Mihai Duţescu

Mihai Duţescu (10 februarie 1941, Sibiu) - poet şi prozator. Este fiul Ioanei şi al lui Dumitru Duţescu.

A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova (1953-1957) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1958-1963). A lucrat ca secretar de redacţie la revista „Ramuri” (din 1965), ca director la Teatrul Naţional din Craiova, apoi ca inspector la Inspectoratul de Cultură Dolj. Debutează în 1962, în „Luceafărul”, cu poezie. Este autorul mai multor volume de versuri, proză, teatru.

În volumul Noaptea nunţii (1969), cultivă o expresie primară, vie, proaspătă, corespunzătoare unei stări ce se vrea a trăirii unice, nerepetabile. În Scrisori de dragoste (1971), imaginile devin suprarealiste, voit groteşti, sugerând un nonconformism estetic, prezent în multe poeme.

În schimb, în Dulcea pierdere (1974), poetul încearcă versul clasic; aici, poezia erotică primează, tinzând să antreneze tot universul în drama sa. Imnuri orfice (1975) cuprinde poezie patriotică, evocând cu ardoare emfatică şi prolixă valori, mituri, simboluri etnice româneşti.

Cu timpul, tema erotică devine centrală în poezia şi proza lui Duţescu, dovadă şi titlurile unor volume de versuri printre care şi Darul de a iubi (1978) sau ale unor romane precum Această iubire (1979) şi Viaţă personală (1981).

O carte de versuri de dragoste este şi Frumoasele doamne din provincie (1998). Erosul e privit uneori ca destin implacabil, amintind de personajele tragediei antice („Suntem zidiţi de vii / în iubire”), alteori ca un centru al universului, precum în concepţia platonică sau în „poezia metafizică” engleză din Renaştere.

Opera literară

  • Noaptea nunţii, Bucureşti, 1969;
  • Colivia de canari, Craiova, 1970;
  • Scrisori de dragoste, Bucureşti, 1971;
  • Dulcea pierdere, Bucureşti, 1974;
  • Imnuri orfice, Bucureşti, 1975;
  • Pavăză de crini, Bucureşti, 1976;
  • Darul de a iubi, Bucureşti, 1978;
  • Această iubire, Bucureşti, 1979;
  • Veneţia, Bucureşti, 1980;
  • Viaţă personală, Craiova, 1981;
  • Să nu uiţi, să nu mori, Craiova, 1982;
  • Izgonirea neguţătorilor, Bucureşti, 1983;
  • Muzeul de ceară, Bucureşti, 1983;
  • Autoportret, Craiova, 1985;
  • Un om, într-o zi, Craiova, 1987;
  • Zborul săgeţii, Bucureşti, 1988;
  • Patrie comunistă, Craiova, 1989;
  • Frumoasele doamne din provincie, Craiova, 1998;
  • Spiritualitatea elenă în Oltenia (în colaborare cu Toma Rădulescu şi Florin Pârşcoveanu), Craiova, 2002;
  • Premiul Nobel, Craiova, 2003.

Check Also

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …

Anghel Dumbrăveanu

Anghel Dumbrăveanu (21 noiembrie 1933, Dobroteasa, judeţul Olt) – poet, prozator şi traducător. Este fiul …