Mesajul basmului

Odată desprins din mitologie şi constituit ca gen literar, basmul dobândeşte o serie de atribute esenţiale, finalitate etică (triumful integral al binelui asupra răului), în funcţie de care tot materialul capătă o anumită structură; apar personajele opuse, iar tema este constituită din obstacole pe care eroul le înlătură cu sau fără ajutor; deplasarea temporală şi spaţială se face pe baza unor elemente ale realităţii reorganizate în funcţie de scopul final; nu apar localizări în timp şi spaţiu, timpul material este abolit; existând o simbolistică a cifrelor.

În prefaţa de la ediţia a IV-a a Poveştilor (1695), Charles Perrault arată că basmul este făcut pentru a ilustra lupta dintre bine şi rău şi a educa prin victoria binelui asupra răului. El le reproşează povestitorilor din antichitate faptul că multe dintre ele au fost scrise cu simplul scop de a plăcea, fără a ţine seama de bunele moravuri pe care le neglijau foarte mult. Însă, pretutindeni în basme, virtutea este răsplătită, iar viciul, pedepsit.

Basm

Lupta împotriva răului apare ca o luptă a luminii împotriva întunericului, în sens figurat şi chiar propriu, dacă suntem de acord cu teoria expusă de Charles Plosic în Supranaturalul în basmele populare.

Deci, mesajul fundamental al basmului este victoria binelui asupra răului: „petrecerile şi chefurile ţinură trei săptămâni, după legea domnilor ş-a-mpăraţilor. În mijlocul veseliei, mireasa şi fratele ei se rugară de iertarea roabei viclene, că destulă pedeapsă era pentru ea să-şi vază iţele rupte şi să stea la-nchisoare: dar împăratul răspunse c-o nelegiuire nu se cade să rămână nepilduită şi porunci s-o lege de patru cai ne-nvăţaţi, cu câte-un sac de nuci pe fiecare. Când li se dete drumul, ăi patru cai o sfâşiară şi fugiră-n patru colţuri de lume: unde pica nuca pica şi bucăţica!” (Cerbuleţul).

Pedeapsa roabei necinstite, rele, ambiţioase şi crude este pe măsura faptelor sale. Aşezarea într-o puternică antiteză a valorilor binelui şi răului oferă modele de ţinută morală, contribuind la crearea unei atmosfere pline de optimism.

Sublinierea valorilor etern umane conferă basmului deosebite valenţe educative. Uneori, victoria finală aparţine răului, ca în Scufiţa roşie de Charles Perrault, dintr-o intenţie vădită de a se avertiza mai convingător asupra forţei răului.