Iordan Datcu

Iordan Datcu (10 iunie 1933, Băcăleşti, judeţul Teleorman) - folclorist, editor şi istoric literar. Este fiul Radei (născută Lupu) şi al lui Oprea Datcu, ţărani. După absolvirea liceului la Roşiori de Vede (1944-1952), urmează Facultatea de Filologie la Universitatea din Bucureşti (1952-1957). Este mai întâi profesor la şcolile din Crângeni şi Băcăleşti, din judeţul Teleorman, apoi redactor la Editura pentru Literatură (1963-1969) şi Editura Minerva (1963-1994).

Din 1994, funcţionează ca cercetător la Institutul de Filosof ie al Academiei Române şi apoi la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, unde i se încredinţează responsabilitatea de redactor coordonator al Dicţionarului general al literaturii române. Este doctor în filologie cu teza Balada românească (1979). Membru în colegiul de redacţie al „Revistei de etnografie şi folclor”, a primit Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru ediţia critică Artur Gorovei, Literatură populară (I-II, 1987), şi este laureat al Fundaţiei Culturale „Ethnos” cu Premiul pentru întreaga activitate editorială de restituire culturală a valorilor identitare ale spiritualităţii româneşti.

Datcu a elaborat Dicţionarul folcloriştilor (I, 1979, în colaborare cu Sabina-Cornelia Stroescu; II, 1983), o lucrare de pionierat în domeniu. După două decenii, revine cu o nouă ediţie, îmbogăţită cu trei sute de articole, intitulată Dicţionarul etnologilor români (I-III, 1998-2001). Printr-o documentare temeinică, cu o remarcabilă putere de sinteză şi ascuţită percepţie a trăsăturilor definitorii, autorul relevă concis şi edificator profilul fiecărui folclorist român.

Dicţionarul se defineşte, în bună măsură, şi ca o lucrare de istorie literară, prezentând medalioane de scriitori precum Ion Agârbiceanu, Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, Nicolae Bălcescu, Lucian Blaga, Ion Breazu, Dimitrie Cantemir, George Călinescu, Ilarie Chendi, Timotei Cipariu, George Coşbuc, Ion Creangă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Ovid Densusianu, Alexandru Dima, Mircea Eliade, Mihai Eminescu etc.

După ce timp de trei decenii a cercetat şi editat (în trei volume) scrierile lui Petru Caraman, a dat în 1999 o Introducere în opera lui Petru Caraman, studiu dens, în care propune un portret al marelui etnolog, precum şi consideraţii asupra principalelor studii ale acestuia despre cântecele bătrâneşti, doină, colindat şi descolindat, despre simbolistica eminesciană.

Într-un alt studiu, Un mit - Toma Alimoş (1999), consideră că mitologia românească este reprezentată, pe lângă Mioriţa şi Meşterul Manole, şi de balada Toma Alimoş, al cărei protagonist, un homo activus, pedepseşte exemplar trădarea, laşitatea. Datcu a îngrijit şi comentat o gamă variată de ediţii, de la cele destinate bibliografiei şcolare până la cele academice, cu ample studii introductive, cu bogate note şi comentarii.

Dintre acestea sunt de menţionat în primul rând ediţia monografică O capodoperă a baladei populare româneşti: „Toma Alimoş” (1989), care este, după monografiile Mioriţa de Adrian Fochi şi Meşterul Manole de Ion Taloş, a treia monografie despre un celebru cântec bătrânesc, apoi ediţiile Sărbătorile la români de S. Fl. Marian (I-II, 1994) şi Sărbătorile la români de Tudor Pamfile (1997). În domeniul istoriei literare a alcătuit în 1971 o ediţie din Mărturisirile literare iniţiate de Dumitru Caracostea în anii 1932 şi 1933 cu scriitori români reprezentativi din epoca interbelică.

