Din os şi corn meşterii locali sculptau cu frumoase crestături, condeie de scris pe tăbliţe cerate, ace mari pentru păr şi linguriţe folosite în medicină sau practici religioase. Unele pietre gravate săpate la Romula în jaspis şi onyx, prin fineţea execuţiei depăşesc simpla îndeletnicire meşteşugărească. Gravorii găsesc teme pe monede şi în mica sculptură, dar adesea ei realizează portrete locale sau figuri de zei agrari, cu atributele specifice, însă în atitudini diferite, îndepărtate de canoanele obişnuite ale reprezentării clasice.

Check Also

Năvălirea ungurilor în Dacia

Starea ţărilor de peste munţi la venirea ungurilor. Români sub voievozii bulgari De la stingerea …

Întinderea şi organizarea administrativă a Daciei

La sfârşitul celui de-al doilea război dacic întreg teritoriul care formase regatul lui Decebal era …

Coloniştii romani în Dacia

Colonizarea Daciei pe timpul lui Traian a avut un caracter oficial şi ea s-a realizat …

Monumentele arhitectonice din oraşele greco-romane din Dobrogea

Ruinele monumentale descoperite în oraşele pontice dovedesc, pe de altă parte, că şi în aceste …

Romanizarea Daciei

Indiferent de originea atât de pestriţă a coloniştilor din Dacia, ei sunt cu toţii purtătorii …