Inventarea velei

Povestea velei datează de milenii, iar barca cu pânze rămâne cunoscută drept cea mai timpurie utilizare a energiei eoliene. Bărcile cu pânze ale navigatorilor au explorat întregul glob şi au inaugurat rute comerciale folosite şi în prezent.

În privinţa influenţei pe care a avut-o asupra vieţii noastre, vela are o semnificaţie cel puţin deosebită, datorită simplului fapt că oamenii n-ar fi putut vâsli până în locurile unde i-au purtat pânzele, iar ambarcaţiunile cu pânze i-au purtat într-adevăr pe mulţi exploratori în jurul lumii. Pânzele primitive reuşeau doar să prindă suficient vânt cât să împingă bărcile pe apă, însă era de ajuns. Navigatorii antici nu aveau habar de forţa de împingere sau de rezistenţa la înaintare, şi nici nu ştiau sau nu le păsa de principiile fizicii aplicate în navigaţie, deşi le foloseau în fiecare zi.

Primele materiale din care s-au confecţionat vele au fost fibrele vegetale şi cânepa, iar arheologii datează folosirea cânepii încă din jurul anului 8000 î.Hr., în Mesopotamia. Istoria velelor este în mod evident întreţesută cu bogata istorie a plantei şi cu răspândirea acesteia din Mesopotamia până în Asia, Europa şi Africa. Împrăştierea seminţelor pe restul globului a fost făcută de păsări şi de vânt.

Prin cel de-al treilea mileniu precreştin, cânepa devenise una dintre principalele fibre vegetale ale lumii din care se producea un material textil foarte important, comercializat în întreaga lumea. Există, de asemenea, dovezi potrivit cărora chinezii o foloseau ca fibră superioară bambusului pentru echiparea arcurilor de război şi, printre altele, pentru producerea hârtiei, a hainelor şi încălţămintei. Anterior velei, cânepa era intens folosită ca material pentru o gamă largă de frânghii şi fire. Acestea nu erau însă singurele sale întrebuinţări. Femeile din acele timpuri confecţionau şi pânză de cânepa din care se făceau diverse obiecte de îmbrăcăminte.

În acea perioadă, Veneţia devenise capitala mondială a cânepii. Acest produs avea o valoare atât de însemnată pentru societatea veneţiană, încât senatul a decretat că „siguranţa galerelor şi corăbiilor noastre, precum şi cea a marinarilor şi capitalului nostru (se bazează pe) producţia noastră de cordaj din Tana”. Pentru parâmele şi velatura corăbiilor veneţiene se folosea numai cânepa de cea mai bună calitate.

De fapt, cânepa a ajutat flota veneţiană să controleze tot comerţul din Marea Mediterană până la înfrângerea veneţienilor de către Napoleon Bonaparte în 1797. În ciuda faptului că cele mai multe ţări foloseau în primul mileniu cânepa, aceasta a devenit unul dintre materialele textile dominante ale societăţii mondiale abia în secolul al XVI-lea, moment în care popoarele Europei Occidentale se luptau pentru putere.

Una dintre problemele cu care se confruntau marinarii din acele vremuri era cum să producă parâme şi pânze care să reziste în timpul călătoriilor peste ocean şi să facă faţă vânturilor capabile să sfâşie cele mai multe dintre materialele textile existente atunci. Fibrele lungi de cânepă rezistau, precum şi un alt material, numit canafas, al cărei principal furnizor a devenit Olanda. De altfel, acesta a fost şi materialul folosit de Cristofor Columb pentru velele corăbiilor sale în călătoria pe care a făcut-o în Lumea Nouă.

Această descoperire a permis un avans în tehnologia velelor. Olanda deţinea tehnologia de producţie a canafasului sau canavalei şi o exporta în Occident. Cu toate acestea, deşi canavaua devenea un material din ce în ce mai folosit în producţia de vele, cererea de cânepă era atât de mare, încât multe corăbii aveau la bord seminţe de cânepă pentru ca, în cazul unui naufragiu, marinarii să poată cultiva cânepă din care să-şi facă alte pânze (precum şi pentru a se hrăni cu seminţele).

La fel ca şi în cazul multor altor invenţii, vela a suferit o serie de îmbunătăţiri, ajungându-se în prezent la o gamă largă de vele realizate dintr-o mare diversitate de materiale. Producţia de vele a fost afectată şi de alte influenţe. În ciuda numeroaselor utilizări ale cânepii, această plantă nu era viabilă din punct de vedere comercial, astfel că agricultorii s-au reorientat în timp spre alte culturi. De asemenea, prin anii 1850, vasele şi bărcile începeau să fie propulsate de motoare cu abur sau chiar cu petrol. În ultima vreme, velele sunt fabricate din nailon şi din alte materiale sintetice.

Nailonul este rezistent, uşor, simplu de manevrat, astfel încât a luat treptat locul vechilor materiale în producţia de vele. În prezent, velele nu mai sunt folosite pentru comerţ de societăţile dezvoltate, utilizarea lor reducându-se la activităţi de recreare. Lucrurile nu stau însă la fel peste tot. Multe popoare primitive depind şi la ora actuală în mare măsură de vele, întrebuinţând în acest scop materiale vechi, folosite de mii de ani, inclusiv cânepă.

Check Also

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …

Inventarea stetoscopului

La începutul secolului al XIX-lea, medicul Rene Laennec lucra în spitalul Neck din Paris, încercând …