În 1973 a tipărit antologia Zburătorul. Balade culte româneşti, în care surprinde evoluţia acestei specii poetice de la primele ei manifestări până în contemporaneitate. A readus la lumină scrierile lui Nicolae Iorga grupate sub titlul Neamul românesc în Basarabia (I-II, 1995-1997). Pentru a contura o perspectivă cât mai completă asupra raporturilor marelui istoric cu realităţile social-politice, umane şi spirituale din Basarabia, editorul a completat volumul al doilea cu pagini din aceeaşi sferă de preocupări, extrase din suita celorlalte lucrări ale lui Nicolae Iorga, Oameni cari au fost şi Sfaturi pe întuneric, precum şi cu articole, readuse pentru prima dată în atenţie, din „Neamul românesc” (perioada 1919-1940) şi din „Neamul românesc pentru popor” (1932-1940). Pe lângă stabilirea textelor după criterii filologice, Datcu a alcătuit şi o utilă bibliografie privind scrierile lui Nicolae Iorga despre Basarabia.

Opera literară

  • Dicţionarul folcloriştilor, I, Bucureşti, 1979 (în colaborare cu Sabina-Cornelia Stroescu), II, Bucureşti, 1983;
  • Dicţionarul etnologilor români, Bucureşti, I-III, 1998-2001;
  • Introducere în opera lui Petru Caraman, Bucureşti, 1999;
  • Un mit - Toma Alimoş, Bucureşti, 1999;
  • Sub semnul Minervei, Bucureşti, 2000;
  • Repere în etnologia românească, Bucureşti, 2002.

Ediţii

  • Mioriţa. Balade populare româneşti, introducerea editorului, Bucureşti, 1966;
  • Soarele şi Luna. Balade populare româneşti, Bucureşti, 1966;
  • Folclor din Oltenia şi Muntenia, III-V, Bucureşti, 1968-1970;
  • Petru alias Dăncuş de Ieud, Strigături, glume şi basme culese din popor, introducerea editorului, în Dumitru Pop; Folcloristica Maramureşului, Bucureşti, 1970;
  • Dumitru Stăncescu, Sora Soarelui. Basme culese din popor, prefaţă de I.C. Chiţimia, Bucureşti, 1970; Cerbul de aur. Basme culese din popor, prefaţa editorului, Bucureşti, 1985;
  • Mărturisiri literare (organizate de D. Caracostea în anii 1932-1933), introducerea editorului, Bucureşti, 1971;
  • Artur Gorovei, Literatură populară, I-II, prefaţa editorului , Bucureşti, 1977-1985;
  • Grigore G. Tocilescu, Christea N. Ţapu, Materialuri folcloristice, I-III, introducerea editorului, Bucureşti, 1980-1981;
  • Toma Alimoş, prefaţa editorului, Bucureşti, 1986;
  • Petru Caraman, Studii de folclor, I-III, introducerea editorului, Bucureşti, 1987-1995 (în colaborare cu Viorica Săvulescu);
  • O capodoperă a baladei populare româneşti: „Toma Alimoş”, introducerea editorului, Bucureşti, 1989 (în colaborare cu Viorica Săvulescu);
  • Valer Butură, Cultura spirituală românească, prefaţa editorului , Bucureşti, 1992;
  • Colindă-mă, Doamne, colindă! Colinde populare româneşti, I-II, prefaţa editorului, Bucureşti, 1992;
  • S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, I-II, introducerea editorului, Bucureşti, 1994;
  • Nicolae Iorga, Neamul românesc în Basarabia, I-II, Bucureşti, 1995-1997;
  • Grigore Botezatu, Făt-Frumos şi Soarele. Poveşti populare din Basarabia, prefaţa editorului, Bucureşti, 1995;
  • Ion Barbu, Riga Crypto şi Lapona Enigel, Bucureşti, 1995;
  • Ion Pop-Reteganul, Zâna Apelor. Poveşti ardeleneşti culese din gura poporului, prefaţa editorului, Bucureşti, 1997;
  • Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, introducerea editorului, Bucureşti, 1997;
  • Mitologie românească, prefaţa editorului, Bucureşti, 2000;
  • Elena Niculiţă-Voronca, Datinele şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine cronologică, I-II, introducerea editorului, Bucureşti, 1998;
  • Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc, II, coordonator şi prefaţă de Adrian Fochi, Bucureşti, 2000;
  • Ion Muşlea, Bibliografia folclorului românesc. 1930-1955, prefaţa editorului , Bucureşti, 2003.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …