Literatura ştiinţifică în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

În ce priveşte literatura ştiinţifică, aceea de un nivel mai ridicat circula fie în manuscris şi în limbi străine - îndeosebi în greceşte, limba principală a învăţământului cu cât înaintăm în cursul veacului - fie în tipărituri aduse de peste hotare. La noi, singurele manuale tipărite în secolul al XVII-lea sunt doar un abecedar grecesc imprimat în 1651 în tipografia de la Iaşi şi, aproape o jumătate de veac mai târziu, gramatica slavonă scoasă de Antim Ivireanul în 1697, reproducere a lucrării lui Meletie Smotricki din Evjia, apărută în prima ediţie la 1619.

O operă românească, legată ca şi cea precedentă de nevoia cunoaşterii limbii slavone, este dicţionarul slavo-român, cuprinzând peste 4.500 de cuvinte, alcătuit în 1649 de Mardarie de la Cozia, după modelul celui slavo-rus pe care-l tipărise la Kiev, în 1627, Pamva Berînda. Folosirea pe o scară tot mai largă a limbii latine va face ca, spre sfârşitul veacului, braşoveanul Teodor Corbea să dea, cu sprijinul episcopului de Buzău, Mitrofan, un dicţionar latino-român, Dictiones latinae cum Valachica interpretatione. La începutul secolului următor, Damaschin, episcopul Râmnicului, va alcătui un manual de cronologie eclesiastică, necesar stabilirii sărbătorilor mobile.

Ramura de cercetare unde contribuţia românească la progresul ştiinţei merită a fi subliniată este aceea a geografiei şi etnografiei. Dintre operele spătarului Milescu, prilejuite de călătoria sa în China (1675-1678) ca trimis al ţarului, Descrierea Asiei s-a dovedit a fi în cea mai mare parte o reproducere a cărţii iezuitului Martin. Călătoria de-a lungul Siberiei de la Tobolsk la Nercinsk şi la hotarul Chinei şi Raportul oficial al soliei lui Nicolae Spătarul în China, împreună cu harta ţinuturilor parcurse de călători - păstrată doar în copia lui Ph. Avril - reprezintă însă un remarcabil aport la ştiinţa epocii.

De un interes mai restrâns, dar de asemenea de o valoare ştiinţifică reală, este şi contribuţia geografică a stolnicului Constantin Cantacuzino. În afară de unele informaţii transmise generalului Marsigli, el ne-a lăsat harta Ţării Româneşti, imprimată la Padova în 1700 şi reprodusă de Del Chiaro în cartea sa. Realizată cu o pregătire remarcabilă pentru acea vreme şi superioară faţă de tot ce oferea cartografia contemporană cu privire la Ţara Românească, harta lui Constantin Cantacuzino dă informaţii bogate privind relieful solului, împărţirea administrativă, oraşele şi numeroase sate, mănăstirile, ba chiar unele urme arheologice, ca valul lui Traian şi ruinele podului de la Turnu Severin. Importantă ca izvor istoric, larg folosită în secolul al XVIII-lea, ea îşi păstrează şi astăzi, prin aceste calităţi, importanţa de izvor istoric.

În aşteptarea Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, o menţiune se cuvine şi informaţiilor geografice din Cronica ţărilor Moldovei şi Munteniei, pe care Miron Costin o scrie în limba polonă, în 1677. Din această scriere nu lipseşte nici un capitol în care, aducând în sprijin o lungă serie de substantive şi de verbe, Miron Costin se străduieşte să dovedească caracterul latin al limbii române.

Check Also

Bătălia pentru Moldova (1600)

După luarea în stăpânire a Transilvaniei, Mihai Viteazul s-a confruntat cu o situaţie politico-militară complicată. …

Bătălia din Moldova (martie-august 1944)

În martie 1944, după aproape 3 ani de război, partea de est şi nord-est a …

Anularea alegerilor din Moldova din iulie 1857

Dând curs uriaşei mişcări de protest din Principate, puterile favorabile Unirii, în frunte cu Franţa …

Tributul şi alte poveri ale Moldovei şi Ţării Româneşti

Cu ce scop era pus în scaun un domn român, el ştia cât se poate …

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …