Inventarea treierătoarei

În trecut, grâul recoltat era „treierat”, ceea ce însemna că spicele de grâu erau separate de boabe. Apoi era lovit cu un „îmblăciu”, ca să se desprindă boabele. Acest proces era cunoscut sub numele de „vânturare”. În unele zone, grâul recoltat era împrăştiat pe pământ, iar pe deasupra se trecea cu o sanie grea, trasă de animale. După treierare, cerealele erau vânturate. Tot acest proces putea dura până la câteva luni.

În 1830 erau necesare între 250 şi 300 de ore de muncă pentru a recolta grâul de pe aproximativ 5 pogoane. Procesul se realiza cu pluguri manuale, grape cu perii, însămânţare manuală, seceri şi îmblăcie. Secerătoarea McCormick a fost brevetată abia în 1834, iar în acelaşi an John Lane a început să producă pluguri cu lame de oţel. John Deere şi Leonard Andrus au început şi ei să fabrice pluguri de oţel din 1837, acelaşi an în care a fost brevetată o treierătoare practică.

În 1786, Andrew Meikle („descendent al unei familii de mecanici ingenioşi”, aşa cum se poate citi pe piatra sa funerară) a inventat o treierătoare în Scoţia. Tatăl său inventase o vânturătoare în 1710 care nu fusese bine primită, deoarece maşinăriile mecanice erau privite cu suspiciune în acele timpuri, însă treierătoarea fiului s-a dovedit mai populară.

Acesta era constructor de mori la Houston Mill, pe proprietatea familiei lui John Rennie la Phantassie, East Lothian. Rennie a colaborat cu Meikle pentru instalarea maşinii acestuia şi în alte mori. La început, nu toată lumea avea o treierătoare. Fermierii cu proprietăţi mari îşi achiziţionau o astfel de maşină, dar cei cu venituri mai modeste depindeau de treierătorii ambulanţi. Indiferent cine deţinea maşina, procesul de treierat presupunea un volum mare de muncă. Fiecare membru al echipei de treierat avea un rol bine determinat din momentul în care începea recoltarea.

Mecanicul motorului cu aburi aşeza treierătoarea într-o zonă din apropierea unui câmp cultivat sau în orice altă zonă în care fermierul dorea să arunce paiele. Apoi motorul era conectat prin intermediul unei curele de transmisie, în timp ce maşina mergea, un grup de muncitori numiţi „transportatorii de mănunchiuri” se duceau pe câmp, încărcau mormane de grâu în căruţe trase de cai şi le aduceau la treierătoare. Apoi câţiva oameni se urcau în căruţă şi începeau să arunce grămezi de spice în alimentatorul maşinii.

Acesta avea un lanţ transportor care ducea spicele în cilindrul treierătoarei, unde cea mai mare parte a boabelor era separată de paie şi cădea în partea inferioară a treierătoarei. În timpul căderii, un ventilator îndepărta pleava şi praful de pe boabele de grâu, iar un elevator le muta într-o căruţă alăturată sau în saci separaţi, în funcţie de preferinţa fermierului. Spicele erau bătute continuu în timp ce avansau prin cilindru, pentru a se asigura desprinderea tuturor boabelor. După ce paiele ieşeau din cilindru, acestea ajungeau într-un ventilator care le sufla prin spatele maşinii într-o grămadă.

Acest proces se repeta până la treierarea întregii cantităţi de grâne a fermierului respectiv. În ciuda muncii intense necesare folosirii unei treierătoare, aceasta a crescut foarte mult eficienţa şi capacitatea de treierare în comparaţie cu metodele folosite anterior. În anii 1840, utilizarea pe scară tot mai largă a maşinilor agricole mecanizate a crescut necesităţile financiare ale fermierilor, fapt care a reprezentat pentru ei un stimulent destul de puternic ca să se apuce de comercializarea produselor agricole obţinute.

Check Also

Inventarea telefonului

Inventarea telefonului Inventarea telefonului, Invenţii, Telefon În mod ironic, inventarea telefonului a fost marcată de o lipsă …

Inventarea tancului

Ca armă militară, tancul a schimbat pentru totdeauna aspectul bătăliilor terestre. Acesta a apărut ca …

Inventarea şurubului

Se spune că în timpul unei vizite în Egipt, filozoful grec Arhimede ar fi realizat un …

Inventarea submarinului

Nu este nevoie să ne gândim prea mult pentru a putea aprecia efectul submarinului asupra …

Inventarea stetoscopului

La începutul secolului al XIX-lea, medicul Rene Laennec lucra în spitalul Neck din Paris, încercând …