La un „raccord”, de Panait Istrati (comentariu literar, rezumat literar)

La un „raccord”, de Panait Istrati, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată postum în revista „Cruciada românismului” din 25 decembrie 1935.

Panait Istrati

Fragment

Acum doi ani, prin luna august, lucram vopsitoria la Paris şi anume la liceul Saint-Louis, imensă cazarmă de învăţat carte.

Şantier mare: vreo cincizeci de lucrători, dintre care vreo zece specialişti, iar restul, jumătate mediocri, jumătate adunătură din toate meseriile şi din toate naţiile, mai ales derbedei furnizaţi de sfărâmăturile armatei lui Wranghel. Între aceştia din urmă şi câţiva comunişti francezi se încingeau adesea discuţii violente, când pensulele deveneau simple măciuci ameninţătoare.

„Contrometrul”, un om bun şi capabil, trecea printre beligeranţi, îi calma cu un cuvânt blând şi le reamintea că certurile în şantier sunt în dauna muncii, de care el era responsabil. Aveam multă stimă pentru dânsul. Mai târziu am devenit chiar prieteni, îşi detesta rolul de „şef, pentru care nu se simţea chemat. Era un visător, veşnic melancolic, picta cu talent şi pasiune peisagii singuratice prin împrejurimile Parisului, citea mult şi nu avea relaţii. Râdea rar. Vorbea puţin. Cânta însă cu duioşie, când se ştia izolat în vreo aripă pierdută a clădirii, unde, de obicei, executa o lucrare delicată. Nu supraveghea decât cu mare discreţie şi niciodată prin surpriză, dar ştia cu exactitate cine e conştiincios la lucru şi cine se lasă pe tânjală. Când se convingea că un lucrător nu-şi „câştigă supa”, căuta să afle dacă face din neputinţă ori din şiretenie. În cazul întâi, era tolerant; în al doilea, îi spunea, domol, împricinatului: „La sfârşitul acestei săptămâni, d-ta vei fi remerciat” .

Concedierile astea neplăcute se făceau întotdeauna fără martori, ca să fie menajată susceptibilitatea celui interesat. Mi se întâmpla, totuşi, să fiu uneori martor involuntar şi neobservat. Atunci îl vedeam îndreptându-se spre o fereastră, care da în grădină ori în bulevard ; sta nemişcat, fuma tăcut şi privea ţintă în faţa lui. Apoi dispărea ceasuri întregi.

Check Also

Legenda lui Jolde, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Ideea acestei drame istorice, nedusă până la capăt, încolţeşte în mintea lui Alecsandri la Mirceşti, …

Becri-Mustafa, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Schiţa unei drame istorice în trei acte cu acest titlu se află pe fila 14r …

La Bucureşti, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În scrierile sale dramatice de după 1862, Vasile Alecsandri critica multele păcate ale administraţiei şi …

Sânziana şi Pepelea, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

După apariţia în volum a lui Despot-Vodă, Vasile Alecsandri părăseşte Bucureştii, pe la jumătatea lui …

Les bonnets de la comtesse, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În iarna 1863-1864, când Vasile Alecsandri atinsese vârsta de 43 de ani, faima lui de …