Kir Zuliaridi, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Kir Zuliaridi este una dintre cele patru adaptări ale lui Vasile Alecsandri, la care el a indicat originalele franceze. „Trei din ele - precizează Charles Drouhet - fac parte din repertoriul din 1848-1849 al micilor teatre din Paris, pe care le frecventa Alecsandri în timpul exilului său voluntar, după înăbuşirea revoluţiei din Moldova, şi anume: Doi morţi vii (1851) după L’homme blase al lui Duvert şi Lauzanne, care de la 1843 continua să culeagă aplauze pe scena Vodevilului; Kir Zuliaridis (1852) după Un tigre de Bengale de Edouard Brisebarre şi Marc Michel, marele succes în 1849 la Palais Koyal al actorului Hyacinthe, în rolul lui Pont aux Choux, transformat, în localizarea românească, într-un grec înamorat şi gelos; Sfredelul dracului, compus în 1880 [...]. Cea de-a patra din piesele localizate e Ginerile lui Hagi Petcu, după celebra comedie de moravuri Le gendre de Mr. Poirier a lui Emile Augier”.

Charles Drouhet consideră că „meritele lui Alecsandri în aceste prelucrări se reduc la puţin lucru. Negreşit, a înlocui pe un mic burghez gelos din Paris cu un grec zuliar din Galaţi şi a-l înarma pe Kir Zuliaridis în căutarea presupusului său rival cu un iatagan în locul unei săbii de gard naţional [...] toate aceste procedee de localizare, unele ingenioase, altele la îndemâna oricui, nu cer multă pricepere dramatică şi nu indică un talent deosebit. [...] Uneori traducerea e ciudată, aşa când Măndica numeşte iataganul lui Kir Zuliaridis «un spală-varză», luându-se după Clapotte din Un tigre de Bengale, care poreclise sabia de gard naţional a stăpânului său, «un coupe-choux». [...] Cusururile acestea sunt mărunte pe lângă alterarea caracterului personagiilor, din cauza insuficientei pătrunderi a psichologiei, sau pe lângă modificarea situaţiilor, din lipsa de înţelegere a motivării acţiunilor din piesa originală”. „Intriga are unele asemănări cu O noapte furtunoasă de Caragiale” - observă Alexandru Piru (prefaţa volumului Vasile Alecsandri, Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. Teatru, vol. I, Bucureşti, 1961).

Spre sfârşitul anului 1851 localizarea era scrisă, întrucât în decembrie publicul era înştiinţat de reprezentarea ei: „... directorul Teatrului Naţional, Matei Millo, publica prin foaia „Zimbru”, nr. 45 din 3 decembrie 1851, o încunoştinţare către publicul ieşan, prin care arăta că prin concursul autorului şi poetului Vasile Alecsandri s-a îmbogăţit repertoriul acelei stagiuni cu un mare număr de piese nouă, atât originale, cât şi localizări, precum şi traduceri din franţuzeşte” - notează Teodor T. Burada, reproducând şi textul anunţului: „Teatrul Naţional, Direcţia Teatrului Naţional se grăbeşte a face cunoscut onorabilului public că prin ajutorul d-lui Vasile Alecsandri şi a altor persoane care binevoiesc a conlucra la înflorirea literaturei dramatice în Moldova, repertorul românesc s-au îmbogăţit de un număr înseninător de piese nouă [...].

Dl. Vasile Alecsandri (deşi împrejurările nu-l iartă de a fi asociat în iarna aceasta cu direcţia Teatrului Naţional precum s-a înştiinţat în afişul no. 1 din 28 oct. 1851) au hărăzit în folosul Teatrului Naţional mai multe piese nouă prelucrate în Paris de d-nii Teulescu şi Bolintineanu [...]. Afară de aceste 5 piese prelucrate din repertoriul francez, sub privigherea sa, dl. Alecsandri a prelucrat o nouă comedie într-un act, intitulată Kir Zuliaridi, Arnăut-cărunt, şi au compus deosebit cânticele comice, precum: Piciu Dricarul, pentru benefiţiul d-lui Luchian; II. Madama Ferchezeanca actriţă, pentru benefiţiul d-nei Sterianca; III. Harţă Răzeşul, pentru benefiţiul d-lui Millo...”.

Vasile Alecsandri

Piesa a făcut multă vreme parte din repertoriul trupei lui Millo, care a interpretat încă de la început rolul gelosului Zuliaridi. Distribuţia indicată atât în volumul Teatru românesc. Repertoriul dramatic, 1852, cât şi în ediţia de Opere complete, 1875, este: Zuliaridi - Millo, Afrodita - Merişasca, Papă-Lapte - Luchian, Măndica - d-la Gabriela. Unii cronicari dramatici au criticat alegerea actriţei Merişescu pentru rolul Afroditei (Merişasca avea o înfăţişare robustă şi era mai indicată să joace, de pildă, rolul cucoanei Chiriţa, pe care l-a şi interpretat cu succes mai târziu).

Interpretarea lui Zuliaridi de către Millo a fost dintre cele mai izbutite, apreciată şi de Iorga: „Prelucrată după Le tigre de Bengale, a obscurilor autori de farse distractive Ed. Broisebarre şi Marc-Michel, Chir Zuliaridi, povestea unui gelos nenorocit, care trece de la cele mai mari furii la desăvârşita iertare, după o înşelare nu mai puţin desăvârşită, are meritul mare de a înlocui tipul nedefinit al gelosului printr-un grec din Brăila, căpitan de vapor, care, în graiul cel mai bine imitat, de unul care trăise între greci şi învăţase de la dânşii destulă grecească pentru a smălţa cu expresii naturale şi vioaie o românească stricată, reproduce şi psihologia de exageraţie sentimentală, de aprindere subită, de frică şi de căinţă a neamului” (Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea - de la 1821 înainte, vol. III, Vălenii de Munte, 1909).

Piesa a fost inclusă de Alecsandri în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic, 1852 (cu titlul: 1852. Kir Zuliaridi. Comedie în 1 act. Reprezentată în Iaşi în benefiţiurile artiştilor români - fiecare scriere având paginaţie separată) şi Opere complete. Teatru, 1875, vol. III.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …