Jurnal. Agenda. Acta. Memoranda, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Originalul Jurnalului, încredinţat de către văduva scriitorului profesorului Alexandru Rosetti a dispărut, împreună cu Agendele, din seiful acestuia de la Fundaţiile Regale, în timpul rebeliunii legionare. Alexandru Rosetti îl bănuia de furt pe unul dintre colaboratorii săi apropiaţi, de asemenea cadru universitar. Fapt este că din 1940 şi până astăzi, nici o filă din Jurnal sau din Agende nu a ieşit la iveală, de unde bănuiala că, la deschiderea seifului de către nişte inşi primari, puşi pe scotoceală, piesele în cauză vor fi fost aruncate, ca maculatură!

Pierderea este mai însemnată pentru Agende, transmise în parte telegrafic de către Perpessicius. Este, prin urmare, de presupus că nu vom afla niciodată ce semne magice făcuse Mateiu la unele zile, fiind altfel clar că de anumite gesturi, precum tăierea de unghii, se lega un cert ritual. Atât în ediţia din 1994, de la Fundaţia Culturală Română, cât şi în aceasta, am prezentat o tălmăcire proprie arar a Jurnalului, cât şi a Agendelor, într-atât versiunea mai veche a lui Taşcu Gheorghiu s-a dovedit inexactă, în tentativa ei de a se rosti matein şi în conflict cu mai gingaşele întorsături ale limbii franceze, din care nu lipsesc galicismele.

La ce rătăciri poate duce un text eronat ne indica traducerea galicismului „poser un lapin” - a da cuiva o întâlnite la cate să nu te duci - cu a „pune un iepure”, locuţiune lipsită de sens în româneşte. Iată însă că un înflăcărat exeget matein, Ioan Detşidan, construieşte o serie de ipoteze asupra sensului secret al acestei puneţi de iepure! Un pasaj mai dificil de tălmăcit, din Jurnal, precum „er puis, c’est autant de repris sur l’ennemi” - paralele încasate de Mateiu de la Bogdan-Piteşti - a fost redat prin „e tot atât o osândă asupra duşmanului”.

O greşeală de tipar din textul original, uşor de sesizat: „Maxentian me donne la declatation pour l’affermage de la chasse par la societe Molda sur les levres de «Sionu», unde levres se citeşte lievres - aici fiind într-adevăr vorba de iepuri - propune graţioasa restituire: „terenului de vânătoare aflat la marginea proprietăţii «Sionu»„. „La mecanique nouvelle” - tehnica de regenerare spirituală a diaristului, este tradusă prin „noua maşinărie”. Cu inversări de situaţii: „Rencontre cette canaille de femme a Bogdan-Piteşti boulevard Elisabeth” devine „Am întâlnit-o pe această canalie de femeie la Bogdan-Piteşti, pe bulevardul Elisabeta”. Iar acolo unde textul este încifrat, ca de pildă: „17 mai 1925: Pluie. Turnverlisi” se traduce fără explicaţii. Pe marginea textului, Şerban Cioculescu propusese: „întâlnesc sau zăresc la Turnverein pe Lisi (Băicoianu)” etc.

Cu toate că în Jurnal lipseşte manifest preocuparea pentru literatură, fără el, ca şi fără Agende, n-am fi ştiut mai nimic despre datele procesului de creaţie al nuvelei Remember, romanelor Craii de Curtea-Veche şi Sub pecetea tainei şi ne-am fi lipsit, desigur, de un esenţial autoportret. Lucru din vreme observat de critică: încă în Istoria sa a literaturii (1941), George Călinescu comenta: „Cele câteva pagini de jurnal în franţuzeşte, singurele care au putut fi publicate de editor (Perpessicius), relevă un om de un snobism încântător, de un temperament mahmur, neliniştit, fantastic, în sfârşit, o personalitate cu atât mai uimitoare cu câr dezechilibrai între părţile sufletului s-au îngroşat definitiv”. Observaţia preîntâmpina remarcile de mai târziu ale unor exegeţi marcând lipsa de evoluţie, prin vreme, a omului. Observaţii de psihologie a prilejuit lectura Jurnalului matein şi lui Alexandru George (Mateiu I. Caragiale, 1981).

Mateiu I. Caragiale

Din însemnările Jurnalului şi Agendelor, Ovidiu Cotruş (Opera lui Mateiu I. Caragiale, 1977) prefigurează un portret moral: „Aceste reprezentări bovarice ale ideii de perfecţiune, îmbâcsire de reminiscenţe, se înfăţişează ca o condensare a experienţei sale de viaţă. Mateiu n-a trăit niciodată cu adevărat. N-a ştiut să înainteze spre inima vieţii şi de aceea a atribuit, de pe marginea ei, o valoare exagerată falselor promoţiuni. A cunoscut însă, în mai mare măsură decât alţii, nostalgia vieţii întrezăriră în veghile lui solitare sub chipuri ademenitoare sau respingătoare”. Iar „totala neaderenţă la realitate a lui Mateiu I. Caragiale este confirmată, într-un stil mai solemn, în paginile - scrise, bineînţeles, în franţuzeşte - ale jurnalului, inaugurat în 1928, cu cinci ani mai târziu decar agenda”.

Specificând: „În jurnalul scriitorului român, omul Mateiu I. Caragiale îl contemplă pe personajul cu acelaşi nume, străduindu-se să-l justifice. Ni s-ar putea obiecta, invocându-se relatarea unor fapte, greu de justificat, din punct de vedere etic. Dar aceste pagini nu trebuie raportate la viziunea etică a scriitorului.” încât „faptul că la cincizeci de ani îşi justifică atitudinea de altădată dovedeşte că n-a acumulat nici un fel de experienţă în răstimp. N-a redevenit cel de acum treizeci de ani, ci a rămas tot timpul acelaşi. Doar situaţia (şi aici se vede bunăvoinţa - soiţii, nu ostilitatea ei) i s-a schimbat”.

Într-un studiu dedicat diaristicii româneşti („Literatorul”, ianuarie 2001), Eugen Simion pleacă de la datele materiale ale diaristicii mateine. Alte mărturii autobiografice ale lui Mateiu I. Caragiale au interesat, prin caracterul lor special, mai puţin. Hazardul a făcut ca din toată masa de texte mateine cu caracter memorialistic, unul singur, şi cel mai neînsemnat, să ne fi rămas în formă olografa, şi anume un registru intitulat Memoranda (BNR, fond Saint-Georges), cuprinzând mersul lucrărilor agricole la Sionu.

Redactat, ca şi toate celelalte texte de folosinţa proprie, în limba franceza, acest jurnal sui-generis era dublat de un catastif, pompos intitulat Chambre des Comptes-Archives-Sionu. Scopul acestuia: aici „vor fi consemnate într-un aide-memmoire toate ameliorările, modificările, inovările, reparările, plantările şi construcţiile, cu toate detaliile şi toate observaţiile necesare (data, genul în natură, dimensiuni, preţ etc.). Se va imprima (sau litografia) o reducţie a planului cadastral al domeniului (aşa cum a rămas după defalcarea definitivă) divizat în hectare. Aici vor fi marcate culturile din fiecare an, în culorile următoare: galben: grâu; albastru: orz; portocaliu: porumb; verde deschis: ovăz; verde închis: lucerna; mov: culturi de legume; gri: fasole”.

Fişe şi planuri de distribuţie a culturilor urmau să fie păstrate în dublete, în arhiva din Bucureşti şi, local, la Sionu. În fapt, un inventar al instalaţiilor, probabil necesar. Trebuie amintit că domeniul sionesc în momentul său cel mai fast depăşea în întindere 2.000 de hectare (planurile moşiei iniţiale se află, de asemenea, în Fondul Saint-Georges), iar după reforma agrară postbelică se redusese aproape de zece ori, împărţit între cele două fiice ale scriitorului George Sion. Mateiu se ocupa de administrarea amânduror loturi, ajutat de un vătaf. Memoranda ar putea corespunde Jurnalului de la Valea Mare al lui Liviu Rebreanu.

Pe una din fişele statistice, de invenţie proprie, desenase, la 10 noiembrie 1927, propria-i coroană comptală. Evidenţa mijloacelor băneşti o ţinea într-un alt registru, numit Grand livre libelle provisoirement, de 25 de foi mari. Sunt, în Memoranda însemnări care ne dau o idee asupra vieţii cotidiene a cultivatorului.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …