Inventarea vopselei

Vopseaua reprezintă o invenţie considerată firească. Ea pur şi simplu există, pentru toţi cei din jurul nostru, şi face un lucru extraordinar-dacă stăm să ne gândim - prelungind viaţa nenumăratelor obiecte pe care este aplicată, de la automobile la maşinării industriale, de la pereţi la podele şi la multe, multe altele.

Vopseaua protejează obiectele de multă vreme. Cea mai timpurie utilizare a unor substanţe de acoperire a suprafeţelor datează din jurul anului 2000 î.Hr. Artizanii chinezi şi egipteni timpurii foloseau amestecuri de uleiuri sicative (cu uscare rapidă), răşini şi pigmenţi pentru desene şi inscripţii în morminte şi temple. În mod surprinzător, aceste vopsele se aseamănă, prin compoziţie şi aspect, cu multe tipuri fundamentale de vopsea folosite în prezent.

Odată cu creşterea populaţiei globului, oamenii au început să călătorească, să facă comerţ şi să meargă la război în mod organizat, astfel că necesitatea şi dorinţa folosirii unor substanţe acoperitoare decorative a crescut. Populaţiile antice foloseau vopsea pentru corăbii, ustensile, instrumente muzicale, arme şi palate într-o varietate tot mai mare de pigmenţi şi lianţi.

Pigmenţii albi se obţineau din plumb alb şi din materiale natural albe, precum argila, gipsul sau creta. Pigmenţii negri erau obţinuţi din mangal, negru de fum, cenuşă de oase, grafit natural şi praf de cărbune. Pigmenţii galbeni proveneau din ocru, pulberi de aur şi oxid de plumb. Cei roşii, din oxizi de fier, plumb roşu, cinabru (sulfura de mercur) şi coloranţi naturali. Cei albaştri, printre care albastrul de Egipt, proveneau din lapislazuli, carbonat de cupru şi planta de indigo. Cei verzi erau obţinuţi din terre verte, malachit, oxid de cupru şi coloranţi naturali.

Drept lianţi se foloseau gumă arabică, gelatine, ceară de albine, şelac de gudron, grăsime animală, uleiuri sicative şi sevă de la diverşi copaci. Cantitatea de vopsea obţinută nu era mare, privită din punctul de vedere al standardelor moderne. Nivelul de trai relativ scăzut, lipsa materiilor prime şi procesul lent de producţie manuală au dus la o evoluţie lentă a utilizării vopselei. Totuşi, inventivitatea umană a făcut posibilă apariţia unor metode superioare de obţinere a acesteia. În secolul al XIII-lea, călugărul Prebyster descria producerea unui lac bazat în întregime pe ingrediente nevolatile, în special pe uleiuri sicative.

În jurul anului 1500 primele lacuri moderne erau obţinute prin diluarea răşinilor cu sandarac sau ulei de in. Aceste lacuri erau folosite mai ales pentru decorarea şi protejarea arbaletelor şi altor arme. În următoarele trei secole, cea mai populară răşină folosită atât pentru protecţie, cât şi cu rol decorativ a fost chihlimbarul, fie singur, fie în combinaţie cu ulei de in. Raritatea chihlimbarului a dus la căutarea unui înlocuitor, astfel că în locul lui s-au utilizat răşini fosile sau semifosile, precum cauciucul natural sau guma arabică. În secolul al XX-lea, industria de vopsele a fost supusă unor progrese spectaculoase.

Timp de mulţi ani, vopseaua pentru clădiri se făcea pe bază de uleiuri, ceea ce însemna că liantul vopselei era un ulei, ca de exemplu ulei alchidic sau uleiul de in. Pentru curăţarea sau subţierea vopselei se folosea terebentină sau, de cele mai multe ori, benzen. Această vopsea era incomodă în utilizare, unul dintre motive fiind acela că era nevoie de cel puţin 24 de ore pentru a se usca. Mai târziu, prin anii 1960, au apărut vopselele pe bază de latex, care puteau fi subţiate şi spălate cu apă, iar vopselele pe bază de ulei au început să dispară. Totuşi, vopsitorii tradiţionalişti sunt de părere că în privinţa longevităţii şi a calităţii finisajului, vopseaua pe bază de ulei este mult superioară celei pe bază de latex.

Însă mai târziu vopselele pe bază de latex au fost îmbunătăţite, iar cele pe bază de ulei au început să fie ocolite, din cauza faptului că ecologiştii au descoperit că vaporii emişi de vopseaua pe bază de ulei, un compus organic volatil, produceau găuri în stratul de ozon. Guvernul Statelor Unite i-a obligat pe producători să reducă concentraţia acestor compuşi la anumite niveluri. Prin urmare, majoritatea vopselelor pe bază de ulei sunt doar nişte umbre a ceea ce au fost cândva, în timp ce acelea pe bază de latex au fost îmbunătăţite într-o asemenea măsură, încât au devenit superioare.

S-a descoperit, de asemenea, că unele vopsele pe bază de ulei conţineau plumb, cu efecte nocive asupra oamenilor, mai ales asupra copiilor, în cazul ingerării. În 1978, guvernul a emis reglementări care interziceau utilizarea compuşilor de plumb în vopsea. Vopseaua a devenit un avantaj al celor cărora le place să meşteşugărească. Este foarte uşor de aplicat - chiar şi pentru cineva care n-a mai folosit-o vreodată - şi a reprezentat o altă cărămidă aşezată la fundaţia lanţurilor de magazine de bricolaj şi materiale de construcţii.

Check Also

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …

Inventarea stetoscopului

La începutul secolului al XIX-lea, medicul Rene Laennec lucra în spitalul Neck din Paris, încercând …