Ion Diaconu

Ion Diaconu (24 septembrie 1903, Spineşti, judeţul Vrancea - 9 decembrie 1984, Iaşi) - folclorist şi publicist. Este fiul Măriuţei şi al lui Ioan C. Diaconu, notar şi dascăl de biserică. După studii liceale la Focşani (1915-1923), face studii la Facultatea de Litere şi Filosof ie din Bucureşti (1923-1926), unde îi sunt profesori Ovid Densusianu, care îi devine mentor, Nicolae Cartojan şi Charles Drouhet. Funcţionează ca profesor de limba şi literatura română la Focşani (1929-1963).

Aici înfiinţează şi conduce Muzeul de Etnografie şi Istorie, este secretar al subsecţiei de conferinţe Focşani a Fundaţiei Culturale Regale (1934-1940), timp în care, în oraşul de pe Milcov, conferenţiază I.A. Bassarabescu, Ioan Cantacuzino, Mircea Eliade, Constantin C. Giurescu, Iorgu Iordan, Simion Mehedinţi, Leca Morariu, Dumitru Murăraşu, Cezar Petrescu, Ion Petrovici, Ion Pillat, Alexandru Procopovici, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, I.M. Sadoveanu şi Alexandru Tzigara-Samurcaş.

Debutează în „Anuarul Societăţii literare «Gr. Alexandrescu»” din Focşani (1921-1922) şi editorial cu volumul Ţinutul Vrancei (1930). Face parte din colegiul de redacţie al revistelor focşănene „Milcovia” (1930-1936), „Şcoala Putnei” (1932), „Căminul” (1932-1933), „Crinul” (1937) şi conduce singur revista „Ethnos” (1941-1943).

Diaconu este autorul unor importante culegeri de folclor românesc: Ţinutul Vrancei (1930), Folklor din Râmnicul Sărat (I-III, 1933-1948), Ţinutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie (I-IV, 1969-1989). Adept al şcolii lui Ovid Densusianu (care a pus un deosebit accent pe metoda monografică în studiul graiurilor), cercetătorul realizează una dintre cele mai complete monografii folclorice, zona Vrancei fiind investigată dintr-o perspectivă largă, interdisciplinară.

Particularitatea culegerilor sale începe de la modul de anchetare, care implică respingerea culegerilor făcute de-a valma. Folcloristul se delimitează de metodele diletanţilor epocii, în sensul că pune accent nu numai pe rigoarea culegerii, ci şi pe cercetarea aprofundată, ceea ce îl fereşte de aproximaţiile folcloriştilor de cabinet.

Culegerile lui Diaconu se impun prin câteva dominante: selectarea fenomenelor semnificative şi respingerea celor periferice, acribia în redarea aspectelor dialectale ale limbii, extinderea studiului asupra aspectelor geografice, istorice, aplicarea experimentului folcloric la informatorii talentaţi, perfecţionarea anchetei (informatorii sunt chestionaţi în mai multe rânduri, culegătorul urmărind să-l găsească pe cântăreţ în dispoziţia de a-i spune „forma întreagă - cea prototipică”), elaborarea unor norme metodologice (foloseşte racordajul folcloric încă din anii 1926-1927, fiind încurajat de Ovid Densusianu), completarea culegerilor cu un erudit aparat critic, care denotă intima cunoaştere a bibliografiei, şi examenul critic neîndurător aplicat culegerilor improvizate.

Când îi anchetează pe cei 12.600 de informatori (cifră nemaiatinsă de cineva), pune accentul pe aspectele originare, primitive ale folclorului vrâncean. Predilecţia pentru folclorul tradiţional vine de la Densusianu, care opinase, în Viaţa păstorească în poezia noastră populară (I-II, 1922-1923), că geneza etnică a românilor are natură pastorală, opinie care va fi nuanţată de alţi etnografi şi folclorişti.

În Cântăreţi şi povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice (1980), Diaconu nu se mai rezumă la texte poetice şi îşi depăşeşte spaţiul predilect de cercetare, Vrancea, prin prelungiri în zona Ceahlăului şi spre unele localităţi transilvănene apropiate. Ca şi în celelalte lucrări, autorul angajează aici şi aspecte etnografice şi dialectale, iar despre textele-convorbiri crede că „pot înfăţişa mai cuprinzător în latura etnopsihologiei mentalitatea ţăranului român”.

Contribuţia lui fundamentală în domeniul exegezei referitoare la Mioriţa se conturează, la dimensiunile ei reale, odată cu tipărirea ultimelor două volume din Ţinutul Vrancei, care cuprind numărul record de 402 texte din zonă, depăşind tot ceea ce se realizase până atunci. Faptul a fost posibil numai prin cercetarea adâncită, timp de o viaţă, a Vrancei etnografice, folclorice şi dialectale.

Studiu complex, a cărui importanţă nu constă doar în comunicarea acestui impresionant depozit de texte, ci şi în minuţia cu care au fost consemnate şi editate, cele două tomuri impun, totodată, prin pregătirea ştiinţifică a anchetatorului, prin numărul mare de subiecţi, prin metoda de anchetare, prin bogata adnotare a textelor. Se precizează, la fiecare text, dacă avem a face cu o plăsmuire autentică ori cu una contaminată, asupra căreia şi-a pus pecetea, într-o măsură mai mică sau mai mare, tipul literar al baladei, în varianta Alecsandri.

Diaconu rămâne nestrămutat pe poziţia sa, argumentată repetat: „Mioriţa este o creaţie străveche vrâncenească, generată de realităţi ale vieţii păstoreşti arhaice, care au dat naştere unui arhetip Mioara”. Peste acest arhetip s-au altoit, în numeroase texte, teme din varianta Alecsandri: „însurătoarea alegorică” şi „cadrul păstoresc”.

Culegeri

  • Ţinutul Vrancei, Bucureşti, 1930;
  • Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focşani, 1933-1948;
  • Reflexiuni despre cântecul şi versul popular, Focşani, 1946;
  • Ţinutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, I-IV, Bucureşti, 1969-1989;
  • Cântăreţi şi povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice, Bucureşti, 1980.

Ediţii

  • Tradiţie şi actualitate românească, I-III, Focşani, 1936-1937.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …