Legende, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În ciclul Legende, publicat pentru prima oară în volumul III al culegerii de Poezii din Opere complete, 1875, Vasile Alecsandri a grupat 17 poezii scrise între 1864 şi 1875, dar cele mai multe între 1872-1875. Cu excepţia poeziei Palatul Loredano, toate aceste poezii prelucrează teme inspirate din trecutul istoric sau clin folclor. Nu întâmplător, ci pentru că voia să arate că subiectele lor, cu toate că foarte recente, aparţineau deja istoriei, el încadra între Legende poeziile Pohod na Sibir şi Cuza-vodă.

Într-un anumit fel, Legendele sunt o continuare a Pastelurilor, în orice caz se leagă de acestea. Scriitorul era profund dezgustat în această vreme de moravurile din societatea în care trăia, îndeosebi de politicienii care conduceau ţara, de micimea lor şi a faptelor lor.

La un îndemn al lui Pantazi Ghica de a mai scrie versuri, poetul îi spunea într-o scrisoare din mai 1866, din care, printre rânduri, se citeşte sincera şi legitima dezamăgire ce-l cuprinsese după mişeleasca detronare a lui Cuza: „Lira mea n-ar cere altceva mai bun decât să vibreze cât se poate de armonios... ea caută eroi pretutindeni, la Costangalia, la 11/23 faur şi la 3 aprilie, dar nu găseşte ce i-ar trebui; nu doar că nu e considerabilă cantitatea mărfei; nu, dar afurisita de calitate lipseşte”.

Cu atât mai mult, în aceste împrejurări, după cum s-a arătat şi în studiul introductiv, Alecsandri părăseşte temele actualităţii imediate politice şi sociale din care se inspirase în Suvenire, în Mărgăritarele, şi se întoarce spre cântarea ţăranului cu muncile sale şi a naturii patriei, singurele ce-i mai păreau curate şi îmbărbătătoare în jurul său la epoca respectivă.

Vasile Alecsandri

În această stare de spirit se află el în anii în care scrie Pastelurile. Aici se află explicaţia genezei Legendelor şi a semnificaţiei lor. Tratând subiectele istorice ale „legendelor”, Alecsandri nu se izola de viaţă, nu fugea de prezent, ci - ca atâţia din contemporanii săi - lua parte la luptă cu armele ce le socotea mai potrivite în acele împrejurări.

Evocarea lui Ştefan cel Mare, „zimbrul sombru şi regal”, a eroilor din Pohod na Sibir, a lui Dan, căpitan de plai, a lui Mihai Viteazul sau a lui Cuza îi apărea lui Alecsandri, pe bună dreptate, „o palmă dată de trecutul glorios prezentului mişelit” din perioada 1866-1875. Acesta e obiectivul şi semnificaţia celor mai multe din poeziile acestui ciclu, ca şi a celui următor.

Ciclul este alcătuit din următoarele poezii: Dumbrava Roşie, Răzbunarea lui Statu-Palmă, Ana Doamna, Calul cardinalului Bathori, Tudora de la Târşor, Odă statuiei lui Mihai Viteazul, Legendă de la Dorna, Toamnă ţesătoare, Palatul Loredano, Pohod na Sybir, Legenda rândunicăi, Dan, căpitan de plai, Grui-Sânger, Legenda ciocârliei, Legenda lăcrimioarei şi Cuza-vodă.

Check Also

Gură-Cască, om politic, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Gură-Cască, om politic, de Vasile Alecsandri, este o canţonetă comică. Scris, probabil, la Mirceşti, în …

Haimana, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Haimana, de Vasile Alecsandri, este o canţonetă comică. Scris, probabil, mai târziu decât Paraponisitul, Kera …

Kera Nastasia sau Mania pensiilor, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Kera Nastasia sau Mania pensiilor, de Vasile Alecsandri, este o canţonetă comică. Scris la Mirceşti …

Paraponisitul, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Paraponisitul, de Vasile Alecsandri, este o canţonetă comică. Scris probabil la Mirceşti prin 1861-1865, monologul …

Barbu Lăutariul, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Barbu Lăutariul, de Vasile Alecsandri, este o canţonetă comică. În acest cânticel comic, scris la …