Ioan Dafin

Ioan Dafin (pseudonimul literar al lui Ion I. Alexandrescu) (7 ianuarie 1874, Iaşi - 30 iulie 1936, Iaşi) - poet, prozator şi gazetar. Este fiul Anei şi al lui Ion Alexandrescu. După ce şi-a luat bacalaureatul, s-ar fi înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, pe care din lipsă de mijloace n-ar fi putut s-o termine, fiind silit să intre în gazetărie.

Între 1895 şi 1898 este în redacţia „Evenimentului”, în ale cărui pagini publică, iscălind şi I. Dafin, I.I. Alexandrescu-Dafin, Dionisie, Dion, Radu, Vlad, versuri, proză şi articole diverse. Este apoi secretar de redacţie la „Propaganda” din Iaşi. Când aceasta îşi încetează apariţia, Dafin, care mai colaborase şi la „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei” şi îşi tipărise volumaşul Fără noroc (1897), e adus la ziarul „Epoca”, unde mai foloseşte pseudonimele Raul şi Beatrice.

Student la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1903, publică, îndeobşte versuri, în „Foaia populară”, „Familia”, „Arhiva”, „Tribuna familiei”, „Noua revistă română”, „Apărarea naţională”, „Antisemitul”, „Secolul”, „Cronica”, „Jurnalul” etc. În 1902 era secretar de redacţie la „Viitorul” şi, poate, la „Gazeta Moldovei” din Iaşi.

Ulterior scrie sporadic, dedicându-se mai mult activităţii politice. Îşi va tipări totuşi volumele De la alţii. Reminiscenţe şi traduceri (1915), Povestea unui vis (1925) şi Pe vremea mea. 1890-1915 (1925), ultimul cuprinzând o mare parte din poezii şi tălmăciri. După ce alcătuise istoricul pinacotecii şi al Şcolii de Belle-Arte din Iaşi, publică Figuri ieşene (I-IV, 1927), Alte figuri ieşene (1929) şi laşul cultural şi social (I-II, 1928-1929). Pentru Teatrul Naţional a tradus piesele Pâinea altuia de Ivan Turgheniev şi Catherine de Henri Lavedan.

Format în atmosfera ieşeană de pe la 1890, Dafin nu are o înzestrare lirică suficientă pentru a nu cădea victimă epigonismului eminescian. Nici încercările în spiritul artei „cu tendinţă”, nici adoptarea formei coşbuciene nu duc la rezultate mai bune. La fel se întâmplă cu tălmăcirile; mai ales cele din J.M. de Heredia sunt departe de eleganţa şi subtilitatea originalului.

Multe dintre schiţele şi nuvelele lui Dafin rescriu, în alt registru, încercările poetice. În unele naraţiuni mai ample - Din amintirile lui Vlad şi Răzvrătire (ce pare a fi un roman) -, rămase în paginile ziarelor, el încearcă să deseneze personaje mai complicate, cărora le împrumută din propriile experienţe, dar analiza e precară. Cursive, cu unele descrieri reuşite şi dialoguri vioaie, sunt „legendele” unor locuri şi amintirile despre personalităţi cunoscute. Acestea anunţă medalioanele din Figuri ieşene. Fără să exceleze ca portretist, Dafin prinde liniile mari ale unei personalităţi, strecurând câteodată observaţii pătrunzătoare.

O valoare deosebită ar fi putut avea lucrarea laşul social şi cultural, subintitulată Amintiri şi însemnări, dar autorul a preferat o expunere „obiectivă”, cu rare inserţii propriu-zis memorialistice. Interesul este diminuat şi de neglijarea cronologiei, de o anume părtinire şi de unele ticuri în caracterizarea „figurilor ieşene”.

Opera literară

  • Fără noroc, Iaşi, 1897;
  • De la alţii. Reminiscenţe şi traduceri, laşi, 1915;
  • Povestea unui vis, Iaşi, 1925;
  • Pe vremea mea. 1890-1915, laşi, 1925;
  • Figuri ieşene, I-IV, Iaşi, 1927;
  • Iaşul cultural şi social, I-II, Iaşi, 1928-1929;
  • Alte figuri ieşene, Iaşi, 1929.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …