Mass-media în România după 1989

În 1989, programul televiziunii române era doar de trei ore pe zi. Majoritatea emisiunilor aveau ca subiect „împlinirile” epocii Ceauşescu, pe care însă nimeni nu le mai putea crede. Românii apelau la surse de informaţie alternative: televiziunile iugoslavă, bulgară şi moldovenească sau postul de radio „Europa liberă”, care avea o audienţă considerabilă, fiindcă emitea ştiri corecte din ţară şi din „lumea liberă”. În România, presa era total controlată de stat. Cel mai mare editor era chiar PCR, proprietarul ziarului „Scânteia”, care avea un tiraj de aproximativ un milion de exemplare.

În ziua de 22 decembrie 1989, sediul televiziunii a devenit locul cu cea mai mare miză din România, unde ajungeau toate informaţiile şi de unde se părea că este condusă întreaga ţară. Din acel moment, Televiziunea Română s-a numit „Liberă”, dorind să precizeze astfel că era o instituţie care respectă şi se bucură de libertatea presei. Exemplul a fost urmat curând şi de fostele ziare comuniste: „Scânteia tineretului” a devenit „Tineretul liber”, „Informaţia Bucureştiului” şi-a schimbat numele în „Libertatea”. „Casa Scânteii”, sediul presei centrale din România, a devenit „Casa Presei Libere”.

În 1990, presa scrisă a cunoscut o evoluţie spectaculoasă, ieşind de sub tutela cenzurii şi a partidului unic. În afara cotidianelor de informaţie, „Adevărul” şi „România liberă”, au apărut primele publicaţii particulare de analiză şi opinie, „22”, „Expres”, „Zig-zag”. Stilul jurnalisticii româneşti s-a modificat substanţial în 1992, când „Evenimentul zilei”, care a atins în scurt timp un tiraj de 600.000 de exemplare, a ales să publice, pe lângă ştiri politice, economice, sociale, informaţii de senzaţie despre lumea interlopă, infractori, vedete etc. În paralel cu presa independentă s-a remarcat presa de partid: „Dreptatea”, aparţinând PNŢ-CD, „Azi”, proprietatea FSN Din 1995, răspunzând cererilor pieţei, oferta s-a îmbogăţit: au apărut magazinele de divertisment, bogat ilustrate, cu subiecte care merg de la viaţa ştiinţifică la viaţa mondenă.

Televiziunea rămâne însă mijlocul de informare cu cea mai mare audienţă şi credibilitate. Dacă în primii ani TVR deţinea autoritar monopolul audienţei, treptat au apărut posturile comerciale concurente: SOTI, Antena 1, Tele 7abc, ProTV, care au câştigat un important număr de telespectatori cu programele lor de calitate şi emisiunile de ştiri.

Mijloacele de informare în masă au un rol însemnat în comunicarea politică, influenţând sau manipulând comportamentul electoratului. De aceea, partidele politice au ales în timpul campaniilor electorale presa scrisă, dar mai ales televiziunea, pentru a-şi face cunoscute programele politice şi candidaţii. Presa, parte din mass-media, tinde să devină şi în România „a patra putere în stat”, datorită funcţiei sale de informare a cetăţenilor şi capacităţii sale de a determina atitudini, mentalităţi şi chiar decizii ale clasei politice.

Check Also

Miniştri de externe ai României (1918-1940)

Ion I.C. Brătianu – 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919 şi 21 iunie – …

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, …

Sistemul concentraţionar în România

Sistemul concentraţionar al României comuniste a cuprins numeroase închisori şi lagăre de muncă precum cele …

Instaurarea şi organizarea regimului burghezo-moşieresc în România (1866)

Aplicarea reformei agrare din 1864 prin menţinerea unor însemnate rămăşiţe feudale, dintre care principala a …

Rolul bisericii în societatea feudală. Organizarea bisericească pe teritoriul României

Biserica a jucat un rol însemnat în formarea culturii feudale. Ceea ce afirma Friedrich Engels …