Literatura juridică în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Legiuiri scrise circulau în ţările noastre, în manuscris şi în limba slavonă, încă din veacul al XV-lea. În jumătatea a doua a secolului al XVI-lea găsim şi traduceri în româneşte, iar una dintre ele, Pravila sfinţilor apostoli, este chiar tipărită de către Coresi. Ulterior, nu numai că acţiunea de traducere şi tipărire a acestor legiuiri scrise capătă o amploare mai mare, dar fără îndoială că şi folosirea lor în practică e făcută pe o scară mai largă.

Pe de altă parte, deosebit de important este faptul că în timp ce nomocanoanele secolelor al XV-lea şi al XVI-lea erau în primul rând legiuiri bisericeşti, cuprinzând însă şi dispoziţii de drept civil sau penal, în secolul al XVII-lea, într-o legiuire ca aceea a lui Vasile Lupu, acest raport este inversat, ea căpătând un caracter precumpănitor laic. În acelaşi timp se copiază mai departe şi numeroase manuscrise, care cuprind fie texte cu o circulaţie mai veche în ţările noastre, fie altele ce pătrund în această perioadă.

Dintre tipăriturile de cărţi de legi, cea mai veche este Pravila de la Govora, numită astfel după locul tipăririi ei în 1640. Deşi cuprinde şi elemente de drept laic, Pravila de la Govora rămâne o legiuire de drept bisericesc, destinată de altminteri chiar după Predoslovie „tuturor duhovnicilor”, cu specificarea că „întru mănă de mirean să nu se dea, nice la măscărici”. Traducerea era făcută din slavonă de Mihail Moxalie sau Moxa - autor şi al unui important cronograf - textul slav redând un nomocanon bizantin.

Carte românească de învăţătură, cum poartă titlul pravila tipărită la Iaşi în 1646, este expresia nu numai a folosirii mai întinse a dreptului scris datorită unei mai largi difuzări a culturii, ci şi a intereselor statului feudal centralizat pentru păstrarea ordinii în fiinţă şi pentru apărarea proprietăţii private, în general, şi a intereselor clasei feudale, în special.

Precumpănirea intereselor societăţii laice - indicată şi de faptul că s-a preferat tipărirea acestei întinse compilaţii, în loc de simpla imprimare a Pravilei alese, a cărei traducere din greceşte fusese terminată de către Eustratie logofătul din 1632 - este învederată de însuşi cuprinsul legiuirii. Cea mai mare parte a dispoziţiilor ei sunt prescripţii de drept penal, alături de care se află altele de drept civil, de drept vamal şi fiscal, de drept internaţional, fără a lipsi, de bună seamă, şi cele de drept canonic.

Izvoarele asupra cărora s-au oprit cei ce primiseră sarcina de a întocmi noua legiuire - „dascăli şi filosofi”, între care a putut fi identificat cu mai multă certitudine învăţatul grec Meletie Sirigos - sunt Legea agrară bizantină, de la sfârşitul secolului al VII-lea sau începutul celui de-al VIII-lea şi vastul tratat de drept penal în limba latină, bazat în primul rând pe Basilicale, al juristului italian Prospero Farinacci (1554-1618).

Pregătirea materialelor a constat din alegerea textelor şi apoi din traducerea lor în greaca modernă. Nu a lipsit nici o confruntare cu unele manuscrise greceşti ale Basilicalelor. Traducerea din greceşte în româneşte s-a făcut de către Eustratie logofătul, care dovedise, după cum s-a amintit, preocupări mai vechi în acest domeniu. Operaţiile de pregătire au comportat şi o însemnată acţiune de adaptare a textelor la situaţiile din societatea moldovenească a veacului al XVII-lea, fie prin însăşi alegerea lor - care a impus de multe ori şi o prescurtare - fie prin modificarea lor, potrivindu-le astfel la aceste situaţii.

În ce priveşte cuprinsul ei, pravila are, cum era şi firesc într-o societate împărţită în clase, un pronunţat caracter de clasă. Legiuirea lui Vasile Lupu reflectă procesul de aservire a ţăranilor. Ea consfinţeşte legarea de glie şi edictează măsuri privind fuga de pe moşii, achitarea rentei în produse, atacurile împotriva proprietăţii feudale. În acelaşi timp, ea consfinţeşte şi inegalitatea împricinaţilor înaintea legii, caracteristică societăţii feudale. Pravila tipărită în 1646 a fost folosită în practică - alături de alte legiuiri şi de „obiceiul pământului” - multă vreme, chiar dincolo de hotarele veacului al XVII-lea.

În 1652, se tipări la Târgovişte o nouă pravilă, numită îndreptarea legii, de proporţii mult mai ample decât Pravila de la Govora. Textul ei reprezintă traducerea din greceşte, făcută de călugărul transilvănean Daniil Panonianul, a unor texte juridice - Nomocanonul lui Manuil Malaxos, Comentariul lui Alexie Aristeu la Sinopsa lui Ştefan din Efes etc. - între care se introduc însă şi numeroase extrase din marea legiuire a lui Vasile Lupu, fapt care indică - alături de tipărirea Pravilei de la Govora într-o ediţie pentru Transilvania - intensificarea legăturilor culturale dintre ţările române. Împrumuturile din legiuirea moldovenească corespundeau, ţinând seama de caracterul acesteia din urmă, nevoii resimţite de îmbogăţire a elementelor laice.

Check Also

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi …

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan …

Întărirea presiunii otomane asupra Ţării Româneşti (1496-1521)

La sfârşitul secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea, istoria Ţării …