Lupta de la Kuban (august-septembrie 1942 şi februarie-septembrie 1943)

Acţiunile militare desfăşurate de trupele germane şi române în Kuban în 1942 au permis pătrunderea în Caucaz. Iniţial, în zonă a acţionat Gruparea germană „Ruoff” (corpurile 49 - diviziile 4 munte, 73 şi 298 infanterie - şi 5 armată - diviziile 9, 73, 125 şi 198 infanterie - germane şi Armata 3 română, care a asigurat flancul drept al forţelor germane cucerind litoralul estic al Mării de Azov şi al Mării Negre.

După trecerea Donului (la 4 august), Corpul de cavalerie român a intrat în front înlocuind Divizia 2 munte cu Divizia 5 cavalerie. Apoi a înaintat de la Timoşevskaia spre sud-est, înfrângând, între 7 şi 9 august, prin manevre abile, trupele sovietice de la Eisk (cu Regimentul 8 roşiori). A forţat după aceea canalele Protoka (la 11-12 august) şi Kurka (între 14 şi 20 august) şi a ocupat, la 24 august, Temrjukul, cel mai important port la Marea de Azov, permiţând astfel trupelor germane şi române din peninsula Kerci să treacă în peninsula Taman şi să se îndrepte spre Caucaz.

Acţiunile militare defensive

La începutul anului 1943, victoriile înregistrate de forţele sovietice pe fronul de la Stalingrad au determinat replierea trupelor germane şi române din Caucaz pe aliniamente defensive în Kuban, unde timp de aproape opt luni Armata 17 germană (comandant: generalul Erwin Janecke), părţi din Armata 1 blindată, Armata 4 aeriană germane şi 7 divizii române (6,9 cavalerie, 2, 3, 4 munte, 10 şi 19 infanterie), au rezistat pe aliniamente succesive, într-un cap de pod cu o dezvoltare frontală de circa 200 km şi adâncime de 180 km, numeroaselor acţiuni ofensive declanşate de fronturile sovietice „Nord-Caucazian” şi „Transcaucazian”, care au acţionat spre Eisk, Krasnodar şi Novorossiisk.

Din februarie până în septembrie 1943, acestea au executat două mari operaţii ofensive: „Krasnodar” (9 februarie - 6 martie 1943) şi „Novorossiisk-Taman” (9-16 septembrie 1943), precum şi alte cinci acţiuni ofensive de amploare în perioadele 25 martie - 10 aprilie, 14 aprilie - 11 mai, 20 mai - 6 iunie, 16-22 iulie, şi 7-12 august 1943. Cele mai grele lupte s-au dus pe poziţia fortificată, în arc de cerc (circa 80 km), dintre Novorossiisk, Abinskaia, Kievskaia, est Temrjuk, denumită şi „Linia albastră”, care a favorizat apărarea şi datorită terenului mlăştinos, accidentat şi împădurit din faţa sa. În spatele acesteia au fost pregătite alte poziţii de rezistenţă, dispuse la 10-20 km unele de altele.

După cucerirea Krasnodarului, la 12 februarie, comandamentul sovietic a urmărit, până în mai 1943, realizarea unei ample manevre, în „cleşte”, cu efortul la sud de Kuban, pe direcţia Krasnodar-Abinskaia-Krimskaia, unde s-au remarcat diviziile 3 munte, 19 infanterie română şi 9 infanterie germană, şi la nord de râu pe direcţia Timoşevskaia-Petrovskaia, unde se apăra Divizia 2 munte română. O atenţie deosebită s-a acordat şi cuceririi portului Novorossiisk, de unde se puteau intercepta căile de comunicaţie spre peninsulele Taman şi Crimeea.

O acţiune îndelung şi minuţios pregătită, prin recunoaşteri şi bombardamente aeriene, prin acţiuni de partizani, a fost declanşată în noaptea de 3 spre 4 februarie, la orele 2,15, printr-o acţiune de desant, la Osereika, unde s-a remarcat compania 5 din Regimentul 38 infanterie, comandată de căpitanul Nicolae Dabija, care a făcut ca debarcarea să eşueze după patru zile de lupte crâncene. Cu toate acestea sovieticii au reuşit să constituie şi să menţină în zonă, până în septembrie 1943, un cap de pod.

Începând cu 20 februarie, trupele sovietice au executat, aproape fără întrerupere, acţiuni ofensive frontale, în zone de efort alese cu grijă, atât la nord cât şi la sud de râul Kuban. Deşi sovieticii au dispus de o mare superioritate de forţe, cel care a impus ritmul bătăliei a fost comandamentul german, care a decis atât momentele principale ale replierii pe noi poziţii de luptă, cât şi momentul evacuării trupelor în Crimeea. Pregătită cu minuţiozitate până la cele mai mici amănunte, evacuarea forţelor germane şi române din Kuban şi Taman nu s-a datorat unei înfrângeri militare propriu-zise, ci desfăşurării nefavorabile a operaţiilor militare la nord de Marea de Azov.

Acţiunea de evacuare a început în noaptea de 14 spre 15 septembrie 1943 şi a durat până în noaptea de 9 spre 10 octombrie, fiind transbordate în peninsula Kerci majoritatea militarilor, armamentului şi materialelor de luptă. Din februarie până în octombrie 1943, trupele germane au pierdut în Kuban 51.795 de militari (10.008 morţi, 36.225 de răniţi şi 5.562 de dispăruţi), iar cele române 9.668 de militari (1.598 de morţi, 7.264 de răniţi şi 806 dispăruţi). Bătălia defensivă din Kuban a reprezentat pentru Hitler un „scut” de apărare a peninsulei Crimeea şi un spaţiu de imobilizare a numeroase forţe sovietice la flancul sudic al frontului est european.

Check Also

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813)

Bătălia de pe Tamisa (5 octombrie 1813) este o victorie decisivă a Statelor Unite asupra …

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …