La un „raccord”, de Panait Istrati (comentariu literar, rezumat literar)

La un „raccord”, de Panait Istrati, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată postum în revista „Cruciada românismului” din 25 decembrie 1935.

Panait Istrati

Fragment

Acum doi ani, prin luna august, lucram vopsitoria la Paris şi anume la liceul Saint-Louis, imensă cazarmă de învăţat carte.

Şantier mare: vreo cincizeci de lucrători, dintre care vreo zece specialişti, iar restul, jumătate mediocri, jumătate adunătură din toate meseriile şi din toate naţiile, mai ales derbedei furnizaţi de sfărâmăturile armatei lui Wranghel. Între aceştia din urmă şi câţiva comunişti francezi se încingeau adesea discuţii violente, când pensulele deveneau simple măciuci ameninţătoare.

„Contrometrul”, un om bun şi capabil, trecea printre beligeranţi, îi calma cu un cuvânt blând şi le reamintea că certurile în şantier sunt în dauna muncii, de care el era responsabil. Aveam multă stimă pentru dânsul. Mai târziu am devenit chiar prieteni, îşi detesta rolul de „şef, pentru care nu se simţea chemat. Era un visător, veşnic melancolic, picta cu talent şi pasiune peisagii singuratice prin împrejurimile Parisului, citea mult şi nu avea relaţii. Râdea rar. Vorbea puţin. Cânta însă cu duioşie, când se ştia izolat în vreo aripă pierdută a clădirii, unde, de obicei, executa o lucrare delicată. Nu supraveghea decât cu mare discreţie şi niciodată prin surpriză, dar ştia cu exactitate cine e conştiincios la lucru şi cine se lasă pe tânjală. Când se convingea că un lucrător nu-şi „câştigă supa”, căuta să afle dacă face din neputinţă ori din şiretenie. În cazul întâi, era tolerant; în al doilea, îi spunea, domol, împricinatului: „La sfârşitul acestei săptămâni, d-ta vei fi remerciat” .

Concedierile astea neplăcute se făceau întotdeauna fără martori, ca să fie menajată susceptibilitatea celui interesat. Mi se întâmpla, totuşi, să fiu uneori martor involuntar şi neobservat. Atunci îl vedeam îndreptându-se spre o fereastră, care da în grădină ori în bulevard ; sta nemişcat, fuma tăcut şi privea ţintă în faţa lui. Apoi dispărea ceasuri întregi.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …