Laletica sau fiziologia sonurilor, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Laletica sau fiziologia sonurilor, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” nr. 2 din februarie, nr. 3 din martie, nr. 4-5 din aprilie-mai 1882, în secţiunea Studii de ştiinţa limbei.

Termenul laletică, pentru denumirea fiziologiei sunetelor, are la origine „a vorbi, a spune”, „care vorbeşte uşor, vorbăreţ”; era întrebuinţat de învăţaţii germani (germ. Laletik), de exemplu de C.L. Merkel, citat şi de Hasdeu. Termenul acesta nu s-a impus, după cum nu s-au impus nici glotică, tonică, alfabetică; fonetică şi fonologie (ultimul îi era cunoscut lui Hasdeu din studiile lui Baudouin de Courtenay) au căpătat mai târziu alte semnificaţii decât cele cu care sunt folosiţi în lucrarea învăţatului român. De remarcat însă că şi F. de Saussure denumea prin fonologie fiziologia sunetelor, iar prin fonetică, evoluţia lor. După cum se ştie, fonologia ca disciplină care studiază funcţia distinctivă a sunetelor e întemeiată de Şcoala de la Praga, în special la primul Congres internaţional al lingviştilor, ţinut la Haga în 1928.

Studiul lui Hasdeu e primit rău de Alexandru Philippide, Principii de istoria limbii, Iaşi, 1894: „Trebuie să rămână vădit pentru oricine că Hasdeu avea la 1873 şi a avut încă la 1882 cunoştinţe neîndestulătoare în acea fiziologie a sunetelor, pe care de altfel însuşi o numeşte «o temelie, o piatră fundamentală a filologiei comparative»”. Hasdeu „face confuzii între spirante şi aspirate, între spirante şi explozive, între tonice şi atone”.

În aceeaşi carte, Philippide critică foarte aspru preferinţele lui Hasdeu, mereu schimbate, privind normele ortografice aplicate în revistele pe care le-a condus de la 1859 până către 1886. Atitudinea ostilă faţă de Hasdeu a tânărului savant ieşean era provocată şi de sarcasticul artico Philippidiotisme, în „Revista nouă”, nr. 3-4, august-septembrie 1893. După cum se ştie, Philippide şi-a încheiat cartea Principii de istoria limbii cu 18 pagini consacrate în întregime criticii extrem de severe făcute contribuţiilor lui Hasdeu la elucidarea fondului lexical şi gramatical moştenit din traco-dacă. Critica învăţatului ieşean este, pe alocuri, pătimaşă, iar uneori lasă impresia că autorul ei nu putea să se ridice la înălţimea gândirii metodologice a lui Hasdeu.

B.P. Hasdeu

Hasdeu era la curent cu cercetările de fonetică (inclusiv cele de fonetică experimentală). În secolul nostru însă, fonetica a făcut progrese uimitoare. Cercetările datorate lui Panconcelli-Calzia, abatelui P.J. Rousselot, Agostino Gemeli şi, după al doilea război mondial, lui Walter Belardi, Bertil Malmberg, Charles F. Hockett etc. au dat o orientare cu totul nouă acestei discipline.

La noi, iniţiatorul cercetărilor de fonetică modernă a fost Iosif Popovici (1876-1928), profesor la Universitatea din Cluj, elev al lui Ed. Sievers şi J.P. Rousselot; el a întemeiat primul laborator de fonetică experimentală în România. La Bucureşti, cursurile universitare de fonetică sunt inaugurate de Alexandru Rosetti. Cartea sa Curs de fonetică generală, 1930, a cunoscut numeroase ediţii; în 1982, în colaborare cu Aurelian Lăzăroiu, e publicată ediţia a V-a, revăzută şi adăugită. În 1933, Rosetti întemeiază laboratorul de fonetică experimentală la Universitatea din Bucureşti. După al doilea război mondial, organizează şi conduce cercetările de fonetică în cadrul Institutului de Lingvistică din Bucureşti.

Remarcăm şi cartea lui Sextil Puşcariu, Limba română, vol. II, Rostirea, apărută postum, la Bucureşti, în 1959, o excelentă cercetare a sunetelor românei vorbite. În introducerea la ediţia noastră am arătat importanţa acestui studiu în istoria lingvisticii româneşti: unele procedee de analiză a articulării sunetelor aplicate în cercetările actuale de fonetică românească au fost întrevăzute, cu aproape un secol în urmă, de B.P. Hasdeu.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …