Iulian Boldea

Iulian Boldea (2 martie 1963, Luduş, judeţul Mureş) - poet şi critic literar. Este fiul Elenei (născută Branea) şi al lui Iulian Boldea, lucrător (şef de tren) la CFR.

Boldea frecventează Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, a Universităţii din Cluj Napoca (1985-1989). Redactor, din 1986, la revista „Echinox”, îndeplineşte, în 1988 şi 1989, funcţia de redactor-şef adjunct. Publică versuri, eseuri şi cronici literare. După licenţă, devine profesor la Liceul „Alexandru Papiu-Ilarian” din Târgu Mureş. În paralel, este redactor la revista „Vatra”, secretar de redacţie, în perioada 1994-1997, al revistei „Educaţie şi cultură” (editată de Casa Corpului Didactic Mureş) şi redactor-şef al revistei „Târnava”.

Debutează în revista „Flacăra”, în 1983, cu versuri. Colaborează la revistele „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Familia”, „Ateneu”, „Astra”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Euphorion”, „Dacia literară” şi „Luceafărul”. Debutul editorial îl reprezintă volumul de versuri Carte de vise (1994, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Târgu Mureş). Este doctor în filologie al Universităţii din Cluj Napoca, din 1996, cu teza Faţa şi reversul textului (I.L. Caragiale şi Mateiu I. Caragiale).

În singura carte de poezie publicată, Carte de vise, Boldea este un meditativ melancolic, pendulând între preţiozitatea Iivrescă a reveriei şi ceremonia tandră a notaţiei introspective. Dicţiunea elegantă a poemelor miniaturale, compoziţia contrapunctică, atent ritmată, a poemelor ample atestă un simţ artistic sigur. În critica literară, debutează cu o culegere de cronici literare, Metamorfozele textului (1996, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Târgu Mureş).

Prospecţiuni şi, cum spune subtitlul cărţii, „orientări în literatura română de azi”, comentariile sunt grupate în trei secţiuni distincte: Textul poetic, Textul epic şi Textul critic, elocvente atât pentru opţiunile criticului, în ordinea valorilor literare contemporane consacrate sau în curs de afirmare, cât şi pentru aria explorărilor, incluzând justificat şi autori şi cărţi cu prezenţe oarecum sporadice. Pertinenţa observaţiilor, fineţea descifrărilor, justeţea situărilor avertizează asupra unui analist aplicat, receptiv şi pătrunzător în identificarea structurilor şi semnificaţiilor, atent la individualitatea operei.

A doua carte, Faţa şi reversul textului (I.L. Caragiale şi Mateiu I. Caragiale) (1998, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Târgu Mureş), e un studiu comparativ pe o temă controversată în critica românească (Paul Zarifopol, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Cornel Regman): „problematica relaţiilor şi corelaţiilor, a convergenţelor şi disjuncţiilor dintre operele lui I.L. Caragiale şi Mateiu I. Caragiale”. Ca punct de plecare, autorul a luat în considerare „teme, toposuri, personaje de anvergură ce pot fi corelate, puse în corespondenţă, evaluându-se din perspectiva convergenţelor şi disjuncţiilor estetice dintre cei doi scriitori” (Preliminarii la un demers comparativ).

Investigaţia vizează „toposuri precum cele ale măştii, oglinzii, carnavalului, al femeii demonice, al fantasticului etc.”, în proiecţii specifice individualităţii creatoare atât de marcate a celor doi scriitori. Reprezentarea finală reuşeşte să fie „aceea a unei medalii, în care faţa (opera lui I.L. Caragiale) şi reversul (creaţia lui Mateiu I. Caragiale), deşi închipuie efigii, reprezentări distincte, participă la un fond estetic, moral sau psihologic comun, împărtăşindu-se în aceeaşi «esenţă spirituală»”.

Cu Timp şi temporalitate în opera lui Eminescu (2000), Boldea abordează o temă de mare importanţă în modelarea viziunii poetice şi în configurarea sentimentului eminescian al fiinţei. Ţinta lucrării este, în intenţia autorului, să aproximeze „modul în care se configurează sentimentul timpului în opera eminesciană” şi „felul în care poetul îşi asumă propria condiţie aşezată sub semnul emblematic al temporalităţii”. Autorul utilizează cu ingeniozitate achiziţiile exegezei eminesciene în interpretarea acestei teme, precum şi intuiţii proprii, dovedindu-se şi aici un analist sagace în descifrarea structurilor, riguros în structurarea ecuaţiilor de lectură.

Opera literară

  • Carte de vise, Târgu Mureş, 1994;
  • Metamorfozele textului (Orientări în literatura română de azi), Târgu Mureş, 1996;
  • Dimensiuni critice, Târgu Mureş, 1998;
  • Faţa şi reversul textului (I.L. Caragiale şi Mateiu I. Caragiale), Târgu Mureş, 1998;
  • Timp şi temporalitate în opera lui Eminescu, Târgu Mureş, 2000;
  • Ana Blandiana, Braşov, 2000;
  • Scriitori români contemporani, Târgu Mureş, 2002;
  • Poezia clasică şi romantică de la Dosoftei la Octavian Goga, Braşov, 2002;
  • Simbolism, modernism, tradiţionalism, avangardă, Braşov, 2002.

Ediţii

  • Un destin istoric: Biserica Română Unită. Ancheta revistei „Vatra”, Târgu Mureş, 1999 (în colaborare cu Al. Cistelecan, Cornel Moraru şi Virgil Podoabă).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …