La Turnu-Măgurele, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Scriere ocazională, scena în versuri intitulată La Turnu-Măgurele, a fost compusă pentru o reprezentaţie în folosul răniţilor din războiul de la 1877. În acelaşi, timp Vasile Alecsandri scria poeziile ce vor forma ciclul Ostaşii noştri, publicate mai întâi în „Convorbiri literare”. Prima menţiune a piesei o aflăm într-o scrisoare adresată lui Iacob Negruzzi la 1 decembrie 1877: „După Peneş vor mai urma, cred, şi alţii... precum şi o mică comedie în versuri, intitulată La Turnu-Măgurele” (Vasile Alecsandri, Scrisori).

Patru zile mai târziu, la 4 decembrie, poetul mărturisea nepoatei sale Lucia Duca: „trăiesc cu gândul viaţa militară a bravilor noştri soldaţi şi mă simt întinerit la vederea forţei lor. Adică, cu alte cuvinte, mi-am reluat armele părăsite acum un an şi am început o nouă campanie poetică [...]. Am scris deja o comedie în versuri pentru reprezentaţia, care se organizează la Bucureşti în folosul văduvelor şi al orfanilor soldaţilor morţi pe câmpul de luptă şi, pe deasupra, am mai compus legendele lui Peneş Curcanul şi a Sergentului de dorobanţi, care a fost întâlnit şi salutat de garda imperială pe drumul Vasluiului. Piesa intitulată La Turnu-Măgurele este un simplu scenariu cu două personaje, ea se află în mâinile doamnei Săvescu care mi-a cerut-o pentru această ocazie; am scris-o în fuga condeiului!” (Vasile Alecsandri, Corespondenţă).

La 9 decembrie, Alecsandri trimitea piesa lui Iacob Negruzzi, relatându-i şi lui împrejurările în care o scrisese: „D-na Săvescu mi-a scris pentru ca să mă înştiinţeze că se organizează în Bucureşti o reprezentaţie în folosul văduvelor şi al orfanilor de soldaţi morţi pe câmpul războiului. Totodată m-a rugat să improvizez ceva pentru această ocazie. Am improvizat deci alăturata mică comedie în versuri [...]. Francezii numesc bluettes asemenea compuneri şi, în adevăr, nici că am avut timp a produce altceva decât o bluetă, fiindcă mi s-a acordat un timp foarte scurt. În patru zile am trebuit să inventez sujetul, să-l aştern pe hârtie, să compun versurile, să copiez manuscriptul şi să-l expediez la Bucureşti, pentru ca d-na Săvescu să aibă vreme de a învăţa rolul etc.” (Vasile Alecsandri, Scrisori).

La 12 decembrie îl întreba dacă a primit „comedia în versuri La Turnu-Măgurele şi un pachet conţinând două poezii intitulate una Păstori şi plugari, şi cealaltă Odă la ostaşii români” (Vasile Alecsandri, Scrisori. Însemnări).

Nerăbdător să-şi vadă piesa publicată şi întâmpinând probabil - o oarecare rezistenţă în acest sens din partea lui Negruzzi, Alecsandri o trimite şi revistei transilvănene „Albina Carpaţilor, al cărei redactor de pe atunci, Ioan Alexandru Lapedatu, tocmai îi trimisese toate numerele apărute mai înainte. „Aţi avut generozitate de a-mi trimite - îi scrie acestuia Alecsandri - toate numerile din foaia ce redactaţi: „Albina Carpaţilor”. Nu pot răspunde mai bine la acest [act] de politeţă decât comunicându-vă pentru foaia d-voastre alăturata scenă în versuri, ce am improvizat în agiutorul ostaşilor români răniţi pe câmpul luptei din Bulgaria. Această mică operă dramatică e destinată a fi în curând giucată în Bucureşti de către persoane din societate” (Vasile Alecsandri, Corespondenţă).

Vasile Alecsandri

„Albina Carpaţilor” se grăbeşte să publice piesa în nr. 21 din 1878, însoţită de următoarea notă a redacţiei: „Această mică operă dramatică, după cum ne spune ilustrul ei autor, e menită a fi în curând jucată la Bucureşti de cătră persoane din societate şi anume în ajutorul ostaşilor răniţi. Domnul Alecsandri a avut delicateţa de-a onora foaia noastră cu publicarea interesantei şi frumoasei sale improvizaţiuni. Iată un nou îndemn, o nouă încuragiare pentru noi de-a ne sili să rădicăm foaia noastră la acea înălţime literară, încât cei mai de frunte literatori să nu se ruşineze a figura în coloanele ei. Deocamdată mulţămim din adâncul inimei marelui nostru poet pentru binevoitorul concurs ce s-a grăbit a da «Albinei Carpaţilor»”.

În acelaşi număr 21, revista publica şi poeziile Odă ostaşilor români şi Peneş Curcanul, iar în numărul următor, 22 - Sergentul şi Păstorii şi plugarii (cu menţiunea, la sfârşit: [după] „Convorbiri literare”). În nr. 24 apărea portretul Vasile Alecsandri, scris probabil de Ioan Alexandru Lepădat, foarte măgulitor pentru poet. Deşi flatat de acest portret, Alecsandri nu se sfieşte să ceară redacţiei publicarea unei erate pentru îndreptarea greşelilor strecurate în textul scrierilor sale: „vă mulţumesc pentru notiţa biografică ce aţi publicat despre mine şi pentru tot ce ea cuprinde de măgulitor pentru numele meu [...] Acum permiteţi-mi a vă observa că s-au strecurat mai multe greşeli în publicarea poeziilor mele şi vă rog să inseraţi următoarele erate în numărul viitor al „Albinei Carpaţilor”.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …